1. Sunt părinţi care nu-şi ajută copilul din suflet,ci aşteaptă mereu să le fie recunoscători, să le mulţumească, să-i ridice în slăvi.Atunci când ajuţi,nu-i scoţi ochii celui pe care l-ai ajutat. Dacă părinţii mei mi-ar face asta, n-aş mai primi nimic de la ei.M-aş descurca singură, chit că aş munci de 10 ori mai mult.
2. Cred că sunt simple dorinţe ale părinţilor. Chiar dacă mie nu mi-ar cere ei să fac asta,eu oricum îi voi ajuta cât de mult pot. Pentru că atât cât am fost mică ei mi-au dat tot, iar când cresc nu voi uita asta.Nu cred că dacă ţi-au spus asta, au spus cu răutate.
3. Probabil că fac asta în mod inconştient sau probabil că vor să-i facă pe copiii lor să fie conştienţi de cât muncesc pentru ei chiar dacă au probleme.Sunt descărcări emoţionale, spun ce au pe suflet şi probabil că aşteaptă o vorbă bună.
Ce se poate face pentru a ajunge la o înţelegere? Comunicarea.Cu cât comunici mai mult cu ei, cu atât va înţelegeţi mai repede unul pe altul.Nu sunt de acord cu scosul ochilor pentru bani, pentru că atunci când ai un copil, pentru el trăieşti şi pentru el faci totul. Însă nu toţi sunt în stare să facă asta.
Draga didi am ramas uimita de ceea ce am citit- nu am crezut ca exista si asemenea parinti - sunt de acord cu tine - nu inteleg ce parinte i-ar cere copilului bani pentru ca la crescut - nu inteleg ce parinte a crescut un copil pentru a fi intretinut de el - dar nu inteleg nici un copil care a fost crescut ca o floare sa uite de parinti - macar un buna ziua sa-i dea Dumnezeu este sus si vine vremea fiecaruia sa plateasca - roata este rotunda - eu ma repet -sunt de acord cu tine
Buna, incep prin a iti spune ca nu toti parinti sunt la fel, dar in cazul celor care sunt cum ai scris tu mai sus, iti pot spune ceea ce cred. 1) Parinti care ''scot ochii'' copiilor pentru diverse lucruri/fapte facute pentru ei, nu o fac cu rautate si nu se asteapta a le primi inapoi, probabil nervi, stresul, lucruri pe care copilul le face il fac sa spuna asta, crezand ca acel copil se va gandi a 2 a ora inainte de a face vreo ''prostie'' (Nu vad ceva rau in ceea ce spun ei, trebuiesc intelesi)
2. (invata, termina o scoala buna, gaseste un loc de munca bun, sa ne poti ajuta si tu) Asta o spun gandinduse la viitor acela in care ei n-ar mai fi capabil sa luucreze si vor avea nevoie de ajutor (material sau spiritual) Tu cum te angajezi si incepi sa nu mai depinzi de ei, deja ii ajutati. Nici asta nu vad ca ceva rau spus, multi o spun pentru copii, ca ei sa aiba ambitie sa ajunga departe sa ii poata ajuta, chiar daca nu vor avea nevoie, sa fim sinceri, nici nu si-ar ajuta parintele?
3. (cei care se ''plang'' de probleme lor copiilor) Cand vei ajunge sa ai un copil, te vei gandi ca lui ii pasa cu adevarat de tine (mai ales daca esti mama) nimanui nu ii pasa de tine mai mult decat ii pasa copilului tau, daca ei sa plang tie nu inseamna ca vor sa le dai leacul pentru boala lor sau ca vor sa le dai salariul tau si tu sa traiesti din nimic, ei niciodata nu s-ar gandi la asa ceva, doar simt nevoia sa fie ascultati de copii, mai ales cand ei depasesc varsta de 20ani, atunci cand parinti simt cum ii pierd.
Astea au fost parerile mele, tine cont ca fiecare familie difera si fiecare persoana difera, eu am luat ca ex familia clasica Mama+Tata+Copil cu o atmosfera placuta in casa, iar la ce am citit de la tine m-am gandit la familia care nu a avut asa mari probleme financiare de si-a permis sa-si tina copilul in chirie. Tot ceea ce au facut au facut cu drag, chiar daca poate nu se observa. Sper sa-ti fie de folos. Succes!
Esti un copil bun, parintii tai au o problema: vor sa iti arate cat de importanti au fost si sunt in viata ta si vor sa se asigure ca vei avea grija de ei mai tarziu, ei nu isi dau seama ca prin atitudinea lor te vor indeparta. nu consider normal sa restitui parintelui sume de bani pentru indiferent ce ti-ar fi dat acesta.
Mie una nu mi se pare normal ca parintii sa-ti cera sa,, inapoiezi,, toate beneficiile si sa-ti strige pentru asta.Sunt parinti, asta trebuie sa faca, asta face toata lumea si asta vom face si noi la randul noastru pentru copiii nostri.Cred ca acesti parinti incearca sa-si,, asigure,, oarecum o batranete linistita si trag de copil sa nu-i lase singuri sau pur si simplu asta e mentalitatea lor.Problema se poate rezolva doar purtand o discutie cu parintii respectivi, sa le spui ce gandesti, ce crezi si sa gasiti o cale de mijloc benefica pentru ambele parti.multa bafta!
anonim_4396 întreabă: