Buna seara TPU! As vrea sa va pun o intrebare: nu vi se pare ca lumea asta e cam intoarsa pe dos? Din punctul meu de vedere viata asta nu mai are nici un rost, si mi-as dori sa nu ma fi nascut niciodata. Poate exagerez eu... dar la varsta de 16 ani, cred ca ar trebui ca viata mea sa fie mai frumoasa si mai vesela, sa nu am habar de grijile si de problemele legate de viata, eu ar trebui sa am grija doar sa am o copilarie frumoasa si sa invat ca sa pot avea un viitor mai bun. Dar din pacate eu trebuie sa ma lupt si cu alte probleme.In primul rand ca si alti adolescenti de varsta mea, sunt indragostita am o relatie cu un baiat pe care il iubesc enorm, imi doresc ca el sa fie primul si ultimul om pe care sa il iubesc.As vrea sa raman toata viata cu el si sa intemeiem o familie impreuna. Dar din pacate sufar pentru ca perintii mei nu sunt de acord cu aceasta relatie, si nu stiu simt ca fara el viata mea nu ar putea inainta, sufar pe zi ce trece tot mai mult.Si in plus familia mea e atat de destramata incat nu mai pot avea inceredere in propria mea sora.Sora mea este casatorita si am ajuns sa ma cert cu ea pentru niste lucruri banale, cum ar fi faptul ca `imi ia` bani fara sa stiu si apoi nu recunoaste, sunt mai multe lucruri banale care le face dar care ma dor. Tata si cu mama se cearta mereu, isi spun vorbe urate in fata mea si se cearta in fiecare zi, am inca un frate si o sora care sunt bolnavi, ambi s-au nascut cu malformatii, el nu are un rinichi si acum e grav bolnav in spital medici au spus ca el trebuia sa fie deja mort si ca nu mai pot face nimic pentru el, iar sora mea s-a nascut cu o problema la picioare si de aceea nu poate umbla normal, nu a putut umbla pana la varsta de 8 ani acum are 22 de ani si problemele se agraveaza din ce in ce mai tare deoarece ea trebuie operata iar parintii mei nu au bani pentru operatie.In casa noastra tot timpul este cearta noi nu am putut fi fericiti niciodata, ba mai mult ieri ma invinovatit mama pe mine ca fratele meu mai mic nu mai invata si ca are numai note proaste ca nu ma ocup de el deloc si ca nu ma intereseaza de el, dar eu ca si copila ma gandesc asa ca ea trebuia sa se ocupe de el nu eu pentru ca eu sunt doar un copil...Sunt multe de spus, si as vrea sa se termine odata toate, nu mai am putere, simt ca viata asta nu are nici un rost, ca toti sunt pe interes, lumea asta e perversa, ma face sa ma simt ca intr-o cusca de lei.As da orce ca eu sa nu ma fi nascut niciodata.Penru ce sa traiesti?! Sa chiunui? Sa te gandesti ca din cauza lipsei de bani oamenii cei dragi pot muri sau chiar nu poti trai de pe o zi pe alta, sa te gandesti ca familia ta, propria ta familie te `sapa`?!
Nu stiu ce este cu mine simt ca innebunesc, vreau si simt nevoia sa vorbesc cu cineva si nu am cu cine, vreau sa imi spuneti o parere, un sfat, o sugestie, sa ma judecati, sa imi spuneti orce
Va rog sa ma scuzati daca am o sumedenie de greseli gramaticale dar in clipa asta nu ma pot gandi daca am scris sau nu corect

Bucura-te ca traiesti, multumeste-i Domnului ca esti sanatoasa caci altii sufeara de boli cumplite si ar da orice pentru cataeva zile de in plus viata.Incearaca sa-ti ajuti parintii si fratii cum poti, nu te descuraja si ai sa vezi ca o sa vina si zile mai bune. Inalta o rugaciune domnului si multumeste-i pentru ceea ce esti.

Ce probleme ai tu.
De fapt, ai o singura problema: esti imatura.
Mai ai timp sa cresti si sa iti schimbi ideile, momentan varsta isi spune cuvantul.
Si eu ziceam la 5 ani ca ce rost are viata daca maicamea nu imi cumpara masinuta teleghidata.

Suntem lasati pe lumea asta sa indeplinim ceva. Asa ca va trebui sa-ti duci misiunea la sfarsit. Si ca acest lucru sa fie mai usor si ca sa ti se schimba viata gandeste pozitiv si fii optimista, chiar daca ai avea tot dreptul sa nu fii. Capul sus si mergi inainte!

Trebuie sa fi constienta ca totul are un sfarsit, nu o sa fi cu x la nesfarsit. Ar fi trist sa fi cu x din adolescenta si la 26 de ani sa se trezeasca el, sau tu ca nu ati avut prea multa experienta in relatii si sa va apuce chefu de experimente.Ca sti cum e, parca iarba din curtea vecinului e mai verde.
Si eu am probleme, nu esti singura, si nu inteleg de ce imi cad mie in cap. Si eu am momente cand imi doresc sa nu ma fi nascut, pur si simplu sa nu fi existat ( ca na era mai simplu ), si tot negativismul asta a cazut pe mine de cand a inceput scoala, da ce poti sa faci?

Si de ce ar trebui viata ta sa depinda atat de mult de el? E viata ta, el e un 1% prin ea.

Trebuie sa iti intelegi parintii, au si ei o viata grea. Si nimeni nu are o familie perfecta, in orice familie apar certuri. Daca nu zi de zi sau de 2-3 ori pe saptamana, intr-o zi va rabufni cineva si le va turna pe toate dintr-o data, si atunci sa mai vezi de care sa te apuci. Nu o lua asa de personal cu invinovatirea, pur si simplu nu mai stie ce sa faca si incearca sa se elibereze dand vina pe altcineva pentru problemele ei. Daca nu erai tu era altcineva.

Dar doar tu te simti incoltita, nu esti singura! Dar fiecare va fi pedepsit la timpul lui.

Fi puternica, nu esti singura. Va rasari soarele si pe strada ta, trebuie sa fi optimista.

Toata lumea se gandeste ca ar vrea sa nu te fi nascut, ca nimic sa nu se fi intamplat! Dar cand te gandesti la nunta pe care o sa o ai, la rochia pe care o sa o porti...la numele copiilor, la ce o sa faci cand te pensionezi. La asta sa te gandesti! Si totul va trece! In plus, roaga-te la Domnul sa imbatranesti in bratele iubitului tau! Nu te mai gandi la ce e rau...incerca sa te gandesti la ce viitor frumos o sa ai!

Off Doamne cate probleme ai. Pai in momente ca acestea iti trebuie prieteni adevarati care sa-ti dea sfaturi, sa te sprijine. Niciodata sa nu te gandesti la moare (te rog) si eu acum ceva timp tot asa gandeam, (mentioneza ca eu nu am frati sau surori bolnavi, si parinti mie se mai cearta din cand in cand tot din cauza banilor) daca am gasit ceva in care am puterea sa ma incred(nu este o porsoana) inceraca sa fii mai optimista chiar daca crezi ca cade cerul in capul tau gaseste-ti acea putere prin care sa-l ridici inapoi deasupra capului tau.

Imi pare sincer rau pentru ce ti se intampla si sunt de acord cu tine ca aceste lucruri nu ar trebui sa i se intample unui copil de 16 ani.In primul rand te sfatuiesc sa ai grija de iubitul tau si de relatia voastra, care se pare ca este un lucru foarte bun in viata ta.Incearca sa fi cat mai optimista si sa te gandesti ca toate vor trece si ca intr-o zi va fi bine.nu trebuie sa disperi deoarece asa te demoralizezi singura si te vei simti din ce in ce mai rau.Sa te gandesti ca unele persoane poate se afla intr-o situatie mult mai grava decat a ta, bineinteles acum nu vreau sa crezi ca nu te inteleg si nu imi dau seama de toate grijile pe care le ai la o varsta atat de frageda.Nu trebuie sa iti judeci parintii (desi cam e nevoie in cazul asta) deoarece doar Dumnezeu are dreptul sa faca asta. daca ai incredere ca totul se va rezolva si va fi bine fi sigur ca asa o sa fie :* si probabil daca tot spui ca nu ati fost fericiti niciodata, sa nu ai nici un dubiu in privinta faptului ca soarele va rasari si pe strada voastra.M-a impresionat foarte mult ce ai povestit mai sus si te admir ca reusesti sa te confrunti cu toate astea zi de zi. Sper ca ti-am fost de folos macar putin :-s.Te pup si toate cele bune :*!