Buna seara, TPU! Sunt o fata de 15 ani, am o sora de 8 ani si nu stiu ce sa ma mai fac cu ea. Ea nu ma suporta pe mine, deci nici eu "nu o suport" pe ea(o iubesc din tot sufletul si cand eram mica i am promis ca o s-o apar toata viata mea). In seara aceasta, de pilda, eu eram pe telefon ma uitam pe shein si a venit random la mine si a inceput sa se urce pe mine(scuze ca m-am repetat), eu am impins-o incet, dar ea cum dramatizeaza ca de fiecare data, s-a dat drept lovita in fata mamei cum ca vai am lovit-o tare in stomacel(cum e ea alintata in familie). A venit mama la mine si fara sa mai astepte sa-i spun si varianta mea de cum s-a intamplat, asa m-am ales eu cu niste palme...am dormit separat una-ntr-o camera una-n-tr-alta, ca nu avem camera separata deocamdata,(ca inca nu am gasit casa de vanzare) si a plecat mama in balcon. Tata era pe canapea la televizor si eu am mers sa o iau pe sora mea din celalalt dormitor. Stiam ca nu-i place singura. Ba din contra, a urlat ca am venit sa plec si asa, au venit parintii, alte palme si tot asa. M-am refugiat in camera mea si am inceput sa plang. Asa face in fiecare zi, va dati seama. Dati-mi va rog mult sfaturi, ce ma fac cu o sora asa rasfatata?
Ordonare:
După relevanţă
De ce ai impins-o?
Nu puteai sa lasi telefonul deoparte si sa te joci cu ea?
Nu vezi ca tu esti aia rautacioasa?
Daca ti-ai iubi sora si ai intelege ca ea este micuta si nu gandeste cum gandesti tu, ai fii mai intelegatoare si chiar i-ai arata asta.
Daca as fi in locul maica-tii, ti-as lua telefonul cat esti acasa si te-as invita ori sa-ti faci temele, ori sa socializezi cu familia, nu sa stai pe telefon la anisorii astia.
RăspundeE nefolositor și oarecum nociv ceea ce zici.
Răspunde
Dimpotriva!
Daca se permite mai departe ura asta intre surori ajung sa fie dusmance intre ele, ceea ce nici un parinte nu vrea.
Educatia parinteasca face sa le impace pe amandoua, sa le faca sa se joace amandoua, sa se inteleaga amandoua, sa se iubeasca, sa petreaca timp impreuna, nu sa se urasca cum sunt acum si nici sa se imbranceasca, dand dovada ca nici fata aia mare nu are crieri si minte nici cat cea micuta.
Fie cum zici, dar sărmana a venit cu un of, pentru o experiență ce poate fi traumatizantă, nu cred că o ajută tonul acuzator pe care ți l ai însușit în răspunsul dat. Uneori este ok să tratezi lucrurile dintr o poziție de empatie.
Cât despre ideile pe care le ai exprimat, sunt parțial de acord. Dar delivery ul face ca per ansamblu să fie un mesaj mai dur decât e cazul
Daca este fata desteapta va intelege si va rectifica ceea ce face acum gresit, fiindca violenta si rautatea ei nu o va apropia pe fetita cea mica (care aucm ete incapabil sa gandeasca ce face rau) si nici nu o va educa cum sa se comporte, dimpotriva se vor dusmanii, urai si se vor ascunde una de alta.
Ca parinte, daca nu vezi acest lucru la copii tai si nu iei imediat atitudine, nu vor intelege mai tarziu ce fac gresit si lucrurile pot degenera ajunga sa se minta, sa se ascunda, sa se urasca copii intre ei, sa faca pe ascuns lucuri nepermise samd.
Sunt un parinte care uraste violenta si mai ales minciuna sai ruatatile si pentru asta iti trebuei rabdare si consecbenta, fiindca educatia se face explicand de ce este bine asa si de ce nu este bine altfel, iar ca sa poti sa-ti educi copii uneori trebuie sa fii mai dura si sa le impui reguli, sa-i controlezi, sa-i tii sub observatie si la nevoie sa-i pedepsesti luandu-le ce le este lor mai drag (telefon, computer, iesit alafar samd) pe o perioada de timp, pana vezi ca relatia sau comportamnetul copilului s-a imbunatatit.
Trebuie să poți să empatizezi cu ceilalți, mai ales dacă ești părintele lor. Fără empatie ajungi să aperi o poziție strict disciplinară lipsită de iubire. Bineînțeles că unui copil îi trebuie disciplină, dar în primul rând trebuie să simtă că e iubit și protejat.
Iar când un copil spune că "am fost bătută pe nedrept de către părinții mei", ceea ce poate fi traumatizant pentru un copil, este totalmente nefolositor și potențial extrem de nociv să insinuezi cât de fapt acel copil bătut este vinovat, și sa propui cu forța o atitudine disciplinară lipsită de empatie.
Mie nu-mi mai trebuiesc lectii de parenting, ca ai mei copiis unt deja adulti, dar tu poti sa-i explici acestei fetite ce face rau acum si cum trebuie sa-si modifice comportamentul si sentimentele fata de surioara ei mai mica si fata de parintii ei, de care trebuie sa asculte.
Eu nu am propus nicaieri bataia, lipsa empatiei sau violenta, asta sunt venite de la tine.
Chiar am mentionat mai sus ca sunt IMPOTRIVA violentei fizice, dar cred ca nu ai citit, deci exclus bataie ori traume fizice.
Ceea ce zic este că tie îți trebuie empatie.
Lipsa ta de empatie face ca răspunsurile tale aici să fie nocive pe ansamblu.
Nu îți dau o lecție de parenting. Dar ca să poți ajuta un om, oricine ar fi acesta, trebuie să l înțelegi, iar pentru asta trebuie să poți empatiza cu dânsul.
Înțeleg că tu te ai pus imediat în rolul tău de mamă și ai scris ca și cum ai încerca să disciplinezi în continuare un copil, dar sper să vezi într un final că nu era cazul aici.
Mai fata, tu habar nu ai ce spui, ai inceput cu "Bună. Îmi pare rău să aud că treci printr o perioada grea."...cand fata aia tocmai a declarat ca si-a imbrancit sora, ca o uraste, ca nu o mai suporta...
acolo arati tu empatie?
Unuei care este violenta cu un copilas e 8 ani si care se comporta ultra urat?
Judeca mai fata, inainte sa vorbesti ori taci din gura si mergi la alt subiect pe care-l intelegi.
Esti amuzant de încăpățânată si vindicativă. Re-citeste in tihnă, cine știe, poate ai înțeles greșit situația. Poate "am impins-o incet" nu înseamnă "si-a îmbrâncit sora", ca să dau un mic exemplu. Izbândă bună.
Daca era doar un simplu gest de impins incet fara sa o deranjeze, nu mai venea sa se planga aici si sa scrie ce a scris.
Nu stiu cat ai lucrat tu cu copii si daca ai copii, dar multi mint si manipuleaza situatia ca sa fie intotdeauna in favoarea lor.
In cazul de fata, este evidnet ca a fost mega deranjata de atitudinea celei mici si "urletul ei" s-a auzit direct pe TPU, prin scrierea acestui topic.
Citeste printre randuri, daca esti capabila sa intelegi ce mentalitate au acesti copii, cum ajung sa-si manipuleze parintii si sa-i minta samd.
Eu ce spun aici, nu dau crezare nici celei mici si nici celei mari, ca o doza de vina au amandoua, doar ca as lucra impreuna cu amandoua, facandu-le educatie, explicandu-le, supravegandu-le si explicand la tota pasul de ce nu au voie sa faca una si alta, de ce este biensa comunice intre ele, sa se accepte, sa se iubeasca si sa lase telefonul, cand este acasa, in familie.
Telefonul a ajuns dumanul de maorte al copiilor, fiincd aeste abuzat si folosit cum nu trebuie, din acest motiv ajung copiis a faca bulling la scoala sau acasa, pe fratiorii mai mici, ajung sa fie antisociali, ajung in depresii, ajung sa se sinucida si nu in ultimul rand, ajung sa faca cancer la creier.
In Australia unde locuiesc de peste 3 decenii, exista un neurochirurg renumit, care a iesit pe postul national de televiziune si a spus, ca zilnic detecteaza copii minori cu cancer la crier din cauza radiatiilor emise de telefoane. Se trage un smenal de alarma global, ca copii sa nu mai aiba telefaone, cel putin minorii si cei din scoal generala, fiindca petrec prea multe ori cu telefon, fiindca dorm cu telefonul la cap samd.
Iti doresc sa reflectezi la atitudinea ta asupra educatiei unui copil, ca atunci cand il vei avea, sa stii cum sa-i educi, sa nu ajuti sa regreti ca-i bolnav, sau c-a ajuns sa bully pe altii mai mici, mai neajutorati samd.
Buna, imi pare rau ca s-a creeat o oarecum cearta intre voi din cauza intamplarilor mele si din punctul vostru diferit de a gandi. Aseara scrisesem asta imediat dupa ce se intamplase, si deci poate nu m-am exprimat corect ori nu am spus toata povestea. Am o aplicatie pe telefon in care mama imi pune timp la telefon si la aplicatii, casa stau un anumit timp pe ele(cand se duce timpul, nu mai pot sta pe ele pana in ziua urmatoare). In cazul meu, mama mi-a dat 15 minute pe telefon, si la aplicatii cate 5 minute pentru whatsapp, poze, galerie, sunat si mesaje Samsung. Dupa ce mi se duce timpula 3 dintre ele(15 minute) nu mai pot sta pe telefon deloc, doar sa sun pot. Eu nu am vrut sa o imping, pur si simplu nu mai puteam suporta cum se poarta sora mea cu mine, din ultima vreme imi strica din lucruri, imi arunca caietele si lucrurile de liceu, imi da prin casa pantalonii jos de pe mine, si multe altele, adica la o asemenea situatie mai spuneti ca nu este rautacioasa? Ce-i drept, si eu am o mica vina in treaba asta, dar pur si simplu nu mai suportam ca sora mea sa mi dea ordine fa aia, fa ailalta. Nu mai spun ca a inceput sa injure, ceea ce eu chiar nu am facut niciodata. De obicei stam mult impreuna si de-abia daca mai gasesc un moment de respiro dupa atata joaca cu ea...Credeti-ma, ma joc foarte des cu ea, inventam jocuri si altele, dar cred ca am invatat-o asa si acum nu mai scap de ea. Violleta, incearca sa te pui si in pielea mea sau a surorii mele, nu doar a unei mame grijulii dar severe cu experienta. O zi frumoasa va doresc si multumesc de sfaturi!
Stai linistita fetita, ca nu-i nici o cearta, doar pareri diferite.
Eu sunt mama si mi-am educat copii intr-un fel, vorbind din experinta, pe cand cealalta copie si paste din carti sau din auzite, fara sa se plieze ceea ce spune pe subiectul topicului.
Nu am fost niciodata o mama severa, dimpotriva, nu sunt adepta bataii, violentei dar sunt adepta pedepsei atunci cand copilul face rautati, in special cand minte. Desi am fost o mama foarte ocupata, cu servici, cu ore lungi lucrate, intotdeauna am gasit timp sa explic cu calm si blandete copilului, fiindca asa se obtin rezultatele cele mai bune de la copii.
Ti-as recomanda sa fii mai blanda si mai intelegatoare cu sora ta, care-i inca copil mic, fiindca comportamentul tau este cel care genereaza rautati si uraciune intre voi. In fond tu esti cea mare si tu poti sa-i faci educatie si sa o modelezi cum vrei, daca esti fata isteata, dar in nic un caz indepartand-o sau repezind-o.
In ce priveste telefonul, as recomanda sa-l inchizi si sa-l pui pe sifonizer cat esti acasa, fiindca nu ai nevoie de el, fiind in siguranta acasa, cu parintii, in felul asta avand mai mult timp pentru tine.
Buna.Sincer, problema aici sunt parintii, nu sora ta.Probabil ca ea este deja obisnuita cu felul in care se deruleaza lucrurile si cand se plictiseste sau vrea sa te supere face astfel de faze, pentru ca tu sa cazi rau in ochii mamei.Tu esti adolescenta iar sora e aproape in jumate cat tine. Aveti mentalitati complet diferite, sunteti in etape diferite ale vietii.
De ce mama ta e atat de violenta si nu te trateaza mai matur? Pe sora ta o loveste la fel? E chiar iresponsabil din partea ei sa intampine aceste episoade cu violenta, cand exista cai mult mai rationale si de bun simt pentru toate partile implicate, astfel incat sa invatati si voi ceva util, nu sa va puneti in pat cu ideea ca o palma rezolva problema.Sora ta trebuie sa inteleaga ca ai nevoie de spatiu si nu iti plac interactiunile dure sau luptele pe care le prefera copiii de varsta ei, plini de energie.Si tu trebuie sa o intelegi pe ea, tu ai fost ca ea, dar ea n-a fost ca tine. Aveti de obicei un timp zilnic de petrecut impreuna? Ea pare ca nici nu stie sa se exprime, de aceea vine la tine in momente nepotrivite si nu va sincronizati. Daca ati avea niste activitati zilnice impreuna, atunci ati putea controla iesirile imprevizibile care se termina cu violenta, nu?
Bună. Îmi pare rău să aud că treci printr o perioada grea.
Vreau să știi În primul rând că mulți am trecut prin asta sau ceva asemănător. Partea bună este că aproape toți am trecut cu bine, nevătămați și nu am pus la suflet. Sper că nici tu nu o să pui la suflet.
Sora ta este foarte mică și nu cred că realizează ceea ce face. Nu cred că îți poate explica cineva realmente de ce se comportă așa. Presupun că ceva o deranjează și asta este un mod de a se exprima îndirect. Sau poate chiar un comportament totalmente random. Cine știe. Ideea este să nu pui la suflet pentru că e un copil.
Cei care sunt într o oarecare măsură vinovați sunt părinții tăi. Din ce ai de scris pare că nu gestionează bine situația. îmi imaginez că și ei au alte stresuri și probleme, de acolo și răbdarea scăzută. Evident greșesc în privința ta dar nu cred că au ceva cu tine. Sper să nu îți intre în minte ideea că părinții tăi nu te iubesc.
Cum ar trebui tu să gestionezi toată situația? Sfatul meu este să te detașezi un pic de sora ta până când îi trece această fază. Trebuie să crezi o fereastră de pace ca să poți vorbi liniștit cu ai tăi. Trebuie să le explici liniștit și calm ce se întâmplă și că ai vrea să nu mai sară la concluzii.
Încă o dată, mulți dintre noi înțeleg prin ceea ce treci pentru că și noi am trecut prin asta. Știm cât de greu este să nu pui la suflet dar încearcă oricum. În ciuda acestor întâmplări urâte să ți amintești că familia ta te iubește.
Multă baftă
Din tot ce descrii aici, tu iti neglijezi sora. Micuta cauta atentie iar tu zici ca nu te suporta. Cum o iubesti daca e mai important telefonul?
Rasfatata esti tu, nu sora ta. Trebuia sa arunci telefonul in prima clipa, nu sa o indepartezi pe sora ta.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
