Buna! Sper sa ma ajutati cu un sfat.
Sex: F varsta:24 ani

Sunt impreuna cu prietenul meu de 5 ani. Pe atunci locuia cu parintii lui. Avea si are o relatie foarte apropiata cu mama lui, in schimb, cu tatal nu se intelegea deoarece consuma alcool, era violent ( acesta a decedat in urma cu aprox 1 an).
Pana la decesul tatalui- era ft ingrijorat de mama sa, o suna mereu, statea mai mult pe acasa (de teama sa nu o loveasca sotul).
Ea nu a avut o relatie ok cu sotul ei. Tot ce tinea de casa (facturi, cumparaturi, probleme de familie) le discuta cu fiul ei.
Inainte il suna ft des pe prietenul meu sa-l intrebe unde e, cand vine acasa, ce ii face de mancare.
In fiecare dimineata, la cafea, el vorbea cu mama lui ( ii povesteste despre prietenele ei, serviciu, etc).
Toate aceste lucruri m-au deranjat, dar nu in mare masura, pana cand, am luat hotararea sa ne mutam impreuna. Initial, mi-a spus ca vom locui toti 3 (el, mama lui si eu)- nu putea sa o lase singura deoarece ii era frica sa nu o bata.
Nu am acceptam pana cand a inceput sa ma manipuleze ''daca ma iubesti, te muti cu mine''.
Pana la urma am acceptat cu conditia ca la prima cearta, neintelegere eu voi pleca. Mama lui spunea ca nu vrea sa locuiasca cu noi ca suntem tineri si ne lasa sa stam singuri. Am cumparat apartamentul, am inceput renovarea si ne-am mutat dupa cateva luni. Dupa o luna tatal lui moare.
Si de aici incepe minunata poveste:
- a ales acest apartament si zona deoarece maica-sa lucreaza vis-a-vis de noi si are apartamentul la 5 min de mers cu masina;
-de fiecare data cand se duce la cumparaturi o viziteaza pe maica-sa
- o suna cand se duce la munca si dupa ce iese
- ii da raportul (cand iesim, ce mancam, ce am cumparat pentru casa)
I-am spus ca ma deranjeaza (ca o suna zilnic de cateva ori/se duce la ea, si ea il suna zilnic), i-am spus sa nu mai vorbeasca atat de des cu ea si sa ii spuna ce facem. El mereu imi spune ca eu ii interzic sa vb cu maica-sa; nu intelege ca nu asta vreau, ci doar sa nu o mai sune de 5 ori pe zi, sa ii spuna ce facem, cand iesim, ce cumparam.
In acesti 5 ani, mama lui nu m-a sunat niciodata. El imi spune ca maica-sa este o persoana introvertita, dar, are prietene de ft mult timp, iese si se plimba cu ele.

mi-a recunoscut si el ca ii este teama ca il va pierde si ca este dependenta de el.
Totusi, are 27 de ani- la acesasta varsta sa-ti suni mama in fiecare zi, sa o vizitezi la 2 zile, sa minta ca este in alta parte dar el se duce la mama lui, prima persoana pe care o contacteaza este mama lui (in cazul in care se intampla ceva grav). Mi-a spus ca nu ii impun eu cu cine sa vb si cat, ca lui ii face placere sa vb cu maica-sa ai daca vrea poate sa vb toata ziua.
am fost si la psiholog. la prima sedinta am fost singura (mi-a spus ca sunt ''bolnavi'' amandoi, ca nu ar trebui sa mai continui relatia cu el). la cea de-a doua sedinta am fost amandoi- nu a spus nimic clar psihologul, a inceput sa vb despre viata personala si efectiv..la final a spus SUNTETI UN CUPLU POTRIVIT.
nu mai suport sa vad ca o suna pe maica sa, ca se duce la ea (el nu-mi spune ca se duce)mi-a spus ca maica-sa nu l-a dezamagit niciodata si de aceea ei au o relatie speciala.
am observat ca abia asteapta sa iasa din casa ca sa se duca la maica-sa, cat sunt eu acasa nu o suna pentru ca stie ca ma deranjeaza. acum cateva zile, iesisem sa facem cumparaturi, era destul de tarziu (el inca nu o sunase) si bineinteles ca a sunat maica-sa (era suparata ca nu a sunat-o).
simt ca nu mai pot continua relatia cu el, el este dependent de maica-sa si maica-sa de el, ma pune pe locul 2 si face totul ca sa-i fie bine mamei lui. nu ma simt bine, ma afecteaza ca ma minte, ca o suna pe ea prima data cand se intampla ceva.

Ai avea tăria să renunți la relație?

Este clar ca relatia asta nu poate sa aiba un viitor fericit si lung, odata ce tu esti bolnava de invidie ca discuta totul cu masa, iar el este inca dependent de maica-sa.
Altul! Rupe relatia si nu mai pierde timpul cu el, ca nu se va schimba niciodata!

Simt ca nu mai pot continua relatia cu el, el este dependent de maica-sa si maica-sa de el, ma pune pe locul 2.
Astfel ceea ce dorești tu de la o relație (în acest caz, o relație cu el) este să fii pe locul unu în viața acelui bărbat. Dacă ești cumva pe locul doi nu mai poți continua relația cu acel bărbat. Așa simți.
Care este relația ta cu el acum? Soț-soție. ( Asta a constatat și psihologul, când a spus că sunteți potriviți unul cu altul).
Care este relația lui cu mama lui acum? Fiu-mamă.
Hai să facem un scenariu. Mama lui moare acum. Va mai putea el continua relația specială fiu-mamă? Nu.
Când se va termina această relație specială fiu-mamă a lui? La moartea mamei.
Ce nu înțelegi tu sunt faptele. El are o relație cu tine soț-soție iar cu mama o relație -fiu mamă. Ambele relații fac parte din viața lui. Tu când îi ceri, când îi pui condiții, să renunțe la relația fiu-mamă, îi ceri cu interdicție să renunțe la o parte din viața lui.
Astfel îi pui condiții, ori eu pe primul loc, ori nimic.
Acum ai de ales. Sau accepți asta ca un dat al existenței tale actuale, și te decizi să nu te doară, ca să beneficiezi de ceea ce ai deja, și cee ce este at tăum relația cu el soț-soție. Sau te retragi, și rămâi cu nimic, căutând în altă parte un soț în viața căruia să fii pe primul loc. Dar dacă istoria se repetă?
Concluzia. Soluția problemei e la tine. Să renunți la pretenția primului loc.

Greu să schimbi 20 și ceva de ani de "tabieturi" în timp relativ scurt.
Dar dacă chiar te face să te urci pe pereți cu purtarea lui... Lasă-l cu mumă-sa.

Povestea a inceput acolo unde ai acceptat sa continui relatia cu unul care nu se poate dezlipi de ma-sa. Sa inteleg ca ati cumparat si apartament impreuna?
E greu de dat un sfat util in situatia asta. Dragostea de mama e de inteles, dar unde ati ajuns voi e deja incompatibilitate. Nu poti nici sa ii interzici sa vorbeasca cu ea, nici sa o omori pe ma-sa.
Sa il transformi in barbatul care a parasit cuibul si priveste spre viitor, nici atat.
Ori induri copilarismele lui, ori il parasesti cat de matur se poate.
Despartirea aia ar putea fi pana la urma doar o pauza in care va realiza cat de importanta era relatia voastra, dar tu trebuie sa o faci in ideea ca va fi definitiva.

FUGI! Oricit ti-ai bate capul, daca de pe acum la inceputul relatiei e asa... FUGI! Dupa ce moare ma-sa o sa se duca sa vorbeasca cu mormintul ei...

Psihologul ala la care ai fost este un de asta bulangiu, sau cum sa-i zic, un pompier, ca psiholog nui.Deci tie in fata singurica iti zice ca aia is bolnavi, cand apare respectivu,. vorbeste despre cum este vremea afara iar tu trebuie sa il intrebi sa-i spuna si lui in fata adevaru.
A sa o sa creada ca este normal, ce face el este normal.Deci acel psiholog e cu numele. Daca iar fi spus in fata ca are probleme ala ar fi putut sa se corecteze, desi 99% asa si mor dar zic ce ar fi fost corect.
Ai 24 de ani te doare la palarie,viata de abia acu incepe fai vint,nu merita,is barbati balamuc in lumea asta, femei la fel, dar ala deja o are pe masa, sa stea cu maicasa.

Eu de exemplu o sun pe mama odata la luna, asta daca nu uit citeodata la cateva luni.
Cunosoc si eu persoane genul asta suna intruna, din 2 in 2 ore stau si ma gindesc oare ce or avea aia de vorbit.Deci oamenii genul asta au ceva probleme, asta e clar.

Sfat? Cauta altul, nu mai sta, o sa te complaci in situatia aia si uite asa trc anii, nici nu stii cum zboara si o sa ajungi cand o sa fie prea tirziu ca nu mai suporti.

"De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup." (Geneza.2:24; Matei.19:5; Marcu.10:7; Efeseni.5:31).

La căsătorie se încheie relația cu părinții, deoarece este începutul a unei noi familii. Și cine trăiește în două familii de fapt nu trăiește în niciuna. De fapt nu trăiește deloc.
La voi trebuie să existe căsătorie ca familia să fie binecuvântată. Dar nu trebuie să te căsătorești cu un băiat care este dependent material sau emoțional de mama sa sau ea de el.
În momentul de față el distruge relația voastră. Și sunt o grămadă de oameni care își distrug relațiile fără să fie conștienți de acest lucru sau prea puțin le pasă. Cei mai mulți intră în relație ca să le fie lor bine, nu partenerului. Asta este egoism.
Chiar dacă este dureros desparte-te de omul acesta fără să te certți cu el. Acest lucru îl poate trezi la realitate. Așteaptă-l 2-3 luni. Dacă se întoarce la tine și a făcut o reformă în viața lui și se văd rezultate (adică nici pe ascuns nu mai vorbește cu mama lui) și o sună o dată la două luni, căsătoriți-vă. Dacă nu, atunci spune-i că nu vrei să-i strici relația cu mama lui; iar tu caută un alt băiat.

Eu sunt mai pragmatic față de ceea ce ți-au spus ceilalți.
Ai ajuns în situația asta pentru că tu ai ajuns să trăiești prin el.
Tu nu mai ai viața ta personală. El e permanent o componentă din tot ce înseamnă viața ta.
Și fără el... tu nu ai nimic. Ai prieteni/prietene cu care să ieși?
Ai familia ta? Ai rude, foști colegi, orice în afara lui?
Ce ai tu la ora actuală în afara lui? Dacă faci abstracție de el, cu ce mai rămâi? Ce mai ai în viața ta?
El nu va pricepe niciodată situația în care el te pune pe tine, până nu va simți lucrul ăsta pe pielea lui.
Când tu vei avea o parte din viața ta, independentă de el (ieșiri cu prietenii, vizite la familia ta, la rude, sau orice altceva, convorbiri telefonice interminabile, etc.) și vei fi indiferentă la ceea ce face el, așa cum nici lui nu-i pasă cum te afectează pe tine ceea ce face el, cu siguranță i se va aprinde beculețul.
Și ori își va corecta comportamentul, ori va fi deranjat și va reacționa agresiv (ceea ce va fi semnalul cert că trebuie să pleci pentru că n-ai nici o perspectivă cu el)

Fa ce-ti spune inima! Doar tu stii ce simti fata de barbatul asta, daca poti sa renunti la el sau daca poti sa continui. Dar daca alegi sa continui, incearca sa nu intervii in relația dintre el si mama lui. Nu e bine sa-i pui limite sau interdictii. Daca vei fi contra mamei lui, va renunta el la tine si atunci va fi mai dureros.
Un barbat poate avea mai multe iubite dar are o singura mama. Nu poti concura cu ea. Mai bine aliaza-te cu ea. Incearca sa te apropii de ea si sa fiti prietene.

El asa este fericit sa tina legatura cu mama lui. Si pe prietenul meu il suna destul des mama lui desi e mai "batran" cu mult fata de al tau dar pe mine nu ma deranjeaza, chiar ma bucur ca ii raspunde respectuos. Daca e prea mult ce se intampla la voi tu stii, mie nu mi se pare asa grav, depinde acum cat timp petrece cu mama lui dar daca a inceput sa se fereasca e clar ca si tu il stresezi si decat sa il cicalesti prefera sa ascunda treaba asta. In fond femeia nu baga strambe nu se implica in relatia voastra,, asta e important, el pur si simplu o iubeste. Problema e ca in toti anii astia nu a reusit sa se apropie de tine astfel incat sa vada in tine si un prieten care il ajuta neconditionat cum vede in mama lui. Probabil nici nu are prieteni prea multi si vede in mama lui un sprijin. Dar nu inteleg foarte clar ce anume nu suporti. Ca vorbeste prea des cu ea sau ca ii da raportul? Cred ca el considera doar ca ii povesteste nu realizeaza ca poate intra prea mult in detalii

Nu i-a taiat cordonul ombilical. Daca poti sa accepti asta mergi mai departe, daca nu, vezi-ti de drum fara el (si maica-sa).

Mommy's boy.
Trebuie sa te desparti de el si sa-ti gasesti un barbat adevarat. Daca ramai cu el, lucrurile vor deveni din ce in ce mai grele.

Nimeni nu te poate ajuta, doar tu personal poți.Tu și doar tu știi foarte clar ce accepți și ce nu de la cei din jur, cât poți îndura, câtă răbdare și calm ai în diferitele situații apărute în viață.Ai scris că "Sunt impreuna cu prietenul meu de 5 ani. Pe atunci locuia cu parintii lui. Avea si are o relatie foarte apropiata cu mama lui, in schimb, cu tatal nu se intelegea deoarece consuma alcool, era violent ( acesta a decedat in urma cu aprox 1 an).
Pana la decesul tatalui- era ft ingrijorat de mama sa, o suna mereu, statea mai mult pe acasa (de teama sa nu o loveasca sotul)."
Din cele de mai sus ți-ai răspuns singură la întrebarea ta.Deci în concluzie rezultă că tu știai foarte bine ce viitor vei avea cu el.Ai declarat cum că "Sunt împreună cu prietenul meu de 5 ani"Dacă era între voi dragoste adevărată atunci scriai SUNTEM ÎMPREUNĂ DE 5 ANI.În 5 ani nu ai schimbat absolut nimic ba mai mult el pentru tine și tu pentru el nu însemnezi mai mult decât un prieten. Păcat de tinerețea voastră, fiindcă nu aveți grijă, nu sunteți atenți la detalii,nu stabiliți, nu discutați dinainte despre dorințele și scopul fiecăruia în viață și vă place și alegeți să suferiți.

Caută altul că nu ai viitor cu el.

Prietenul tau e cumva cumnat-miu? Are aproape 40 de ani și face la fel. Oamenii ăștia nu se schimbă. Alegerea îți aparține.

Nu ai ce sa faci, e cu masa.

Ttebuie sa realizezi ca el inca nu si-a intrat in tipul acela de " barbat pentru iubita/nevasta". Deloc nu scapi de treaba asta, am avut un prieten la fel (20 ani), una doua masa ca o sun ca stai sa ii zic, ca ce zice, stai ca sa faca sa dreaga. El nu este stapan pe deciziile lui pentru ca masa ii spune ce sa faca printr-o parere simpla.
Bine daca nu era problema asta, cred ca era alta si tot era una.

Bună! Încep prin a-ți spune că îmi pare foarte rău să aud că ești nevoită să treci prin asta. Le voi lua pe rând în funcție de ce ai scris tu mai sus și sper ca după acest comentariu să îți fie mai clar ce ai de făcut. Datorită faptului că tatăl său a fost dependent de alcool, înțelegem deci că în copilărie el nu a avut un model care să îl învețe cum să fie ca bărbat, iar aici deseori sunt 2 mari variante, copilul fie devine ca tatăl său, adică adoptă aceleași obiceiuri ajuns la maturitate, ori respinge idea de a-i călca tatălui pe urme, cazul prietenului tău. Acum, datorită faptului că a crescut cu un tată violent și că de obicei când băieții sunt mici sunt foarte atașați de mama lor, la maturitate el a devenit obsesiv de protectiv cu ea. Având în vedere trauma provocată de tatăl său lui și mamei lui e de înțeles că vrea să o protejeze dar a ajuns în punctul în care a trecut de protecție și a ajuns să dezvolte un comportament foarte toxic care vă afectează vouă relația. Bineînțeles și mama lui a avut o contribuție la dezvoltarea acestui comportament, însă nu în mod voit, dar având în vedere că a fost nevoită să îndure violență din partea soțului înțelegem de ce la început îl suna mereu pe fiul ei, era singurul care înțelegea prin ce trece, înțelegea că poate îi este frică mereu și că se consumă mult, totuși aici ea a procedat greșit, problemele dintre soți se rezolvă între soți, dacă soțul în cauză refuză să-și schimbe atitudinea și comportamentul atunci trebuie să te îndepărtezi de persoana respectivă, tu nu exiști pe acest pământ să îl schimbi pe celălalt ca să meargă între voi, ci el trebuie să se schimbe de bunăvoie, altfel va reveni la același comportament și nimic nu se va schimba, valabil și pentru relația voastră. Faptul că el îi spune tot ce faceți voi și ce se întâmplă în relația voastră mamei sale este încercarea lui de a primi validare din partea părintelui, iar asta se întâmplă tot din cauza tatălui său care nu a fost prezent fizic și emoțional pentru dânsul, el s-a convins de faptul că nu merită iubire pentru că tatăl său nu i-a arătat așa ceva așa că acum caută asta la singurul părinte care i-a oferit iubire și căutând acest lucru în mod obsesiv s-a transformat într-o persoană toxică care te manipulează pe tine să rămâi alături de el, altă încercare de a se convinge că este iubit și că merită iubirea. Cât despre psiholog, ai ales greșit specializarea, psihoterapia este cea care vă poate ajuta, psihologul nu are expertiza pe care o are un psihoterapeut, deci e clar de ce v-a spus că sunteți un cuplu potrivit, nu cunoaște urmările acestui tipar în care se află prietenul tău. Acum, să discutăm despre ce poți face. În primul rând dacă îl iubești și consideri că nu merită să renunți la el, trebuie să porți o discuție cu el, și el să fie de acord să meargă la ședințe de terapie, fie individual, fie în cuplu, cum considerați voi în idea de înțelege cu ce se confruntă, pentru că cu siguranță el nu conștientizează acest tipar dar și mai important, în ideea de a lucra cu propria persoană pentru a-și schimba comportamentul. Dacă el refuză sau dacă acceptă să facă lucrul astă dar se lasă pe parcurs, ăsta e semnul tău că cel mai sănătos ar fi să pleci, din ce am înțeles nu sunteți căsătoriți, dar chiar dacă ați fi, căsătoria nu este o obligație, deci să nu te simți obligată să rămâi pentru că va deveni din ce în ce mai rea situația. Speranța falsă că ceva se va schimba fără ca el să facă vreun efort în direcția aceasta e inexistentă. Așa că draga mea, ia-ți inima în dinți și fă ceea ce este cel mai sănătos pentru tine, o să te doară la început dar o să-ți mulțumești peste ceva timp. Ah și fie că ieși sau nu din relație apelează pentru binele tău la psihoterapie, cu siguranță că toxicitatea relației acesteia te-a influențat și pe tine într-o oarecare măsură, ideea e să nu îți afecteze ție relațiile viitoare. Mult curaj, îți țin pumnii și să auzim numai de bine!

Tu ești singura care știe ce are de făcut, este normal sa nu-ți placă sa fii pe locul 2, are aproape 30 de ani, e normal sa aibă grijă de mama lui, sa se intereseze de ea, dar nu e normal sa exagereze, totul are o limită, poți vb despre asta cu el și să il intrebi cu cine vrea să continue relația cu tine sau mama lui, fiecare trebuie să aibă viata sa.

Nu știu cine are o promlemă mai mare dintre voi 2. De ce ești geloasă pe maică-sa? Că o sună? Că merge la ea? Că discută cu ea? Astea sunt probleme pe care le generezi din egoism, gelozie și dorința de a-i controla viața. Ok, nu poți trăi așa? Desparte-te de el... lasă-l cu maică-sa dacă tu nu poți înțelege că-și iubește și respectă mama cum o faci și tu de altfel. Ca fapt divers, tu de câte ori vorbești cu maică-ta și cât vorbești cu ea? Tu ai voie să vorbști cu ai tăi, nu? Dacă tu nu ai o relație apropiată cu ai tăi nu înseamnă că nici el nu trebuie să aibă cu maică-sa. Este o prostie să încerci să schimbi omul și să-i strici relația cu maică-sa, dovedești imaturitate și gelozie extremă. Păcat, altele în locul tău și-ar dori să aibă un bărbat mămos decât unul violent. Dar poate toți o să primim ce ne dorim. Succes.

Înțelegeam dacă avea 18 19 ani, dar 27? Fata, pleacă cât de repede poți. Sunteți împreună de mult timp, ok, înțeleg, dar sa o sune mereu sa ii dea raportul? Înțelegeam dacă o suna o singura data și sa o întrebe ce face și dacă e bine, deja e prea de tot. Si sora mea a fost la fel, doar ca nu el o suna și ea pe el, si spunea ca nu o mai iubește de când e cu sora mea, ca nu mai vine pe acasa, adică genul de mama care vrea sa își știe copilul lângă ea toată viața și dacă e posibil, sa nu plece nicăieri. Pe lângă faptul ca trebuie sa ai o discuție serioasa cu el, în care ii spui clar "ori eu ori mama ta" și ii aduci argumente ca deja e anormal sa dea raportul si sa te minta ca nu știu unde se duce și el de fapt se vede cu mama lui, trebuie sa discuți și cu ea, ca de la femeie la femeie, nu neapărat de la noră la soacra; ii spui ca nu e normal, ca trebuie sa aibă viața lui, sa si faca o familie și sa faca lucruri fără sa știe ea. Gândește te dacă o sa îți faci o familie cu el, mama lui mereu o sa vina, sau o sa te oblige sa mergeți la ea, si o sa devina certurile mai serioase. Dacă continua sa fie băiatul lu mami și sa stea sub fusta ei, mai bine rămâi singură sau cauți alt băiat. Poate o sa rezolvi, dar nu anul ăsta, nici peste 2 3 ani, asa ca multă baftă și lasa l sa rămână cu mami, sa vezi ca nu o sa i convingă și o sa i para rău

Tu știi cel mai bine cum te simți în această relație și ce se întâmplă acolo. Dacă te simți nefericită alături de el și complexată din cauza dependenței sale de mama lui, îi poți spune în față toate lucrurile care te deranjează. Nimeni nu e obligat să facă nimic din ceea ce nu vrea. Într-adevăr, nu e normal să fii atât de legat de mamă încât să o suni în fiecare zi și să-i spui tot ce faci la vârsta asta, dar e alegerea lui. Dacă așa se simte el cel mai în siguranță, fiind în compania mamei sale, e alegerea lui. Nu-ți place și nu mai vrei să fii cu el, ești liberă să pleci oriunde îți dorești și cu cine îți dorești. Va fi nevoit să înțeleagă și să accepte această situație.