stiti.am o mare problema.de fapt trec printr-o perioada foarte dificila...nu stiu cum sa va explic.
1.stiti eu ma cert mai mereu cu tatal meu din cauza unei prostii...(ma rog e foarte capatanos) ca sa stiti eu pentru el sunt ca o sclava.adica fac curat.mancare.ii spal si calc niste haine. m-am lasat de invatatt ca sa fac tot ce e bine pentru tata si pentru fratele meu.dar.na ca sunt porcii.nu fac absulot nimica.si in plus cand i-am zis tatalui meu ca vreau bulet ca sa-mi iau bani de la alocatie pentru ca am nevoie adica sa-mi iau haine.cartile si tot ce am nevoie. dar nu stiu ce sa mai fac...nu prea imi cumpara absulot nimica... s poarta aiurea cu mine si de cate ori comentez la el.doamne da in mine si cica la el sa ma port frumos cu el. dar dc? daca el ma face proastta.perversa.jigodia.si prositi de astea.nici macar nu vrea sa vorbeasca cu directoare ca sa ma mmute in alta clasa.
2.la scoala.mai mereu ma cert cu colegi mei.ba chiar se ia de mine.asa de smecherie.adica se da mare.si in plus.eu mai mereu invat. dar insa cand era sa primesc note bune.dar.na din cauza minciunilor sale.primesc note proastte.am vorbit si cu diriga.dar.nu m-a crezut.de astea vreau sa ma mut in alta clasa.
3.am ramas fara prieteni.nu stiu ce am facutt ca sa merit asta.adica.ca sa stiti eu mai mereu le ajutt. le ascult cand are niste probleme. dau sfaturi.si.mai multe chestii.dar.naa.mau dezamagitt.si-au batut joc de mine.incearca sa ma desparte de gagiku meu si.de astea...

deci.eu nu stiu ce sa mai fac.ca sa nu mai trec printr-o perioasa asa de dificilla. mi s-a intamplat ceva la 13 ani. ceva foarte grav. dar nu pot sa va zic pentru ca.cine stie daca cineva care ma cunoaste ar putea sa intre p siteu asta si.ar citi povestea mea...ar spune tatalui meu si nu vreau. dar totusi.am nevoie de sfaturi.sa stiu ce trebuie sa fac ca sa am si eu viata mai linistita.relaxata si.mai fericita asa. k astfel asa.nu mai pot.sunt prea obosita.stresata.suparata si mai si plang cateodata.

Aaa...in primul rand vorbeste cu colegii si prietenii tai si zile ca esti foarte obosita si treci printr-o perioada dificila.In al doilea rand incearca sa vorbesti cu fratele tau si roagal si in genunchi [daca trebuie] sa te mai ajute la treburile casei. apoi daca el este de acord incearca sa vorbiti cu tatal vostru si sal convingeti sa nu te mai puna la treburile casei...succes mult si imi pare rau pentru tine :*:*

.Imi pare rau pentru tine.Nici un parinte care se poarta asa cu fata lui nu meritá nici un gram de respect. Din contrá, la cate lucruri bune ai facut pentru ei, ar trebui sa te aprecieze si sa te sustiná cat mai mult, pentru ca tu esti mainile si picioarele lor.
Nu stiu ce ti s-a intamplat la 13 ani, dar banuiesc ca ai fost maltratatá sexual, si acea experientá ti-a marcat personalitatea si caracterul. A ajuns sa-ti fie fricá de barbati si acum nu mai poti lua atitudine in fata lor.
Ai grija ca esti pe punctul de a intra intr-o depresie foarte gravá, si stresul te poate pune la pat.
Cel mai bine ar fi sa mergi la rudele tale, si sa planificati o consiliere familiala cu un psiholog.
Tatal tau trebuie sa-si dea seama cat efort depui si cat de greu iti este singurá.
Nu ai ce sa-i faci lui, dar tu te poti schimba, pentru ca esti tanara.
Nu incerca sa faci pe viteaza prin casa, pentru ca vei lua bataie si vei inrautati lucrurile.Comunicarea este punctul cheie.Si din partea mea, transmite-i tatalui tau si fratelui ca sunt doi boi.

Poti apela la Directia pentru Protectia Copilului, daca nu se poate cu vorba buna. Ei pot face o ancheta, dar trebuie sa spui cuiva apropiat problema asta, ca sa le poata confirma. Poate multi o sa spuna ca ma pripesc cu sfatul asta dar nu stiu ce ai putea face, daca nu te poti intelege cu el. Pana la urma, te tine ca pe o sluga si atenteaza nu numai la integritatea ta morala, cat si la cea fizica. Cat despre ce ti s-a intamplat la 13 ani, pot doar banui si pot sa imi inchipui ca situatia de acasa nu face decat sa amplifice acea "cicatrice". Gandeste-te bine ce vrei sa faci. Si fii tare!

Buna, sunt Alexandra si sunt convinsa ca vei depasi cu bine aceasta perioada "dificila". In reltia cu familia ta trebuie sa fii buna si toleranta si daca ei vor vedea ca ai un comportament exemplar, cu siguranta se vor schimba. Important este sa ai rabdare.
Referitor la relatiile cu prietenii si colegii de la scoala nu trebuie sa-ti faci griji. Prietenii adevarti sunt foarte putini si foarte rari. Incearca sa fii buna cu toti cei din jur, iar cei ce vor aprecia comportamentul tau vor merita sa-ti fie prieteni. Si pentru asta trebuie sa ai rabdare.
Pentru moment eu cred ca ar trebui sa-ti ocupi timpul cu activitatile obisnuite - sa nu neglijezi scoala, sa inveti cat poti tu mai bine; acasa sa-ti ajuti familia atunci cand are nevoie de ajutor, iar in timpul liber, daca nu ai prieteni, incearca sa citesti - este o activitate foarte relexanta si placuta.
Sper sa-ti fi fost de ajutor.
Pa pa

Nu stiu ce as putea sa-ti zic e grav ce se intampla si tu ai nevoie de cineva care sa te ajute care sa-ti fie aproape de tine cand ai nevoie de cineva.Incearca sa vorbesti cu colegi tai cu fratele tau, explica-le...


Trebuie sa fi puternica si sa treci peste toate

Succes

Offf, mititica de tine. Ce mila imi e de tine! Nu ai pomenit nimic de mamica ta. Sincera sa fiu imi pare ft rau ca mai exista inca astfel de cazuri. Nici nu stiu ce sfat sa iti dau. Cu tatal tau presupun ca orice conversatie este in zadar. Poate cu fratele sa incerci sa porti o discutie, pentru ca pana la urma sunteti frati trebuie sa va ajutati unul pe celalalt. iar cu colegele cred ca poti avea o discutie serioasa, ca de la "barbat la barbat" si sa le explici ca tu duci o viata mai grea decat a lor. Iti doresc din suflet sa ti se remedieze toate problemele, micuto!

E ceva ce tine, ce-ti voi spune, pentru ca si eu am trecut prin situatii grele.Sa nu disperi, fiindca nu te ajuta la nimic.Incerca sa-ti gasesti pe cineva caruia sa-i spui toate cate ti se intampla. Poti merge de exemplu la biserica si sa-i povestesti toate astea unui preot, il alegi tu, care ti se pare ca-ti inspira mai multa incredere, cu toate ca poti avea incredere in toti.Si crede-ma, se va usura din ce in ce mai mult situatia ta, pentru ca ajutorul vine de la Dumnezeu si nu de la oameni, care saracii isi tot dau cu parerea dar nu rezolva nimic concret.Succes!

Si parerea mea este ca ar fi bine sa vorbesti cu fratele tau se te ajute si el. Si sa te rogi Domnului sa te ajute sa ai o prietena care sa te incurajeze. Roaga-te si pentru casatoria ta, (poate nu ai mama) si sa stii ca esti un om valoros, indiferent de ce spun tatal sau altii despre tine, si intr-o zi daca te porti cum poti tu mai bine, vei culege roade bune. Domnul sa te ajute.