sunt araboaica. am 20 de ani si am un iubit. il cunosc de 15 ani am copilarit impreuna si e cel mai bun prieten al meu. mereu m a respectat enorm de mult si m a tratat ca pe o printesa! in toti anii astia. urma sa ne logodim anul viitor. dar in ultima perioada am trecut prin multe probleme. de asta am decis sa nu mai aducem vorba de logodna pentru o perioada si sa lasam timpul sa treaca. ma iubeste enorm de mult ca inainte. ma trateaza ca pe o printesa pana acum. mereu se mandreste cu mine. el mereu a fost o fire mai vulcanica se enerveaza repede din orice. ne certam din prostii. dar ne impacam repede. dar mai nou. ma raneste foarte mult cand se enerveaza. se comporta indiferent si ma ignora si asteapta sa l impac (cred). spun cred pentru ca eu simt ca daca nu il impac eu, el nu m ar impaca deloc la cat de mandru e. asa sunt barbatii la noi. nu stiu cum sa fac ca sa il fac sa se simta din nou in siguranta cu mine. adica sa simta ca poate sa aiba incredere in mine ca inainte. ca ne intelegem la fel de bine ba chiar mai bine. sa apeleze mereu la mine la nevoie..nu mai vreau sa ne certam atat de des din prostii. va rog ajutati-ma. nu vreau sa l pried. pentru mine el nu reprezinta doar un simplu iubit. plus ca imi sacrific multe lucruri pentru el. daca ar afla parintii mei ca am o relatie cu un baiat m ar omori. il iubesc atat de mult. tot ce vreau e sa treaca anul si sa ne logodim. dar pana atunci nu vreau sa l pierd. va rog sa ma ajutati cu multe sfaturi. si va multumesc din tot sufletul.

Cu siguranta ca starea voastra de spirit nu este tocmai calma, avand in vedere problemele despre care povestesti, dar cred ca tocmai in astfel de momente oamenii trebuie se inarmeze cu rabdare.
Si de obicei femeii ii revine aceasta sarcina, ea este cea care creeaza suportul climatic intr-o relatie; e adevarat, cu sacrificii, si mai ales cu sacrificiul tacerii.
Multi barbati aprind "focul" prin tipete si urlete, dar femeia il poate stinge prin tacere, blandete, ...prin intelegere.
Daca spui ca il iubesti asa mult, incearca sa fii tandra cu el, sa ai rabdare, sa-l faci sa vada in tine nu doar femeia pe care o iubeste, ci si omul care il intelege la greu.
Faptul ca il cunosti de atatia ani, iti dă o libertate de manifestare foarte mare, iti permiti orice, dar cred ca a venit momentul sa realizezi ca esti IUBITA lui, si nu prietena din copilarie care il ciupea in joaca.
Nu e un capăt de țară daca faci si tu prima pasul catre impacare, daca te manifesti cu tandrete; ofera-i convingerea ca esti FEMEIA fara de care nu ar putea sa traiasca.

Salut. Aici poţi găsi un articol ce oferă sugestii pactice în acest sens: http://www.jw.org/......artenerul/
Sper că-ţi va prinde bine!

Poate nu ar trebui să te gândești la lucrurile care le faci pentru el precum un schimb (așa reiese din vorbele tale). În dragoste faci totul pentru cel de lângă tine fără să aștepți ceva în schimb. Poate ar trebui să-l faci să se simte și el un prinț, iar atunci veți fi un prinț și o prințesă
Certurile din lucruri de nimic arată că e gelos și atent la detalii (cel puțin în ceea ce te privește) și faptul că așteaptă de la tine să mai refaci relația, cred că vrea doar să știe că îi vei fi alături și la greu, și nu vei da bir cu fugiții la primul val, iar aparența de indiferență îl roade cel mai mult (dacă ai avea o cameră video să îl filmezi când vă certați să vezi cum își verifică telefonul din 5 în 5 minute și cât se bucură când îl suni deși pare indiferent, vrea doar să știe că înseamnă mai mult decât doar ceva dar doar pentru cineva.)

Povestea ta e impresionantă și trăiești o poveste de dragoste... vei avea cele mai mari regrete dacă nu te-ai implica total (mai bine să-ți pară rău de ceva ce ai făcut decât să te întrebi restul vieții cum ar fi fost dacă ai fi făcut altcumva).

Pentru inceput cred ca cel mai bine e sa discuti cu el si sa lamuriti niste lucruri, cunosc astfel de barbati care se enerveaza din orice insa le trece repede si cu ei trebuie sa ai multa rabdare, bafta sper ca lucrurile sa revina la normal si sa ai o viata frumoasa

Da e foarte gelos. e atent foarte mult la detalii. si desi ma jigneste si imi vorbeste foarte urat cand se supara si se enerveaza intr un fel il inteleg. daca nu i pasa de mine nu se supara. nu il deranja nimic. nu incerc sa i gasesc scuze dar relatia noastra nu e una normala.
ci una foarte speciala. faptul ca ne cunoastem de o viata intreaga si am copilarit impreuna schimba totul. ne
certam asa cum se
cert si fratii intre ei. dar pana la urma tot ne impacam ca doar tot a lui raman si tot al meu ramane.
dar cand ne suparam asa ma apuca disperarea nu mai stiu ce sa fac cum sa fac ca sa nu mai sa sa enerveze asa des. e foarte vulcanic.
explodeaza asa dintr o data cand
mi e lumea mai draga.

Ne certam asa cum se cearta si fratii*.
va multumesc pentru sfaturi. simteam nevoia sa vorbesc cu cineva "strain" sa aud si alte pareri.