Daca va intelegeti bine, pastreaza relatia asa cum e, nu va casatoriti.alcoolicii sunt oameni care nu renunta la bautura niciodata, indiferent ce ar pierde.fostul meu sot a ales bautura, in locul meu si al fiicei noastre.si acum, dupa atatia ani de la divort(5 ani), el bea in continuare.asa ca,cel mai bine e sa traiti, in continuare, fara a legaliza relatia.atunci cand el nu se va mai controla,iti va fi mai usor sa te desparti, decat sa treci iarasi printr-un divort, traumatizant pentru tine dar mai ales pentru copii.
O mare contributie o poti avea si tu! Incearca sa gasiti alte metode de eliminare a stresului, sa nu il lasi singur cand are probleme, sa il ajuti moral.Este un bun sfat dat aici sa nu legalizezi relatia si in plus nu uita de un lucru :diplomatia femeii rezolva multe in viata!
@ fumarelul nu intotdeauna primesti ceea ce meriti! Asta e viata,se intampla lucruri pe care uneori noi oamenii nu avem capacitatea sa judecam,sa interpretam, sa gasim explicatii.A procedat corect, si-a asumat responsabilitatile.Are dreptul la fericire si o felicit ca lupta pentru asta!
Bună.
Alcoolul este factorul numărul unu care poate duce la multe necazuri în cuplu!
Trebuie să nu mai bea deloc, nu să guste sau când este stresat să stea cu sticla pe masă. Nu uita că este un viciu care poate duce și la pierzanie, Doamne ferește!
Un om care a avut internări pe fond de consum excesiv de alcool nu îl poți dezvăța. Drept dovadă este că încă mai bea, nu mult dar consumă.
Pa, pa.
Acuma un pahar doua nu strica,[toti cand suntem stresati facem cate ceva ce nu ar trebui sa facem],si sotu meu mai bea,la fel ca tine si eu devin agitata dar imi dau seama ca ma agit degeaba, poti duce o viata normala pentru aia... daca nu bea zilnic si nu e violent, de ce iti faci griji?
Din ce spui tu, omul a avut probleme reale cu alcoolul. Acum se pare ca e mult mai bine dar cred ca te macina intrebari de genul "si ce fac daca iarasi pica in patima alcoolului?"
Ideea este ca nu prea ai multe optiuni. Decizia cea mare ii apartine lui, in totalitate. Daca incepi sa-l conditionezi - "te parasesc daca mai bei", etc - s-ar putea sa distrugi relatia asta inainte sa-ti dai seama. Nu trebuie nici sa te apuci sa ascunzi sticlele de bautura din casa sau sa stai ca o soacra cu ochii pe el. Lasa-l sa se duca la o bere cu baietii, sa bea un paharel, etc.
Important e ca omul sa aiba liniste si intelegere. Daca are o viata stresata, plina de nervi si cearta, tentatia alcoolului s-ar putea sa fie si mai mare. Iar daca vrei sa vezi ce si cate a invatat din trecut, lasa-l sa isi ia singur deciziile. Insa poti sa ii explici foarte calm, intr-o zi oarecare, ca, daca se imbata si, mai ales, daca face scandal, in secunda 2 poate sa te uite. De asemenea, adu-i aminte ca "e decizia ta, eu doar ti-am spus ca sa nu zici vreodata ca nu am purtat discutia asta".
Eu cam asa as face.
Din pacate nu.nu se va lasa de alcool,deoarece,daca a fost alcoolist, si tot mai bea, alimenteaza viviul.este ca si cu drogurile.ori de tot, ori deloc.imi pare rau...
U crezi ca pe un site unde 99, 999% din utilizatori au maxim 14ani o sa primesti un sfat bun? si demn de luat in seama
Incercati sa ii oferiti alte metode de a se relaxa. De exemplu, cand il vedeti nervos, mergeti la o plimbare prin natura.
Incercati sa deveniti o familie credincioasa, iar daca sunteti, rugati-va chiar si atunci cand nu aveti probleme. Pe mama a ajutat-o foarte mult acest lucru, intotdeauna se ivea ca prin minune un mic venit atunci cand a avut probleme cu banii.
Cat despre bautura, puteti incerca sa o inlocuiti cu o bere fara alcool. Desigur ca este bine sa il si informamti in legatura cu acest lucru.
Uneori este bine sa se mai iveasca si certuri, fara a se intrece limita bunului simt. Este o metoda de descarcare.
Orice viciu are un capat. Conteaza doar sa vrei. Tatal meu s-a lasat de fumat, desi mama mea il batuse la cap de n ori fara niciun rezultat. El s-a hotarat de unul singur, cand a patit un mic incident la o petrecere.
Sper ca totul sa mearga bine. Multa sanatate
Nu am inteles de ce ai sarit din lac in put? ai sps despre sotul tau cate ceva, dar nu si despre tine.ca erai perfecta, ca erai mai desteapta ca el, ca ai incercat chiar ai rezolvat problemele, familiei mai bine ca el.nu stiu decat ca v-ati despartit, din cauza lui? a ta nu? eu cred ca primeste fiecare ceia ce merita.doar copii sant nevinovati.
In special pentru Fumaretul
Am divortat dupa 20 de ani de casnicie in care nu am reusit sa ne intelegem in nici un sens. Am reusit sa avem de toate, efortul meu si implicarea mea a fost semnificativ mai mare decit a sotului. DIn pacate mi-am pierdut tineretea straduindu-ma zi de zi sa fie mai bine, sperind ca daca se vor rezolva cind ce probleme, vom reusi sa ne intelegem si noi mai bine. Dar nu a fost asa. Nu spun ca eu sunt perfecta, numai ca nu am fost compatibili. Eram mereu iritati si ani de zile ne certam din orice. Am decis sa divortez pentru ca aveam nevoie ca femeie de atentie, de tandrete si poate recunoastere a eforturilor. Am doi copii, baiatul meu a terminat anul I la stomatologie, fata e la liceu. DE cind am divortat, tatal lor nu le-a platit nimic, nici pensia alimentara a fetei, motivand ca nu trebuiau sa fie de partea mea. Dupa parerea lui, daca ei erau de partea lui, eu nu divortam. POate, dar continuam sa stau linga el cu ura. Cum poti imbatrini asa? Pina la criza am cistigat bine, lucrez la o firma de 15 ani si am preferat sa rezolv problemele singura decit sa ma cert mereu cu sotul meu. SI acum eu tin copii. El zice ca si-a cheltuit toti banii si traieste numai dintr-un salar minim. Pana la divort am fost asociati la o firma comuna si el a fost administratorul firmei de unde scotea bani cu nemiluita. Nu mai spun ca in 2008 a cistigat la loto 11000EUR. din care el zice ca nu mai are nimic. Copilul meu a fost mereu elev de nota 10, el nu stia ca va ajunge la facultate? Am avut niste bani pusi la o parte, dar mi-e greu deoarece sunt pe terminate si acum merge greu peste tot. Dar am gasit in actualul meu partener un sprijin moral si sufletesc. E un om bun cu care pot sa fiu eu insami. Nu e perfect. Nici eu nu sunt. Intrebarea am pus-o deoarece partile pozitive sunt multe decit aceea ca bea. Traiesc totusi cu speranta ca viata noastra are sanse ca in viitor sa fie tot mai buna. Nu consider ca am cazut din lac in put, oameni perfecti nu exista. Exista doar sansa de a ne accepta unele defecte daca restul sunt OK. Astept un raspuns de la cineva care a avut o experienta cu final pozitiv cu un alcoolic.