Nu prea o sa iti convina raspunsul meu, dar e doar parerea mea si nu trebuie sa fii de acord.
Din punctul meu de vedere (si nu numai), nu exista relatie la distanta. Dragostea e chimie, de fapt cand ne indragostim corpul nostru secreta niste hormonii (oxitocina, serotonina etc) care ne dau senzatiile alea de fluturi in stomac si atasament fata de persoana cealalta, dar pentru asta trebuie sa fii langa el, sa il atingi, sa il saruti, prin niste simple conversatii pe mess sau telefon nu apare dragostea... apare doar o obisnuita, eu zic ca nu esti indragostita de el ci de ideea de a fi indragostita si de a avea un prieten.
Cred ca cel mai bine ar fi usor usor sa te desprinzi de el si sa iti faci un prieten aproape de tine, si fizic dar si ca varsta, de exemplu un coleg de scoala. Daca ar fi de aceeasi varsta sunt singura ca mama ar comenta mai putin si nu ar putea sa iti interzica sa va vedeti, adica nu iti poate zice nu te du la scoala sau la aniversarile colegiilor, unde ar fi si el si asa nu ai mai suferi nici de dor.
Cam multe vise. Hai la somnic! Maine cand te scoli sa te pui calumea cu burta pe carte ca in mai putin de 2 luni jumate vine si mult asteptatul si iubitul vostru examen de capacitate.
Mai fata? dreptul de a visa la feti frumosi nu ti-l poate lua nimeni, dar lasa naibii prostiile cu relatia la distanta.tu stii cate de seama ta mi-au cerut sa fac sex cu ele fiindca le-am facut sa rada? pai am 48 de ani, si pot face sa rada si o piatra.14 ani? iti mai trebuie inca 4-5 pana la o intalnire sub supravegherea parintilor, iar tu visezi, felix, mare, relatie? ma lasi?
La varsta ta e normal sa ai vise din astea, eu te inteleg! Care e distanta dintre voi? Mai stiu eu pe cineva care a facut la fel: sta cu un baiat cu 6 ani mai mare ca ea si mama ei a zis la fel. Si ea i'a zis clar in fata ca se duce si s-a dus! Fa si tu asa si indeplineste'ti visul!
In primul rand trebuie sa ai o atitudine pozitiva pentru a atrage lucruri bune; trebuie sa generezi lucruri constructive.
Iubirea la 14 ani, ca si la 20, 30, 40, este un sentiment complex care te consuma, te face sa iti pui o mie de intrebari intr-un minut, te nelinistetste, te face sa zambesti fara motiv...
Nu dispera -- nimic bun/frumos in viata asta nu este USOR. Trebuie sa te concentrezi asupra lui, el asupra ta...si impreuna asupra relatziei voastre. Fii pozitiva, mama ta are un anumit punct de vedere pe care tu nu=l impartasesti, asta este, nu trebuie sa consideri asta sfarsitul lumii: Trebuie sa fii puternica pentru prietenul tau! Trebuie sa nu te mai stie suparata, amarata, nelinistita - asta nu ii face bine. O sa treceti si peste asta, este numai o incercare dintr-un sir lung; daca sentimentul/relatzia este ingenua, chiar daca pare greu: sigur o sa treceti peste asta si acest lucru o sa va faca si mai puternici.
Sa fii iubita!
Ceri prea mult. Esti si prea mica... Multumeste-te doar sa-l vezi... poate veni intr-o zi, va vedeti, petreceti cateva ore impreuna si apoi sa plece, altfel nu. Altfel se complica lucrurile, iti face probleme in familie si tot asa. V-ati cunoscut prea devreme si vreti sa faceti cat mai multe lucruri impreuna insa pentru tine sunt limitate din cauza varstei. Nu cred ca va rezista relatia voastra. Daca doare ceva cel mai tare in asta, e faptul ca vrei sa fii cu el sub toate formele posibile si nu poti. Asta e viata, n-ai ce face. El sunt sigura ca nu ar rezista doar sa te vada o data la nu stiu cat, si tu la fel. Nu va puteti stapani sentimentele, e normal. Relatia dintre voi ar fi cea mai frumoasa daca ati fi macar din acelasi oras. Niciodata nu incurajez relatiile la distanta. Pentru ca oamenii se iubesc prea mult si trebuie sa se stapaneasca. ok. dar pana cand? la un moment dat vor interveni alte lucruri care va vor distruge relatia. Tu nu esti acolo sa preintampini lucrurile rele, el la fel. Imi pare rau sa-ti zic dar mai bine renunta la relatie. Va faceti mai mult rau daca continuati.