Sunt fata, am 25 de ani si as avea nevoie de un sfat.De la varsta de 3 ani locuiesc cu bunicii. Din pacate sunt acel gen de persoane cu o gandire comunista, si ma tin din scurt.In mod special bunica mea. Daca vreau sa merg undeva, ma terorizeaza cu telefoane, daca nu raspund isi face scenarii negative, ii suna pe ai mei si le spune ca eu cine stie unde ma duc, cu cine, chiar daca ii spun. Face in asa fel incat sa para ca fac un lucru rau si ii sperie si pe ei. De mica am fost batuta, trasa de par, lovita peste spate, ba arunca cu tot ce avea in mana in acel moment dupa mine. in clasa a 8-a am ramas la scoala dupa terminarea programului la un spectacol, cu o colega. dupa ce s-a terminat ii vad ca vin, si ma iau la bataie de fata cu toti copii, ca am stat peste program ca trebuia sa merg acasa. S-au luat si de colega ca din cauza ei am ramas, dar eu o chemasem cu mine. Existau zile in care bunicul se imbata, si iesea scandal, ridica cutitul asupra bunicii si mereu ma bagam intre ei. Tremuram foarte tare, abia puteam sa beau o cana cu apa, incepeam sa ma balbai, eram un dezastru. S-a intamplat asta de cateva ori pana am avut 17 ani, de atunci s-a mai potolit. Toate astea m-au marcat, acum nu mai suport sa vad oameni beti. Acum ma deranjeaza ca nu pot face ce imi doresc. Nu pot iesi seara din casa, ca toti tinerii, ma uit la fetele de 15-16 ani cum ies seara, stau pana noaptea tarziu si nu sunt tinute din scurt, iar eu la cei 25 de ani ai mei, stau singura cuc, in casa, fara sa am prieteni cu care sa ies, care sa ma sustina, cu care sa ma distrez. Viata mea sociala este egala cu zero. Primul prieten l-am avut la 19 ani, cateva intalniri apoi s-a terminat, urmatoarele relatii tot asa au fost, maxim 4 luni au durat, ne intalneam o data pe saptamana, sambata sau duminica. in timpul saptamanii vezi doamne eram obosita de la munca, cum as putea sa mai si ies sa ma intalnesc cu un baiat (asta e gandirea bunicii), plus ca la ora 17 era deja noapte pentru ea.Cum sa ies noaptea la 17? Si uite asa am ramas mereu singura, parasita fara sa am parte de o relatie normala. Dupa mintea bunicii baietii doar se foloseau de mine. cum as putea o relatie inchegata cand ne vedeam asa rar si stateam doar cateva ore impreuna? Bunica nu intelegea acest lucru. De 3 luni am cunoscut un baiat. Linistit, calm, mai timid de fel, la fel ca mine. din pacate tot asa rar ne vedem, dar nu mi-a reprosat acest lucru, pare sa aiba rabdare, ma tem doar cateodata sa nu se sature si el si sa plece. imi doresc sa imi petrec mai mult timp cu el, ma cheama la zilele orasului de exemplu, dar cum sa ma duc, cand eu abia pot iesi din casa... daramite seara si sa mai stau si pana tarziu la 1-2 noaptea? sau sa raman peste noapte la el. daca ar auzi bunica-mea m-ar face in toate felurile, si ca fetele cuminti ca mine nu raman peste noapte la baieti, sa mai si raman gravida si tot felul.m-as muta in chirie dar e scumpa si la salariul meu nu cred ca m-as descurca. ma doare ca am o varsta si nu reusesc odata sa ma desprind de familie, ma trateaza toti ca pe un copil, nu ma asculta, nu ma inteleg... odata i-am zis bunicii ca poate ma mut cu el (am vrut sa vad ce zice) dar a strambat din nas. ca prima data trebuie sa ma marit apoi sa ma mut sau sa stau peste noapte cu el. iar daca fac asta ma tem sa nu ma dea afara din casa, ca o cred in stare. sincer nu mai stiu ce sa fac, cum sa ies din situatia asta, sa pot avea si eu o viata normala, sa nu mai fiu tinuta din scurt.sa nu mai stau sa plang noptile, pana adorm.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook