Bună! Sunt foarte depresivă. Urlă sufletul în mine, deși fac terapie la psiholog de 2 ani. A mai trecut cineva prin așa ceva? Eu nu mai am putere să mai continui, viața a devenit insuportabilă. Toate îmi merg bine, sunt sănătoasă. Dar… există ceva ce mă doboară. Pur și simplu nu mai rezonez cu nimeni, nu mă înțeleg bine cu nimeni, mă simt extrem de singură, nimeni nu mă place așa cum sunt. Nici măcar părinții nu mă caută. Și nu exagerez. Nu mă sună deloc, doar atunci când au ceva să-mi transmită. Chiar sunt o persoană atât de neplăcută? Vă spun sincer că mă străduiesc să fiu drăguță și nu deranjez niciodată pe nimeni, nu intru în conflicte, sunt aproape invizibilă în orice împrejurare, tocmai din teama de a nu face ceva greșit. Nu caut atenție, nu vreau să mă mai judece nimeni, pur și simplu mă plâng aici unde nimeni nu mă cunoaște ca să nu mă plâng în fața oamenilor. Urlu în liniște după ajutor, dau banii la psiholog și îi dau degeaba, efectiv vreau doar să știu de ce nu mă suportă nimeni, cu ce greșesc, de ce nu aparțin niciunui grup, de ce nu sunt importantă nici măcar pentru părinții mei? Mai bine nu mă nășteam pentru că mă doare foarte mult și nu știu dacă mai pot continua… 
Ordonare:
După relevanţă
Povestește-I Creatorului tot ce ai pe suflet, El ți-a dat un temperament asa de introvertit și El e incantat de temperamentul tău și tipul tău de personalitate. Oamenii cu temperamentul tău sunt de obicei buni consilieri, au răbdare sa ii asculte pe alții, pot empatzia cu ei. Viata nu e despre noi, am fost creați sa fim fericiți atunci când reușim sa facem un bine semnificativ pentru cei di jur. Poți mulțumi Creatorului pentru tot ce ai, dacă mergi sa asculți poveștile câtorva bătrânele de la un azil, îți ridica moralul garantat mai mult decât cel mai profesionist psiholog.
Cea mai mare nevoie a noastră e sa avem o relație buna, de comunicare cu Creatorul nostru. Poți citi Psalmii, Noul Testament, Cartea lui dacă o citești cy deschiderea sa îți vorbească Creatorul prin ea, aduc o fericire speciala în viata oricui.
Răspunde
Chiar sunt o persoană atât de neplăcută? Nu. În mod sigur, nu.
de ce nu aparțin niciunui grup. Ai încercat? Vrei să vină grupul la tine?
Da, am încercat de toate, efectiv oamenii nu mă agreează. Mi s-a spus, mai în glumă, mai în serios, că sunt nesuferită. O persoană în vârstă mi-a zis că nu mă suportă deloc. Pur și simplu mi-a zis în față, iar eu am fost mereu drăguță și respectuoasă cu ea. Nu e corect… M-am uitat atent la comportamentul meu și am abordat toate variantele posibile. Chiar nu văd ce fac greșit și aș vrea să aflu.
Răspunde Poate ești găina verde. Pe aceasta celelalte găini o interpetează ca iarbă și o tot ciocănesc până moare. Dar cu dragostea cum stai? Adaugă-mă la prieteni pe TPU. Acolo putem vorbi mai deschis.
V-am adăugat. Sunt căsătorită. Soțul meu spune că sunt singura persoană bună pe care a cunoscut-o. Mie mi-a zis o doamnă de 65 de ani ca nu mă place deloc în condițiile în care an de an îi duceam flori de ziua ei. Parcă aș avea vreo boală contagioasă, și nici așa nu s-ar feri lumea de mine. Când cineva se leagă de mine, eu tac. Mereu tac. Niciodată nu intru în conflicte. Cred că sunt luată de proastă de toată lumea…
Ai scris - Sunt căsătorită
Și eu sunt însurat de 21 de ani.
Nevasta mea este cu alte femei într-o chestie cu pisicile.
Ele cumpără mâncare pentru pisici și le sterilizează pe cele de pe stradă cam vreo 50 de pisici.
Una crește cam 70 de pisici lângă oraș.
Nu se întâlnesc zilnic dar comunică zilnic care din ele să dea de mâncare pe zile ca să nu dea 2 în aceiași zi.
Au și pe Facebook puse pisici pentru adoptat.
Decât să dai bani la psiholog degeaba cum ai dat 2 ani mai bine cauți un grup care se ocupă cu pisici și atunci nu te mai interesează de alții.
Bani pentru mâncare la pisici și pentru sterilizat dau ele cât pot dar au bani toate.
Toate femeile astea sunt măritate și trecute de 45 de ani.
Ca fapt divers - toate femeile de care am spus că se ocupă cu pisici sunt foarte reci și singure cu alți oameni în afară de familiile lor.
Nu le interesează deloc de alții și fac treaba asta cu pisicile de câțiva ani.
La început era 1 femeie care aduna pisicile și le steriliza, după aia 2 și au ajuns la 5 femei și 1 bărbat de peste 75 de ani.
Ei, dacă ai soț, este un bun început.
Buna.Eu cred ca ar trebui sa schimbi psihologul, daca dupa 2 ani esti in aceasta stare.El trebuia sa te ajute sa identifici problema, iar apoi sa cautati solutii pentru a trece peste ea. Cum decurge mai exact o sedinta?
Apoi, sunt de acord cu ce a spus lumea mai sus. Ai nevoie de atentie si validare, dar cred ca ai ajuns la varsta la care nu le mai poti primi ca atunci cand erai copil.Asa ca singurul raspuns logic este sa ti le oferi singura, nu sa astepti de la altii? Suna foarte dur, insa cred ca este posibil daca doresti cu adevarat.Lipsa acestora cred ca te fac sa vezi lucrurile printr-un filtru mai mult sau mai putin extremist?
Probabil parintii tai au incredere in tine ca te descurci si nu doresc sa te deranjeze, asa ca suna doar periodic? Insa tu le poti spune ca ai dori sa vorbiti saptamanal. Daca ei refuza, abia atunci poti trage concluzia ca nu esti importanta pentru ei, ceea ce ma indoiesc.Copiii sunt cei mai importanti pentru parinti. Ei stiu aceste stari ale tale?
Nu le-am spus. Imi e rusine sa le spun ca ma simt asa.
Apoi, cine sunt persoanele astea in varsta care nu te suporta si nu te plac? Cred ca mai bine incerci sa rezonezi cu oameni de varste apropiate, fiindca cei batrani adesea au si ei un filtru cat se poate de acru prin care privesc lucrurile. 
Daca mai au si boli sau cateva dezamagiri in viata, e clar. Sau probabil acele persoane nu suporta pe nimeni in general, nu este nevoie sa iei totul asa de personal. Ai putea lua in considerare sa faci voluntariat.O astfel de munca inseamna a rupe din timpul liber personal plus compasiune, si din experienta mea e imposibil sa nu te simti apreciata sau sa devii tu mai recunoscatoare pentru tot ce ai.
Nu cred ca nu te suporta nimeni, dar exista niște lucruri în viata ce ii fac pe oameni sa se comporte asa.
Bun.Atata timp cât ești sănătoasă și poți sa muncești,sa te întreții,sa socializezi etc nu prea vad de ce ai avea starea asta.
Da,înțeleg ca de multe ori depresia sau o problema la nivelul psihicului nu are neapărat o explicație exacta,dar oare dacă te gândești și tu la ce am spus mai sus,nu încerci sa privești lucurile un pic mai diferit?
Treaba sta în felul următor. Daca tu mereu ai dat senzația ca ești ok,ca te descurci,ca vrei sa fi singura și pe deasupra oamenii din jurul tău sunt și ocupați,muncesc sau prinși în treburi și probleme.E normal cumva sa nu prea te caute,sau cel puțin sa nu o facă des.Tu ai încercat sa ii cauți pe ei? Te-au respins?
Și în fond, crezi ca tu chiar ai nevoie de toată atenția aia? În fond tu trăiești singur anumite lucuri, tu treci singura prin anumite chestii, oamenii în general mulți sunt doar de umplutura.
Chiar dacă nu îmi place sa "îmi plang" de mila cum se spune, îți zic ceva legat de mine.
Nu am prieteni.Am avut o prietena cu, care nu mai vorbesc pentru ca nu am putut sa ii fiu alături intr-un moment fericit pentru ea, și din păcate un moment nefericit pentru mine și sa cam rupt legătura (plus distanta dintr-e noi). Deci practic nu am pe acel cineva cui sa ii spun oful sau sa ies prin cafenele.Nici nu sunt o persoana foarte sociabila și nici pe mine nu pare sa ma placa multa lume din cauza ca sunt anxioasa.
Nu ma suna nici ai mei niciodată decât când se plâng și aia e, trăiesc, merg înainte.
Porți o mască, nimeni nu te cunoaște cu adevărat, vrei să faci pe plac la toată lumea dar nu te poți regăsi pe tine. Ești un fel de umbră care trece prin viată fără să afecteze nimic, fără să poată interacționa, chiar și negativ.
E clar că nimeni nu poate să-ți spună ce ai, dacă nici psihologul acela nu te-a făcut să "cobori" puțin din teama asta de tine însuți. Ce am spus noi pe aici e bazat pe ce ai scris mai sus, iar nici ce ai scris mai sus nu cred că este în totalitate realitatea.
Adica? De ce crezi ca as minti, mai ales pe un site unde tu nu stii cine sunt, eu nu stiu cine esti? Am spus fix ce simt tocmai din acest motiv, cu gandul ca aici, oricine m-ar judeca, nu ma cunoaste.
N-am spus că minți, ci că ceea ce spui este doar perspectiva ta asupra situației nu neapărat realitatea.
Din păcate n-am cum să-ți dau un sfat care chiar să te ajute, deoarece ajutorul real îl iei de lângă oamenii cu care interacționezi in realitate, oameni care te pot înțelege pentru ceea ce ești tu.
DA. Ai dreptate.
Am citit postarea ta și tot ce ai mai comentat pe parcurs și am simțit că mă enervezi, că mă scoți din sărite.
Și încerc să-mi explic. De ce?
Pentru că nevoia asta a ta de validare permanentă din partea celor din jur e extrem de enervantă și iritantă.
Te întrebi de ce nu ești agreată și apreciată de cei din jur?
Persoanele foarte populare și foarte agreate de toată lumea, sunt persoanele deschise, care OFERĂ, care au umor și care permanent îi fac pe ceilalți să se simtă bine. Fără să aștepte nimic în schimb.
Tu ești exact inversul.
Ai nevoie să ți se ofere ție. Vrei ca valurile să vină spre tine.
Tot ce ai scris mai sus, urlă de nevoia asta.
Ai spus "Nici părințíi nu mă caută". Dar tu îi cauți pe ei?
Chiar mă gândeam acum. Întotdeauna eu sunt cel care o sună pe maică-mea.
Ea mă sună foarte rar. Crezi că asta e o problemă pentru mine?
Nici n-am sesizat măcar, până în momentul ăsta când îți scriu ție.
Dar pe tine nu te mulțumește nici măcar zona neutră, unde fiecare își vede de treaba lui și nimeni nu e interesat de nimeni.
Chiar crezi că ai o problemă?
Sau doar o inventezi pentru că ești disperată să primești atenție, nu să oferi?
Nu cred că era cazul să mă judeci sau să mă critici. Dacă poți ajuta cu un sfat util pentru mine, e ok și îți mulțumesc, dar dacă arunci cu răutăți, nu e în folosul meu 
Până și aici pe site-ul ăsta nu-ți plac răspunsurile care nu îți oferă, care nu "te mângâie". Iar dacă am încercat să-ți arăt cum ești și cum se vede de afară, o consideri răutate.
Ți-ar place să te compătimească toată lumea și să spună "vai săraca, ce nedreaptă e viața cu ea"?
Dacă vrei să pricepi că ai o problemă, nu una atât de majoră ci una care poate fi "reparată" cu puțină voință și înțelegere din partea ta, atunci e ok.
Altfel poți să-mi dai"eronat" și "nefolositor" și să păstrezi în continuare totul sub preș. Eu nu pot să te ajut cu mănuși, încerc doar să te fac să vezi.
Apreciez sinceritatea, dar felul în care ai spus lucrurile a fost cam dur pentru mine. Adică mi-ai apăsat pe "butoane" și m-a durut, iar eu nu asta căutam aici. Crezi că eu îmi doresc validare din partea tuturor? Mi-am dorit mereu doar validarea părinților mei, care niciodată nu mi-au arătat iubirea lor, cu toate că eu am încercat prin orice metodă să îi fac să fie mai calzi, inclusiv să vin eu spre ei cu tot felul de propuneri, iar ei refuzau . Crezi că nu m-am gândit să mă izolez de oameni, să mă feresc de ei ca să nu le mai provoc sentimentul ăsta că sunt nesuferită? Înainte eram foarte sociabilă și aveam glume bune și se vedea asta, că oamenii păreau să se simtă bine în compania mea, dar tot mi se spunea că sunt nu știu cum și m-am izolat ca să nu mă mai doară. La fel și cu părinții. Eu cred totuși că un părinte vrea să afle ce face copilul lui și îl caută, eu așa am văzut la toți cunoscuții mei. Pe mine nu mă sună niciodată nimeni. Așa că mai bine mă ascund de toată lumea, pentru că nu pot tolera critica. Am fost învățată ca totul să fie perfect. Nu mi s-a permis să greșesc. Iar acum nu pot suporta ca ceva, oricât de mic, să nu fie bine. Pentru tine pare victimizare sau mai știu eu ce, pentru mine se simte ca ceva foarte dureros. Merci pentru timpul tău!
Pacat ca ai atata nevoie de validare de la cei din jurul tau ( inclusiv parinti). In momentul in care nu o sa mai dai 2 bani pe parerea altora, atunci o sa fii cu adevarat fericita. Cat timp te consumi si te dai de ceasul mortii...o sa ramai singura si depresiva. Relatiile interumane in 90% din cazuri sunt superficiale. Trebuie sa intelegi asta rapid. Toti avem probleme, job-uri, copii etc si efectiv nu avem timp, rabdare si dorinta sa ne asumam si nevoile altora. Daca tu in oameni cauti suflete pereche...n-ai sa gasesti. Accepta ca relatiile sunt efemere si o sa vezi ca nu va mai conta prea mult daca X sau Y chiar te place asa cum esti.
Sunt curioasa ce Doamne iarta-ma iti spune psihologul ala de 2 ani de zile daca inca te loveste atat de tare indiferenta oamenilor, care apropos, in 99% din cazuri nici nu are legatura cu tine. Nu e ceva impotriva sau la adresa ta. E pur si simplu faptul ca fiecare e centrat in propria viata.
Multumesc! Sa stii ca o sa citesc acest mesaj de cate ori imi mai vin gandurile astea in cap. Si sotul meu crede ca nu exista prietenii si imi spune ca nu am nevoie decat de mine insami. Dar e ciudat, eu simt nevoia de socializare, de activitati in grupuri. Asta e nevoia mea.
Ai scris - eu simt nevoia de socializare, de activitati in grupuri. Asta e nevoia mea.
Dragă, dacă nu ai văzut ce am scris de femeile cu pisici îți dau cel mai bun sfat - caută un psiholog care să îți ia dublu cât dai acum că se pare că ești genul de femeie care îți place să spui ceva și vreo 20 să îți dea sfaturi pe care oricum le UIȚI în 20 de secunde.
Socializarea si activitatile de grup sunt total altceva. Poti sa socializezi la serviciu ( un banc, o barfa, o povestioara etc) iar activitati de grup poti sa faci printr-un sport, un club dedicat unui hobby unde sunt persoane cu interese comune. Ideea e ca tu dai "socializarii" o insemnatate prea mare. Razi, glumesti, te duci acasa unde esti tu cu tine si punct. Aia e marea socializare a tuturor. Si are dreptate sotul tau. O sa fii fericita cand singura persoana de care o sa ai nevoie ca sa fii bine si fericita...esti TU.
Faptul ca nu te suporta nimeni si ca esti o persoana neplacuta cred ca exista doar in mintea ta. Ti-a spus cineva vreodata aceste lucruri? Ca nu apartii unui grup este alta treaba - aici trebuie sa vrei si sa incerci, nu asteptata sa se intample de la sine. Cauta omani care iti plac, oameni cu care ai ceva in comun si iti vei gasi si tu locul printre ei daca asta iti doresti
Mi s-a mai spus ca x nu ma suporta, ca par aroganta sau prea serioasa. Altcineva mi-a spus ca par cam sigura pe mine(si de unde, ca sunt anxioasa si plina de incertitudini). Dar am si persoane care mi-au spus ca ma adora. Am o relatie foarte buna cu copiii. In general, cand fac cunostinta cu un copil, a doua oara imi sare in brate. Relatii bune am doar cu copiii. In rest, simt ca oamenii nu ma plac. Simt ca oriunde as pasi, prezenta mea ii irita pe altii. Nu stiu de ce am acest sentiment. Imi vine sa fug. Exista in viata mea cineva care mi-a facut foarte mult bine. Este o persoana importanta care a crezut in mine intr-un moment dificil din viata mea. I-am multumit in toate felurile si continui sa o fac. Ea mi-a zis ca sunt un om cu prea mult bun simt pentru aceasta lume. Mi-au ramas cuvintele ei in minte…
1) Urla-ti singuratatea la Maica Domnului, oricat de atee sau agnosta ai fi - mie mi-a dat prieteni in momentul in care ma gandeam si eu cat de tare doare sa traiesc, prieteni pe care ii am si astazi, dupa 14 ani de cand ma aflam in situatia ta.
2) Schimba psihologul cu unul cu care rezonezi - mie mi-a ajutat
3) Ocupa-te de facut bine = voluntariat...sa vezi ce mult insemni pentru cei pe care ii ajuti neconditionat (totusi ai grija la povesti sa fie reale).
4) Nu incerca sa nu deranjezi, nu te mai teme atata de greseli (suntem oameni, nu roboti), nu mai incerca cu atata disperare sa semnifici ceva pentru oameni.
Logic ca dai banii degeaba la un pshiholog dacă tu nu îți dorești vindecarea, pentru ca tot la gândul toxic cu " am nevoie de oameni, vreau sa ma placa lumea", oamenii te lasă când ai cea mai mare nevoie de ei, obișnuiește cu ideea, singura persoana pe care te poți baza, ești bineînțeles tu și atat.
Singurătatea nu este un lucru rau, dar ție îți lipsește încrederea în sine.
Încearcă să găsești anumite activități, lucruri care îți plac.
Poți să îți găsești ceva animal de companie ( de preferat un câine, este foarte loial ).
Secretul este sa nu te minți ca ești fericita când nu ești, poți sa ții un jurnal, unde sa îți notezi tot ce ai pe suflet, sa te descarci, iar apoi sa cauți acele lucruri care îți aduc fericirea reala.
Pana și vremea bună de a afara te poate bucura, lucrurile simple.
Nu de psiholog ai nevoie my darling ci de Dumnezeu. Numai Dumnezeu poate umple acel gol din sufletul tau, nu oamenii și nici o duzină de psihologi. Citeste cartea lui Iov din Biblie și Psalmii, în special Psalmul 91.
Daca ai depresie nu ai cum sa fii sănătoasă ci bolnăvioară, chiar grav! Depresia este o boala mintala extrem de gravă care poate duce la suicid sau handicap social. Ai nevoie de înțelegere atâta tot, nimic mai mult.
Fata draga, exista cineva care te iubeste mult, mai mult decat crezi tu, dar El asteapta sa ii dai un semn, sa Il bagi in seama, sa ii zici ceva, pentru ca El nu intra fara sa fie chemat, El este Domnul nostru Iisus Hristos. Cheama-L in durerea ta, spune-i Lui oful tau fii sincera cu El si iti garantez eu (chiar daca garantia mea nu are nicio valoare, dar macar incearca, ce ai de pierdut) ca El iti va alina suferinta si iti va umple golul acela in momentul ala cand te rogi la El. Sa vezi tu ce Dumnezeu bun avem noi si iubitor. Oamenii sunt oameni, fiecare cu durerile lui, cu patimile, cu necazurile, nu trebuie sa ii judecam, nu trebuie sa cersim dragostea, noi trebuie sa oferim pentru a fi impliniti. Crezi ca nu mai poti? Dar ce spui de cei care zic in spitale cu dureri mari si abia pot sa se odihneasca. Fata draga, incearca sa iti gasesti ceva de facut, nu pierde timpul cu ganditul, creierul nu e bun sa il suprasoliciti, el e bun doar doar cand trebuie folosit, nu mereu ca atunci cand stai. Fa mult sport, mananca sanatos, tine post, nu iti mai duce mintea mereu la acelasi gand: "Ca nimeni nu te iubeste". fa niste rugaciuni, citeste ceva frumos, umpleti mintea si sufletul cu frumusete, din citit, din filme fa milostenii, ajuta oamenii, schimba-ti perspectiva si accepta-te asa cum esti si iubeste tu lumea asa cum e ea cu bune si cu rele, toti suntem frumosi dar numai ca noi cautam raul din ei, in loc sa vedem binele. Hai nu mai fi tristuta si pune-te pe treaba: dimineata cand te trezesti, te speli pe fata, fara ganduri fara nimic, iti faci un ceai, si te apuci sa fii prezenta, sa nu lasi gandurile sa te duca in trecut sau in viitor, perfectioneaza-ti concentrarea, sa fii concentrata doar la ce e acum, la ce trebuie sa faci acum. si asta sa o faci in fiecare zi. usor usor vei reusi cu Dumnezeu inainte si cu mare incredere in El si toate se vor linisti.
Sunt la pământ când citesc așa ceva nu mai știu ce sa mai spun imi pare cu Adevărat da cu Adevărat rau prin ce treci si ascunzi in inima și sufletul tău atâta durere
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
