sunt foarte trista si am hotarat sa va cer sfatul. Nu ma mai inteleg deloc cu parintii mei.Am o relatie cu un baiat de 2 ani si 2 luni. Ne iubim foarte multe si ne intelegem. Problema sta in felul urmator ai mei se comporta foarte urat cu mine, ma jignesc si chiar mi-au reprosat ca de ce m-am nascut. Mama zice ca abia astepata sa scape de mine si sa plec de la casa ei. Ei sunt genul de oameni care nu ma incurajeaza si nu imi zic ca ma iubesc. Mereu se iau dupa altii ce vorbesc de mine si niciodata nu imi iau apararea. Ei stiu sa lauda pe altii si niciodata pe mine. Prietenul meu ma iubeste si ma intelege si i-am zis ca nu mai suport si ca daca nu inceteaza as fi in stare sa fac "o prostie" el mi-a zis ca mai bine ne mutam impreuna decat sa fac ceva, ca nu merita. Ce sa fac ca sa fie totul bine?(Am 17 ani)
Vestea buna este ca e normal ceea ce se intampla. La 17 ani te afli in plina adolescenta. In perioada asta de viata toti incepem sa ne construim propriile concepte despre viata care de multe ori pot fi in contradictie cu conceptiile parintilor, toti avem de infruntat o serie de "obstacole" de natura psihologica si hormonala.
N-avea grija. Atata timp cat parintii iti dau sa mananci, te imbraca, te invata, iti dau sfaturi, te protejeaza de pericole si iti dau bani de buzunar se cheama ca te iubesc. Problema este ca nu stiu sa iti arate acest lucru. Multi dintre noi avem nevoie nu numai de niste ingrijitori si paznici, ci si de niste prieteni cand vine vorba de parinti. Recunosc ca nu e frumos din partea lor ceea ce fac (reprosuri, critici, lipsa de incredere, etc.). De cele mai multe ori, cand cuiva nu ii convine ceva si nu vrea sa vorbeasca deschis si direct, se enerveaza si nu te mai poti intelege cu el.
Pot sa spun ca si eu am avut peripetii de genul asta cu parintii mei. Si nu am fost deloc o persoana zvapaiata sau problema. In cele mai multe dintre cazuri lipsa increderii in copii (ai lor sau ai altora) si comunicarea cu acestia este problema.
Te sfatuiesc sa ii inviti la o discutie deschisa cu cartile pe fata. Eu nu am facut asa, ci am preferat sa "rabd". Mi-a fost destul de greu.
Nu conteaza daca esti sau nu in stare sa faci "prostii". Conteaza sa NU le faci. Si asta sa porneasca din tine.
Nu te-as sfatui sa te muti la prietenul tau. Fuga de acasa va agrava lucurile. Incearca sa afli ce anume mai exact ii supara pe parintii tai. Eu pe ai mei i-am absolvit de multe lucruri studiindu-i mai indeaproape. Si totusi inca ma mai enerveaza uneori.
Knowledge is power.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Nu prea ai ce face dacă spui că asta e atitudinea părinţilor tăi. Nu sunt de acord cu relaţia ta şi poate de aici a început totul. Depinde şi care atitudinea ta faţă de ei. Dacă când îi vezi le vorbeşti normal sau nu. Încearcă să eviţi certurile fi calmă cât de calmă poţi, dacă-ţi spune ceva şi tu consideri că e aiurea nu te enerva pentru că nu are sens. Ca părinţi şi oameni adulţi în primul rând ar trebui să aibă altă atitudine faţă de tine mai ales că eşti copilul lor. Exagerezi cumva în ceea ce ai spus? O discuţie serioasă cu părinţii tăi te-ar putea ajuta, întreabă-i de ce se comportă aşa cu tine! Baftă!
Răspunde
Si eu am o prietena si ea are probleme cu parinti ei.
din cauza prietenului ei, si odata ia mintit ca nu mai e cu el ca are pe altcineva si asa parinti ei au acceptat
sper ca ti-am fost de folos:d
Iarta-ma ca te intreb : tu esti cumintenia intruchipata, nu faci nimic care sa-i supere si parintii sunt dusi cu capul? Daca e asa... fa-ti viata ta! daca nu ...mai analizeaza situatia!
Fato, parintii tai nu iti vor raul.Doar se gandes la binele tau si nu vor sa faci vreo prostie.Parintii tai te iubesc de 10000 de ori mai mult decat prietenul tau.Stai linistita. Vorbeste cu parintii tai, explica-le. Te vor intelege.Si nu te muta impreuna cu prietenul tau. Termina o faculate.Invata, ca pana la urma prietenul tau te poate lasa cu ochii in soare.Eu inteleg ca va iubiti dar las-o mai moale...In aceiasi situatie era si o vecina de-a mea. Ce a facut? S-a mutat la prietenul ei si a ramas insarcinata. Abia a terminat liceul.Prietenul ei a plecat.(si se iubeau atat de mult)si acum... ce face? Nu poate sa se angajeze decat ca vanzatoare. La 18 ani are un copil de un an.
Si de ce l-ai adus pe iubitul tau in discutie? Din ce ai zis nu vad ca el ar fi de vina pentru problemele tale familiale.Problema este mai veche, cred ca mai veche decat relatia ta cu iubitul tau. Ceva s-a rupt in relatia ta cu parintii si a ramas asa pana in zilele astea.Curaj - de el ai nevoie ca sa le vorbesti si sa le spui ce te doare.Nu zic sa faci o conferinta cu ei, stiu ca e greu si te vei simti intimidata, dar in momentele cand ii prinzi singuri, ar fi cazul sa deschizi subiectul si sa-i intrebi, scurt si la obiect : Cu ce am gresit de am devenit o povara in familia asta? - Asculta ce au de zis si atunci vei sti ce ai de facut.Nu lua decizii pripite inainte de a sti adevaratul motiv.Chiar daca tu crezi ca nu te iubesc, sa stii ca in inima oricarui parinte exista un sambure de dragoste pentru copilul sau.La unii mai mult, la altii mai putin... 
Cred ca daca ei nu iti arata afectivitate ar trebui sa le arati tu lor, chiar daca ti-au zis chestiile alea nu cred ca au vorbit serios ci au fost niste vorbe spuse nervii, iar despre mutatul impreuna cred ca este o mare greseala deoarece te intelegi destul de naspa cu parinti asta ar afecta si mai mult relatia ta cu ei, si inca ceva, sper sa nu faci nici "o prostie", sper s te ajute sfatul meu
Sper ca vrei sa spui ca baiatul e cu 2 ani mai mare ca tine nu ca e de 2 ani. Dar daca parinti nu sunt de acord incearca sa nu mai vb cu ei la un mement dat o sa incerce sa se apropie dar inainte de a incerca asta disucuta foarte serios cu ei tb sa ii intrebi de ce se comporta asa cu tine pentru ca din punctul meu de vedere parca sunt niste straini poti chiar sa o intrebi pe mama ta la ce maternitate te-a nascut daca nu cumva te-a adoptat pentru ca un parinte sigur nu s-ar comporta asa cu propiul copil.Cauta pe net un centru de adopti du-te la politie sau la primarie si afla daca nu cumva te-au adoptat iar acum regreta ca te-au adoptat, suna sau du-te la maternitate la care mama ta a zis ca te-a nascut si daca cumva in anul ziua si luna ta de nastere s-a nascut vreo fata cu numele tau daca reusesti sa afli si numele moasei si a doctorului care au fost la sarcina e si mai bine. Sfatul meu ar fi sa te informezi cat mai repede pentru ca aceasta pb s-ar putea adanci si mai rau si nu o sa mai poti sa o rezolvi. Sper sa nu afli ca ai fost adoptata si ca nu ai stiut nimic in toti acesti ani si sper sa iti rezolvi pb cu parinti.
Prietenul meu este cu 2 ani mai mare decat mine si suntem IMPREUNA de 2 ani si 2 luni. Mersi mult pentru sfaturi si nu sunt adoptata ca m-am interesat. Problema mai este si ca eu sunt o fire cam rebela dar mereu i-am ascultat si nu am facut nimic fara ca sa le cer sfatul.Mersi oricum dar vad ca nu sunt intelesa
Eu mereu am invat bine la scoala am fost mereu prima si am respectat pe toata lumea. Am avut colaborari la reviste si la o carte dar pentru ei tot altii sunt copilul perfect. Nu stiu cum v-ati simti sa nu va laude niciodata propriul parinte
In primul rand nu le mai spune mama, tata ca nu merita.De mutat nu cred ca te poti muta! Mai bine inveti iti continui viata si atunci cand o sa poti sa te intreti singura pleaca si uita de ei! Din comportamentul monstrilor alora reiese ca sunt foarte imaturi de au facut un copil si nu l-au dorit.Lasa-i ca nu merita sa-ti irosesti viata ascultand la la ce spun acele animale.Iti tin pumnii!
Orice parinte isi iubeste copilul, dar forma de manifestare este diferita in functie de copil, de necazurile vietii! Schimba tu stilul de comunicare, asculta-le si chiar cere-le sfatul, ajuta-i si cere-le ajutorul! Nimeni in lumea asta nu te va iubi mai mult ca un parinte!
Vesnica problema a voastra [ nu ma inteleg cu parintii] ok mergi cu el si cind vei avea probleme unde mergi? acasa la mama? sa te ajute? HAi ca vei fi si tu mama si [roata se invirte] o sa primesti cu virf si indesat mai mult decit dai tu parintilor acum
Hmm, asta pare un sindrom clasic de "parinti care au vrut baiat si s-a nascut fata". 
Imi pare rau pentru tine, pentru cat ti-e dat sa suferi din cauza cuvintelor lor rele. Tu incearca sa-ti vezi de viata si sa ignori cele spuse de ei, nu cred ca ei nu te iubesc, ci sunt orbiti de conceptiile lor proaste. Sfatul meu este sa termini liceul si apoi sa faci macar ceva studii postliceale, sa poti sa gasesti ceva de mai bun de lucru. Prietenul tau ce situatie are? Cand tu vei fi in ultimul an la postliceala sau facultate (depinde ce alegi tu sa faci), air prietenul tau are un serviciu stabil, doar atunci ar fi bine sa faci pasul asta sa va mutati impreuna. Si mai luati pe cineva cu voi in casa noua, sa va fie mai bine. Luati-L pe Dumnezeu cu voi. Pace!
Parintii iti spun ca te iubesc prin faptul ca te iubesc, iti dau de mancare, dormit. Nu cred ca ai prefera niste parinti care iti spun te iubesc si atat nu te ajuta cu nimic, ei fac mai mult decat sa-ti spuna ca te iubesc, iti demonstreaza acest lucru, insa uneori mai si gresesc, tu n-ai gresit niciodata?
Mai bine ramai cu parintii.
Pleaca cu prietenul tau...
atunci isi vor da seama si parintii tai ca mai bine cu tine alaturi de ei, decat sa nu mai fi langa ei...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
