Buna sunt insarcinata in 8 luni si din motive personal nu pot pastra copilul si as vrea sa il dau sprea adoptie direct din maternitate fara sa se faca mare tam tam si sa afle familia mea care nu ar fi niciodata de acord cu asta am 17 ani si sunt din bucuresti cum pot sa fac?

Nu incurajez asta si nu vreau sa imi dau cu parerea, insa cel mai bine ar fi sa cauti o familie. daca il abandonezi in maternitate, cred ca vei avea probleme cu politia si nu cred ca vrei asta.

What? Nici macar mama ta nu stie de acest lucruu?
PFF.pai e ccam complicata situatia.Te-ai gandit inainte sa pastrezi copilul ca poate avea probleme de sanatate?
Eu una ti-as recomanda sa ii spui mamei tare ca esti insarcinata pentru binele tauu :*
bye

Draga mea sa nu te superi este cel mai mare pacat sa-ti parasesti copilul Dumnezeu ti l-a daruit pentru ca tu ai vrut O sa vina vremea cand va veni la usa ta si ce vei face Sa-ti ajute Dumnezeu sa faci ce trebuie

Trebuie respectata o anumita procedura, prevazuta de L.nr.273/2004, nu poti sa-l dai numai tu spre adoptie, trebuie si acordul tatalui. Adreseaza-te Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului din sectorul in care domiciliezi in Bucuresti, aceasta are atributii in privinta adoptiei. Oricum mai gandeste-te, sa nu-ti para rau mai tarziu. Numai bine!

Doamne fereste,cum poti sa pui o astfel de intrebare, mie mi-ar fi rusine, Dumnezeu are grija de toate.

Cand o sa vina pe lume bebele o sa te convingi singura ca il vrei, nu-l vei abandona pentru ca il vei iubi prea mult.Si ar trebui sa-i spui mamei tale despre asta, sunt sigura ca te va intelege; doar este si ea mama si te va sustine, va accepta ideea si nepotelul.

Nu sunt de acord cu ceea ce vrei sa faci.Bine,eu oricum nu am niciun drept asupra ta. Faci un pacat enorm de mare si are sa iti para rau candva, crede-ma! Ai mare grija de tine si nu lasa puiul pentru nimic in lumeE mult prea minunat darul dat de Sus.Altii/altele isi doresc enorm ceea ce iti e dat tie...
Gata, nu mai vreau sa judec
M-ai intristat in seara asta...

In afar de ce ti-a scris mai sus Ioandelasal ar trebui sa te mai gandesti si la faptul ca esti minora si tot ce vrei sa faci si tine de anumite legi mai ai nevoie si de acordul parintilor tai. gandeste-te bine ce vrei sa faci pentru ca o sa regreti cu siguranta peste cativa ani...

Iubita hai sa-ti spun ceva sunt milioane de femei care ar vrea sa poata astepta ceea ce tu astepti.ce parinti ai tu daca nu stiu nimic de tine de 8 luni, unde sunt parintii tai, plecati in afara sau la tara undeva ma gandesc. iubit nu ai? ca nu ai spus nimic despre el.si cat despre ceea ce vrei sa faci una ca o sa-ti para foarte rau dupa ce ai s-o faci si a doua cand vei vrea unu cu adevarat nu vei mai primi nicicand!

Nu stiu cum ai puterea sa spui asta,ar trebui sa te mai gandesti,sa-l abandonezi?! trebuia sa te fi gandit inainte,cum o sa mai poti trai daca il dai spre adoptie? o sa te gandesti in fiecare clipa"oare ce face?""mai traieste?""ii este bine?".o sa vina clipa (peste cativa ani)cand o sa vrei sa-ti vezi copilul si el sa afle ca e adoptat,cum o sa poti sa te duci la el si sa-i spui ca l-ai abandonat? nu e bine ceea ce vrei sa faci,vorbeste cu familia ta, vor intelege desi vor fi forte nervosi la inceput, o sa inteleaga ca in joc este o viata... sper sa te razgandesti in privinta pe care ai luat-o!

Daca ai nevoie de ajutor financiar cauta la ong-uri si asociatii pentru mama, sunt multe siteuri de internet pentru mamici unde poti posta si cere ajutor, sunt fundatii care ofera cazare pentru tine si copil un timp, eu nu le stiu, dar poti incerca la asociatiamame si te indruma ele mai departe. daca tu nu ai probleme grave de sanatate eu zic ca se poate creste un copil la 17 ani, pentru ca acum ai multa energie, si daca e si copilul sanatos, il poti da la cresa de stat/gradinita cand mai creste...

Buna.In primul rand vreau sa te intreb tu ai suflet? Cum te poti gandi la asa ceva? Da stiu este greu sa cresti un copil singura si mai ales la varsta asta,deoarece nu ai specificat de tatal copilului mi-am putut da seama ca acesta nu vrea sa recunoasca acest copil.Te inteleg ca iti este greu, te inteleg ca nu esti pregatita si ca te simti singura si neajutorata.Dar la aceasta fiinta te-ai gandit vreodata? Te-ai gandit ca si acest copilas are sentimennte? Te-ai gandit ca si el sufera ca si tine, te-ai gandit ca acest copil va creste si se va simti un nimeni.Se va simti neajutorat,va simti ca nimeni nu-l iubeste si ca traieste doar ca sa fie un nr in plus la infinitatea de persoane existente pe pamant?! De ce nu te-ai gandit dinainte la consecinte,tu te-ai simtit bine cu baiatul pe care il iubesti sau l-ai iubit si acum cand a aparut aceasta fiinta vrei sa il lasi asa de izbeliste sa sufere doar pentru ca tu nu te-ai gandit ca nu esti pregatita sa cresti un copil.Daca ai facut aceasta greseala de ce nu vrei sa suporti si consecintele? De ce trebuie sa sufere acest copil care nu are nici o vina? El va creste si pana la urma va afla ca acea persoana care i-a dat viata nu la dorit,atunci acest copil ce crezi ca o sa simta? O sa simta ca este singur pe lume fara nici un sprijin si ca nu merita sa traiasca pe acest pamant; si pana la urma de ce? Tu bine merci te culci pe o ureche si iti vei reface viata dar el,cu el se poate intampla orce,poate da peste o familie care nu-l iubeste si care il va face sa sufere mai mult decat va suferi atunci cand va afla ca nu are pe nimeni si ca nu este dorit.Tu ai o mama si un tata,punete in situatia lui,si gandeste-te cum te-ai simti tu daca mama ta ti-ar da viata si te-ar lasa asa cu nepasare la un orfelinat? Draga stiu ca tie greu si nu esti pregatita,dar asta trebuia sa te gandesti inainte sa faci acest pas si sa te asiguri ca nu se va ajunge aici. Sfatul meu este sa te gandesti bine si sa nu lasi aceasta fiinta sa sufere pentru greselile tale,stiu ca ti se va parea stupid ce ti-am scris dar vreau sa te gandesti bine la tot ce ti-am zis. Poate acum nu gandesti limpede,poate acum esti speriata ca nu te vei descurca, dar mai tarziu poate o sa iti para rau, dar va fi tarziu pentru ca deja copilul va suferi si sti bine ca timpul nu poate fi dat inapoi.Gandeste-te bine la ce vrei sa faci. Sper sa faci alegerea potrivita.Succes!

Ai facut bine ca nu l-ai avortat.
Daca nu poti sa il pastrezi, vei gasi pe cineva sa ti-l creasca, dar eu zic ca nimeni nu poate creste mai bine un copil decat propria mama.
Si el iti va fi un ajutor in viata cu timpul daca vei sti sa-l cresti frumos.
Si nu e asa de greu.
Ca sa cresti un copil iti trebuie putina mincare si dragoste.
In rest totul vine de la sine.
Si nu lua in considerare ca nu il vrea tatal sau familia ta.
E suficient sa il vrei tu.
Fii curajoasa.
Nu e chiar asa greu precum pare.
Fiecare copil se naste cu darul lui de la Dumnezeu.
Eu stiu la noi in localitate 2 familii care au adoptat cate un copil si la scurt timp au castigat fiecare cate o masina.
Nu iti fa probleme prea multe.
Dumnezeu le va aranja bine pe toate cu conditia ca noi sa fim curajosi si sa ne lasam in voia lui.
Citeam pe internet ca unui tata din Italia i-a fost data decizia de incadrare intr-un post foarte bine platit chiar in ziua cand i s-a nascut un copil.
Decizia este a ta, dar eu spun sa te mai gandesti si sa incerci sa il tii o perioada, cel putin un an si apoi sa te hotaresti, pentru ca oricum poti sa il dai oricand spre adoptie.
Cu drag,
M.

Stiu eu cum poti sa faci...Ai gasit solutia? Daca nu...contacteaza-ma pe mirunazaga@hotmail.com

Numai...l`am pastrat si e lumina ochilor meiiiiii:X:Xe baiatu meu