Bună! Sunt intr - o relație de 3 ani iar eu și prietenul meu ne am dori sa începem sa locuim împreună. Am stat aproximativ o luna la mine acasa, singuri, fără părinți, totul a fost în regula. Nu au fost discuții pe tema cheltuielilor, cumpăram amândoi ce consideram. Dar de o săptămână ne am mutat acasă la el, cu părinții lui, sa fiu și eu mai aproape de locul de munca. Din prima zi mama lui mi-a zis sa nu ne îngrămădim pe la baie (dimineața, fiindcă toți lucram), ea avea haine de cand era fata mare în șifonierul lui, deși eu l am rugat pe el sa ia masuri și sa elibereze șifonierul ca să am și eu loc pentru 3 haine ale mele. în plus, seara trebuia sa anunț când întru la dus, când ies. Nu m-am simtit bine primita. Dar problema începe de aici: vineri seara am fost la cumpărături, am luat chestii și pentru acasă, și m-am gândit ca as putea sa cumpăr ceva și sa le duc lor. Asa ca am cumpărat 2 sticle de ulei și un gel de dus. Eu știam ca ei au în casă asa ceva, doar ca am vrut sa contribui și eu cu ceva. Nu pot sa ma simt bine când știu ca și eu consum apa, curent, mâncare. Dar oricum uleiul și gelul de dus nu echivalau toate astea, voiam doar sa fac un gest care a fost greșit interpretat. prietenul meu a vazut ca am adus ce am cumpărat, a zis ca nu trebuia și cam asta a fost. Eu am plecat la mine acasă pentru o seara, urmând să mă întorc ziua următoare. Dar ziua următoare primesc mesaje de la prima ora de genul "vezi sa nu aduci nimic"... in sensul ceva de mâncare., dar nici nu a venit vorba de asa ceva. Iar eu am dedus ca au fost discuții pe tema asta, aflând ulterior ca s au simțit jigniți ca am cumpărat eu ceva, cum ca ei nu ar fi avut. Ne am certat și mi am luat bagajele de la el. Când am ajuns, am salutat pe părinții lui, ei fiind schimbați, nu mai m au întrebat ce fac, cum făceau de fiecare data când veneam. Ma întreb dacă am greșit cu ceva. Noi mai ne dădeam unii altora tot felul de chestii : oua, nuci, mere, struguri, ce aveam prin curte. mereu le aduceam prăjituri. Mama lui chiar ne mai trimitea mâncăruri cât eram singuri la mine acasă. Deși mama mea ne lăsa mâncare de ajungea sa se și strice la cat de multa era. Poate și mama trebuia sa se simtă jignita, ca să nu face mâncare bună / suficienta? Mi se pare o situație penibila. Am ales sa plec fiindcă nu ma mai simțeam bine, nu puteam sa mai dau ochii cu ei și sa fie armonie dacă știam ca au fost discuții despre mine în lipsa mea. Prietenul meu mi se pare foarte influențabil... de părinții lui. deși el neaga, nu are un punct de vedere, nu poate sa ia o decizie, are aproape 30 de ani, eu am 23. Eu îmi doresc familia mea, sa am copii de tânără, el pare încă un copil, iese seara de seara câte o ora, doua. Eu sunt opusul, închisă în mine, fără prieteni, dar fericită, și nu simt nevoia sa ies. Ce ziceți, am procedat eu greșit?

Ai fi mult mai fericita dacă ai respecta planul Creatorului și pe viitor ai alege sa faci sex numai după căsătorie deci cu cineva care e suficient de matur sa vrea sa își asume responsabilitatea unei familii. A fost o greșeala sa te muti la el. Pe ci e nu vrea sa se dezlipească de fusta mamei, nu ai cum sa îl ajuți char dacă are 30 de ani. Trebuie sa vrea el sa se maturizare, sa aibă o familie. Dacă are parte de sex gratis nici nu are motive s-a se obosească.

Nu vreau sa mi-o iei in jnume de rau, dar nu vad nimic gresit in regulile facute de socrii tai, cea cu baia, ca fiecare sa apuce in timp reala sa faca baie, astea fiind reguli d ebun simt cand sunt mai multi in casa.

Iar in ce priveste mesajul sa nu aduci nimic, a fost doar o simpla informare, cu sensul de "nu cumapara nimic", ca momentan avem de toate", deci te-ai suparat fara motiv, doar pentru ca nu-ti convine tie sa te supui regulilor din casa socrilor.

Ma rog, nu-ti convine poti sa pleci, daca nu le iubesti baiatul atat de mult, incat sa mai lasi din orgoliu si sa faci compromisuri de dragul lui.

O alta varianta este sa va inchiriati ceva singuri si sa vedeti daca relatia asta mi functioneaza intre voi.

Secretul unei relatii lungi si fericite, intre partneri este: fara aroganta, fara orgoliu si dispusi oricand sa facem compromisuri de dragul celuilalt, ca relatia sa functioneze si atunci cand exista dragoste adevarata, iti este extrem de usor sa elimini aroganta, orgoliul si cu drag lasi de la tine, ca celalalt sa fie fericit.

Da ai procedata gresit ca te v ati mutat cu parintii.

Cel mai bine e să vă mutați undeva singuri? De când e lumea și pământul nora nu s-a înțeles bine cu soacra dacă au locuit în aceeași casă, asta e singura soluție. Din toate familiile pe care le cunosc și care au locuit o perioadă cu socrii nici o noră nu s-a înțeles bine cu soacra și au fost nevoiți să-și caute ceva al lor.
Cu socrul poate te mai înțelegi, dar cu soacra nici o dată

Gresit este ca v-ati mutat cu parintii in aceeasi casa. Am observat ca foarte multi fac greseala asta. Parintii tind mereu sa se bage in relatiile copiilor din simplul motiv ca: "stiu ei mai bine pentru ca asa le-au mers lor bine" NU. E gresit. Daca pentru un cuplu e benefic ca anumite lucruri sa fie facute, nu inseamna ca e benefic pentru toate cuplurile. Pana la urma suntem diferiti cu totii. Si nu ar trebui sa-si bage cineva nasul unde nu ii fierbe oala. Daca erati responsabili, erati mutati intr-o locuinta doar voi doi. Nu au ce cauta alt cuplu sau parintii in aceeasi incapere cu voi. Data viitoare sa ti minte asta.

Bună. Toată această povestioară a ta, drăguță de altfel, pentru mine unul reflectă clar că tu cauți validare. Acum nu este greșit să căutăm validare pentru că fiecare dintre noi o căutăm, însă cred că te-ar ajuta mai mult să vezi lucrurile în perspectivă. Faptul că tu ai ales să pui o întrebare aici în detrimentul unei noi discuții cu iubitul tău ridică deja semne de întrebare. Personal consider că într-o relație de cuplu nu implici niciodată părinții, alte rude sau prietenii, cu atât mai puțin să mai și locuiești cu ei. Știu că această alegere are la bază mai mulți factori, însă cred că puteați locui în continuare la tine sau puteați amândoi să închiriați ceva. Cred că era posibil și tot ar fi fost mai facil și mai sănătos decât să locuiți cu părinții unuia dintre voi. În plus consider că doi oameni care se ceartă inteligent, au chimie, conexiune și pot construi împreună pe o bază solidă și comună, vor evolua și vor crește. Cum îmi place mie să spun, își vor hrăni ființa. Acum discuțiile de genul aceasta necesită ceva mai mult decât un dialog și cu mult mai mult decât o întrebare și un răspuns. Mulțumesc!

Nu ai procedat bine, parcă că zici ca erau niște străini cum ai plecat, măcar să fi plecat într-un mod mai ok, am înțeles ca nu te simți bine dar nu aveți cum sa comandați atâția intr-o casa clar și cineva mereu va fi șef și cineva sluga.