Sunt introvertită, pot spune chiar antisocială 
. Efectiv sunt super amuzantă, detașată si ma simt in largul meu cu prietenii mei si cu unii colegi. Dar cand ma intalnesc cu cineva strain, nu stiu, ma comport ciudat, ma ascund, tac, ba chiar si plec de acolo. De mica sunt așa. Ma bucur ca mi-am facut totusi prieteni, dar acum mi-e foarte greu sa-mi fac. Nici nu stiu ce o sa fac la liceu( am 15 ani, sunt a 8a). M-am atasat de colegii de acum si mi-e frica de faptul ca nu o sa-mi pot face prieteni. Si cand merg pe undeva, mai ales intr- un loc cu copii de varsta mea sau mai mari, ma simt ciudat, am impresia ca toti se uita la mine si zic: "Ia uite-o si pe asta".
In ultima vreme nu mai sunt chiar asa de rusinoasa, in general. Asta credeam pana acum cateva zile...
Atunci, am iesit afara cu prietenii mei. Si a venit un grup de adolescenti, majoritatea baieti, asa, din senin, care erau prieteni cu o prietena de a mea. Mi s-a parut un cosmar efectiv. Nu am salutat, nu am vorbit deloc, m-am bagat in coltisorul meu. Si intr-un final au plecat. Efectiv ma simteam ciudat, mai aveam putin si "intram in pamant de rusine", doar pentru ca nu stiam acele persoane, nu pentru ca facusem ceva anume. Nu stiam cum sa reactionez, eram foarte stresată. De aia ma feresc sa-mi fac prieteni noi si stau cu cei pe care ii cunosc de mult timp.
Nu stiu ce as putea sa fac. Nu inteleg cum o persoana poate fi asa de deschisă si plăcută de toți din jurul ei. Eu, cum am zis, cand merg intr-un loc cu multe persoane si stau mult timp acolo, am impresia ca oamenii care se uita la mine mă judecă. Iar daca incearca sa patrundă in "globul meu de sticlă", e si mai rau.
Ce as putea sa fac? ( Nu stiu daca am ales bine categoria)
. Efectiv sunt super amuzantă, detașată si ma simt in largul meu cu prietenii mei si cu unii colegi. Dar cand ma intalnesc cu cineva strain, nu stiu, ma comport ciudat, ma ascund, tac, ba chiar si plec de acolo. De mica sunt așa. Ma bucur ca mi-am facut totusi prieteni, dar acum mi-e foarte greu sa-mi fac. Nici nu stiu ce o sa fac la liceu( am 15 ani, sunt a 8a). M-am atasat de colegii de acum si mi-e frica de faptul ca nu o sa-mi pot face prieteni. Si cand merg pe undeva, mai ales intr- un loc cu copii de varsta mea sau mai mari, ma simt ciudat, am impresia ca toti se uita la mine si zic: "Ia uite-o si pe asta".
Buna.
Consider ca cel mai usor si natural mod posbil ( fara sa tocesti despre lucuri care nu au sens) este sa iti faci prieteni pentru ca astfel sa poti incepe, incet, incet sa interactionezi cu ei. Adica o iei usor, incepe sa vorbesti mult cu colega de banca. Intreab-o ce seriale ii plac sau diferite lucruri, dupa cu colegele din spatele tau, fata ta. Incet nu trebuie sa fie totul grabit. Dupa ce o sa te acomodezi cu fetele din jurul tau o sa-ti dai seama ca nu este asa greu.
In viata trebuie sa fii bazat pe tine, altfel nu supravietuiesti. Mama mea cand eram eu mic, parea mereu serioasa si dura, deci poate de aceea faza cu rusinatul nu s-a lipit de mine.
Insa cand merg pe strada, orice as face cand trec diferite persoane pe langa mine, las capul in jos. Si nu suport, arat penibil, de zici ca sunt inferioar lor si asta nu e adevarat. Asa ca am inceput sa exersez sa nu mai imi fie teama, ba chiar sa ii privesc la randul meu.
Am inceput sa am incredere in mine si asa trebuie sa faci si tu. Sa nu te lasi descurajata si sa iti expui punctul de vedere. Fiecare persoana are dreptate in felul ei, deci imagineaza-ti ca orice ar fi si tu ai dreptate. Intotdeauna exista puncte de vedere diferite. Daca celorlalti le place ciocolata neagra, nu inseamna ca tie nu poate sa iti placa cea alba. Ba chiar ar trebui sa fii mandra de asta.
Si pe mine ma adormeau orele la romana, nu imi placea sa raspund si cand stiam, ma gandeam ca sunt altii mai interesati ca mine si totusi nu credeam ca zic ceva bine. Asa ca am tacut pana ce mi-am dat seama ca ne pune note si pe oral. Eram sigura ca mai mult de un 6 nu puteam sa iau pentru ca eu nu spusesem nimic, si fiindu-mi teama de o nota proasta, am inceput sa trancanesc intr-una. Chiar s-a mirat lumea. Am mai zis si lucruri cu care ceilalti nu erau de acord, insa mi-am sustinut parerea si pana la urma au acceptat si acea idee.
In concluzie, incearca sa te imprietenesti cu ceilalti, sa nu fii suparata. La inceput este mai greu pentru toata lumea.
Scuza-ma ca am scris asa de mult, probabil am si greseli de tastare. Insa am vrut sa-ti spun ca e normal sa gresesti. Daca cazi din greseala pe strada, nu trebuie sa incepi sa plangi sau sa-ti fie rusine. Ba chiar incepe sa razi, de prostia pe care ai facut-o si treci mai departe. Daca lumea vede ca tu te respecti si esti multumita cu tine, vor incepe sa se comporte si ei mai altfel cu tine.
Succes, iti doresc sa ai cei mai frumosi ani din viata ta la liceu si speri sa treci de timiditate pentru ca ea niciodata nu ajuta.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Buna,
Vad ca iti pasa prea mult de altii si ce cred despre tine.
Oricine ai fi sau cum ai fi, nu vei putea niciodata sa-i multumesti pe toti.
Incearca sa iesi cat mai des si sa fi in situatii de genu.
Incepe cu o intrebare, o gluma etc.
Acum depinde si cu cine iesi, unele persoane sunt adevaratii "vampiri energetici" si iti recomand sa-i eviti!
Unele persoane se fac placute si se integreaza usor oriunde si oricand pentru ca au carisma.
Partea buna e ca aceasta calitate se poate dubandi!
Răspunde
Trebuie sa fii cat mai mult in comunitati. Sunt destule modalitati : cursuri scurte, voluntariat, tabere. Iti recomand voluntariat sau un sport pentru ca ai si activitatea fizica, si vei avea un tonus bun.
Nu esti introvertita, esti timida si rusinoasa, ia cauta putin ce inseamna introvertit. Nici antisociala nu esti pentru ca socializezi cu prietenii si esti amuzanta dupa cum ai spus. Solutia pentru problema ta este sa incepi sa nu iti mai pese de parerile altora, nimeni nu judeca din senin. Daca dintr-o data te trezesti intr-un grup de persoane incearca sa fi deschisa si sa vorbesti cu ele, mai ales cu cele cu care ai in comun ceva. Acele persoane nu se gandesc la faptul ca tu esti timida, nimeni nu are de unde sa stie ca esti timida. Fiecare persoana este timida si are momente cand se simte prost din cauza asta, dar cu timpul timiditatea asta se duce, si se cam duce de tot.
Era o zicala... sper sa o intelegi...
Daca esti nevoita sa mergi prin iad, atunci fa-o ca si cand ar fi al tau.
Si nu uita, alta zicala spune ca: gandul "oare ce gandesc ceilalti despre mine" a omorat cele mai multe visuri.
Eu as incerca un comportament invers, cand simti ca trebuie sa te ascunzi in coltul tau, du-te in cel mai vizibil loc. Cand simti ca vrei sa lasi capul in jos, priveste-i pe toti in ochi.
Nu va fi greu decat primele cateva dati.
Tulburarea antisociala e grava si nu se compara cu ce ai tu.
Trebuie sa ieși din zona de confort cat mai des, sa cunoști cât mai mulți oameni, cu timpul o să înveți cum să te comporți cu ei, deocamdată te panichezi pentru că nu ai avut prea multe ocazii să cunoști oameni, te-ai obișnuit cu prietenii tăi și ți-e frică de experiențe noi. Ai mai multă încredere în tine și fii mai miserupistă.
Ești timidă, timorată în prezența străinilor și asta vine din lipsa încrederii în tine însăți, trebuie lucrat la imaginea & stima de sine. O imagine de sine buna te face sa relaționezi armonios cu ceilalți; atunci când te simți bine în pielea ta începi să te simți confortabil și de față cu alții. Chestia asta e ceva obișnuit în adolescență, toți adolescenții au, în general, probleme cu propria imagine, fiindcă sunt foarte conștienți de ei înșiși, doar că la tine pare exacerbată.
Soluția ar fi să încerci să te apreciezi pentru calitățile tale, să-ți accepți defectele, dacă nu poți schimba nimic și trebuie mereu păstrat un echilibru între apreciere și autocritică.
Există și persoane care reușesc să facă asta de unele singure, uneori însă ai nevoie de cineva care să te ghideze în demersul ăsta, poate ar trebui să consulți un psiholog
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
