Sunt Nataly.Va multumesc pentru ca mi-ati raspuns la prima intrebare.Am noutati.Sotul meu a recunoscut ca ma inseala.Eram cu el de 6 ani si avem un baietel minunat de 4 ani.Ne-am despartit iar eu cu fiul meu ne-am mutat la mama. Faptul ca m-a facut sa simt ca ma inseala si a recunoscut ma face sa cred ca nu-i pasa de mine. El spune ca ma iubeste si sa ma intorc acasa, dar eu nu prea cred.Ma ranit prea rau si nu stiudaca pot sa trec peste.Ma gandesc tot timpul la acel moment, cum a strans-o in brate, cum a sarutat-o si asa mai departe.Nu stiu ce sa fac.

Te inteleg foarte bine ce spui, unele femei ca si mine dealtfel nu pot trece peste asa ceva.Eu stiu ca dragostea nu se imparte, dragostea nu-i o jucarie care daca se strica se poate repara! Cu sufletul nu te joci, nu poti face experiente! Dar sunt oameni si oameni, firi si firi. Te sfatuiesc sa ramai o perioada la mama ta pentru a-ti face ordine in sentimente. De multe ori timpul le rezolva pe toate. Nu lua o decizie pripita, tine cont de ce simti si nu te lasa influentata de nimeni! Mult succes si ai grija de copilas!

Mai lasa-l un pic pe jar, apoi purtati o discutie in care sa vedeti ce se poate face, aveti totusi un copil si acel copil nu e vinovat cu nimic, el are nevoie si de mama si de tata.

De tine depinde daca ii mai dai o sansa, daca poti sa il ierti, faptul ca a recunoscut e lucru mare, de regula barbatii nu recunosc. Nu e singurul barbat care face acest lucru, majoritatea procedeaza asa, dar sunt putini cei care recunosc.Decizia este a ta.

Mergi, CALMA, discuta cu el, CALMA si intreaba'l. Pune'i problema de la inceput: nu ma intorc la tine. Vrei doar sa stii niste raspunsuri: a insemnat ceva? sp. sa raspunda sincer, si mai spune'i ca nu te intorci la el oricum.
Apoi gandeste'te daca ai facut ceva sa'l neglijezi (de ex. daca aveti o viata sexuala activa, daca are si el parte de tine, de atentie, etc), iar daca ai facut ABIA ATUNCI TE GANDESTI DACA TE INTORCI LA EL SAU NU.
Daca te'a batut, maltratat, te'a jignit in orice fel, daca e agresiv, badaran, nesimtiv, betiv, etc, NU SE MERITA.

Run forest, run!

A gresit o data, sunt sanse foarte mari s-o mai faca.Eu cred ca intotdeauna te v-a iubi, esti mama copilului lui si nimeni n-o sa-ti ia locul. Daca il iubesti vorbeste cu el, mai acorda-i o sansa iar daca se v-a mai intampla renunta. Daca n-o sa-l ierti acum vei traii probabil toata viata cu gandul ca daca-i iertai poate ca imbatranea-ti impreuna crescandu-va nepoteii.Si asta iar nu e bine. E tatal copilului tau.Gandeste-te.Iti doresc mult, mult succes.

Asa ceva nu se iarta, dar nu uita ca e tatal copilului tau, daca intre voi nu va mai fi niciodata nimic nu-i lua dreptul de as vedea copilul, tu ai grija de tine si nu te intoarce la el pentru ca vei suferi, daca a facut asta odata o va mai face daca va avea ocazia, ai grija de tine si de copil

Eu as zice sa nu te intorci.vei trai toata viata cu semne de intrebare, se pot isca tot felul de discutii si scandaluri si copilasul vostru nu merita sa creasca sub presiune psihica de la 4 ani. puteti pastra o relatie de prietenie va cresteti frumos copilasul dar nimic mai mult...eu asa am procedat.ne-am impacat dar nu am uitat...mereu se ivea un motiv de cearta si mereu se ajungea la tot felul de reprosuri. dupa cateva luni am hotarat sa plec definitiv. i-am spus micutului ca tati il iubeste la fel dar nu mai poate sta cu noi.il viziteaza, iesim in parc impreuna la mc donald's exact ca o familie normala doar ca dormim in case diferite.cu timpul am ajuns si noi sa fim prieteni asa cum nu am stiut sa fim niciodata si chiar sa povestim despre persoanele din viata noastra.la inceput a fost greu dar am lasat amandoi egoismul deoparte, am pus copilul pe primul loc si intelepciunea ne-a ajutat sa ne comportam matur si responsabil.nu mai eram doar noi doi, era si copilul! sper sa iei o hotarare inteleapta dar pe primul loc e copilul.si chiar si micile sicane dintre voi isi pun amprenta pe comportamentul lui.Iti doresc INTELEPCIUNE!