Cum ai spus şi tu ai un iubit şi urmează să ai şi un copil, ţi-ai făcut un rost şi o duci bine este normal să te gândeşti la bunăstarea familiei tale acum.
Este tatăl tău dar tu nu eşti de vină cu nimic ca el a rămas singur. Poţi să îi dai telefoane zilnice, poţi să îi explici ce ai explicat şi aici, poţi să îi trimiţi câte un cadou, să mergeţi în concedii dar trebuie să urmezi firescul lucrurilor. Te-ai născut, ai crescut, ai plecat şi ţi-ai creat şi tu o familie la rândul tău...
Este alegerea lui ca se simte singur. Nu esti obligata sa ii faci viata tatalui tau. Copiii nu se fac pentru a ii manipula sa sada legati de noi. Copiii se fac pentru a fi lasati liberi. Asa cum el si-a trait viata si si-a facut un rost departe de fusta ma-si si de taica-su ( ca presupun ca nu ati stat cu bunicii in casa) asa acum trebuie sa inteleaga faptul ca ai viata ta si vrei sa ti-o traiesti.
Încearcă sa ții legatura cu el cât mai des, sa te vadă pe camera, sa îl ajuți dacă poți din când în când, sa îl vizitezi de câteva ori pe an, sa nu îți simtă lipsa foarte tare.