Am 23 de ani, am terminat facultatea, nu am un loc de munca (pentru ca părinții ma cam tot pe loc) si de la un timp nu mă mai înțeleg cu părintii. Ma cert mereu cu tata si nu pot sa-i cer un sfat pentru ca nu ma înțelege. Si îmi spune mereu ca datorita lui sunt ceea ce sunt si ca eu doar l- am făcut de rușine. Mama nu se baga pentru ca nu vrea discuții, dar mereu se ajunge la cearta. As pleca, dar nu am unde si îmi este frica ca dacă plec nu ma va mai primi sa o vad pe mama. În afară de ei nu am pe nimeni si stiu ca pana acum ceva timp ei au fost sprijinul meu, dar ma cert mereu cu ei. Nu de multe ori mi-au spus sa plec. Îi înțeleg că nu le convine sa ma intretina, dar tot ei îmi spun că mă vor ajuta sa îmi găsesc un serviciu si plus ca eu (chiar dacă nu am serviciu) tot îi ajut (mai ales pe el) dar nu se vede. Ajutați-ma! Vreau un stat, va rog!

Imi pare rau ca trebuie sa fiu critica cu tine, dar nu-ti sunt prietena si nu intentionez sa te magai pe cap si sa-ti spun ceea ce vrei sa auzi, pentru ca nu te va ajuta deloc asta, dimpotriva!
Deci, la 23 de ani ar trebui sa-ti iei viata in mani si sa fii direct raspunzatoare de ea! Nu-i vina parintilor ca tu nu-ti gasesti de munca, misca-ti fundul si bate la usile celor de la recrutare, depune CV-uri la toate agentiile, cauta-ti orice de munca pana gasesti ceva pe profilul tau, trebuie sa intelegi ca nu-i usor sa-ti gasesti de munca zilele astea, mai ales daca nu ai experinta, chiar daca ai facut o facultate. Avand gura mare si certadnu-te cu ai tai, nu rezolvi nimic, le amarasti sufletul parintilor si in plus, oriunde te-ai duce, nu vei face purici multi. daca vei stramba din nas la orice munca. Nu uita, nu-i rusine sa incepi de jos, dar este ditamai rusinea sa fii intertinuta la 23 de ani, ca un parazit, de niste batrani.
Lasa gura mai mica, nu-ti convine, pleaca! Este casa lor, regulile lor si esti destul de mare sa-ti castigi singura existenta!
As intra in pamant de rusine sa stau acasa pe spinarea alor mei si sa ma cert toata ziua cu ei, lipsa de respect este majora aici. Chestia cu ajutatul, este datoria ta in fond, doar te tin pe casa, masa si tot ce ai nevoie, deci, le esti indatorata pana peste cap.
Incearca sa nu mai gasesti vina parintilor pentru frustrarile si nemultumirile tale, iesi si cauta-ti de munca si nu uita: vorba dulce, mult aduce!

Trebuie toți trei sa purtați o discuție sincera și deschisa, dar cu blândețe și respect profund. Explica-le ca apreciezi tot ce fac pentru tine și ca vrei sa ii ajuți și sa îți găsești un loc de muncă. Nu uita ca un răspuns blând îndepărtează furia, iar laudele sincere deschid calea spre comunicare. Sunt convinsa ca vei reuși sa te înțeleg cu tatăl tău.

Ai putea merge la studii in alt oras sau tara pe un motiv oarecare?

Caută un post în firme care îți oferă posibilitatea de a avansa, nu căuta neapărat funcții executive.

Incearca din greu sa iti gasesti un loc de munca sa le arati ca poti si singur. Incearca sa ai o discutie ca de la adult la adult cu ei si daca chiar nu te vor intelege deloc du-te si demonstreaza-le de ce esti in stare. tine capu sus o sa fie bine. si nu uita never give up!

Este o senzație foarte neplăcută, este normal să-ți fie frică. Cine nu-ți permite să-ți vezi mama? Stai puțin. Ai 23 de ani, tatăl tău să nu te lase să-ți vezi mama? Păi la bătrânețe îi dai apă cu furculița. ) Glumesc. Prieteni, colegi care au un servici, n-ai? Dacă ai întreabă-i și pe ei, „Băi șefule, mai e un post liber pe acolo?", nu te demoraliza că o să-ți zică că nu știe că nu crede, asta e. Mai întrebi și tot așa, caută în ziare, sunt anunțuri la televizor frate, angajez om la x, y, z. Încearcă să muncești ca vânzător și să-ți strângi niște bani, să fie doar banii tăi și încearcă dacă știi niște engleză, sau germană sau italiană sau franceză, poți pleca din țara asta într-o altă țară să muncești acolo. Dacă ești mai solid, cu niște brațe făcute și ai forță poți să muncești ca. „descărcător" nu știu cum se cheamă tipul ăla care descarcă marfa. Poți să aranjezi marfa în raioane la kaufland, lidl și restul magazinelor. Dacă ai permis o să-ți fie mai ușoară varianta următoare, învață să dai de permis pentru tir, te poți face șofer de tir.
Seară bună.

Cunosc persoane care au aproape 30 de ani si locuiesc cu parintii fiindca "asa e situatia in ziua de azi". Se numeste comoditate si plafonare. Eu nu as putea sta cu parintii si de stiu ca mananc doar seminte si stau intr-un garaj.
Certurile cu ei vor inceta in momentul in care te vei muta singura, va veti vedea mai rar si atunci nu veti avea timp de cearta. Si spune-i ca nu-i frumos sa-ti reproseze nimic ca pana la urma copiii nu aleg sa vina pe lumea asta, un parinte trebuie sa-l sustina pana e pe picioarele lui.
Iar de lucru daca chiar doresti sa muncesti, se gaseste. Dar pe principiul "pentru. 1000 lei nu ma trezesc dimineata"vei ramane plafonata pe loc. De undeva trebuie sa incepi, sa-ti faci o experienta, apoi ajungi la alt salar, alt loc de munca, alta chirie, etc. Se numeste Viata, si la varsta ta, n-o mai prea poti ocoli.

Prin certuri părinții tai îți arată că vor să îți cauți găsești de munca practic sa fii pe picioarele tale. Iar cu teama de a pleca vorba aia orice călătorie începe cu un singur pas