TPU!
Am doua probleme.
Prima: mama nu ma lasa sa ma pensez, cu toate ca am 14 ani! Toate fetele de varsta mea se penseaza, numai eu nu! Am incercat toate metodele pentru a o convinge! Pana la urma asta tine de igiena femeii, dar se pare ca ea nu intelege! Ea se penseaza, dar pe mine nu ma lasa! Cum o pot convinge?
2: parintii mei nu vor sa-mi cumpere haine! Ma simt oribil cand vad atatea fete cu haine frumoase. Avem o situatie financiara foarte buna, dar ei pun mai mult pret pe casa. Apreciez asta, dar ei chiar exagereaza. Am incercat orice modalitate de a-i convinge!
Cine ma ajuta sa-mi rezolv cele doua probleme?
Va rog ajutati-ma, am nevoie urgent de ajutor!
Funda+vot persoanei care ma ajuta!

Ii spui mamei tale inca odata ca majoritatea fetelor din clasa ta se penseaza si au haine frumoase, iar tu simti ca pierzi foarte mult din cauza aspectului tau. Ii spui ca daca te-ai simti mai bine despre tine insati, se vor vedea imbunatatiri si la invatatura (dar atentie, te tii de cuvant ca altfel iti pierzi credibilitatea in fata ei!).

Sper sa te ajute acest articol sa comunici mai bine cu parinti.
Cum pot comunica mai bine cu părinţii?
„Am încercat din răsputeri să le spun părinţilor ce simt, dar n-a ieşit prea bine. Nici măcar nu m-au ascultat până la capăt. Mi-a fost atât de greu să le spun prin ce trec şi tot n-am rezolvat nimic!" (Rosa)
CÂND erai mai mic, probabil că primii la care mergeai să le ceri un sfat erau părinţii. Le spuneai tot ce se întâmpla în viaţa ta, lucruri importante sau banale. Îţi exprimai deschis gândurile şi sentimentele şi aveai încredere în îndrumarea lor.
Acum însă, poate ai impresia că părinţii nu te mai înţeleg. „Într-o seară, la cină, am izbucnit în plâns şi mi-am deschis inima în faţa părinţilor", spune o tânără pe nume Edie. „De ascultat m-au ascultat, dar nu cred că m-au şi înţeles." Ce s-a întâmplat apoi? „M-am dus în camera mea şi am continuat să plâng!"
Poate că uneori preferi să nu le spui părinţilor ce ai pe suflet. „Vorbesc despre multe lucruri cu părinţii", povesteşte Christopher. „Dar sunt situaţii când nu vreau să ştie tot ce gândesc."
Este oare greşit să păstrezi unele gânduri doar pentru tine? Nu neapărat, atât timp cât nu ai intenţii ascunse (Proverbele 3:32). Dar, fie că părinţii par să nu te înţeleagă, fie că tu eziţi să te destăinui lor, un lucru este sigur: trebuie să comunici cu ei, iar ei trebuie să afle ce simţi.
Depăşeşte obstacolele!
Imaginează-ţi că mergi cu maşina şi, deodată, dai de un obstacol. Ce faci, te întorci din drum? Nu, cauţi alt traseu. Aşa stau uneori lucrurile şi în ce priveşte comunicarea cu părinţii. Gândeşte-te la următoarele două exemple.
OBSTACOLUL NR. 1 Simţi nevoia să vorbeşti cu părinţii, dar ţi se pare că ei nu te ascultă. „Mi-e greu să comunic cu tata", spune o tânără pe nume Leah. „Uneori, chiar în timp ce-i povestesc ceva, mă-ntreabă: «Scuză-mă, cu mine vorbeai?»."
ÎNTREBARE: Ce-ar putea face Leah dacă trebuie să discute ceva important cu tatăl ei? Ea are cel puţin trei variante.
Varianta A
Să strige la tatăl ei. Leah ţipă: „Nu înţelegi că e ceva important? De ce nu m-asculţi?".
Varianta B
Să nu-i mai vorbească tatălui ei. Leah pur şi simplu nu mai vorbeşte despre problema ei.
Varianta C
Să aştepte un moment prielnic şi atunci să-i spună tatălui ei ce o frământă. Ea vorbeşte direct cu tatăl ei mai târziu sau îi scrie despre problema ei.
Ce variantă crezi că ar trebui să aleagă Leah? ․․․․․
Să vedem care ar putea fi rezultatul în cazul fiecărei variante.
Tatăl lui Leah este îngândurat şi nu-şi dă seama ce simte ea. Prin urmare, dacă Leah alege varianta A, tatăl ei nu va înţelege de ce strigă la el şi, evident, nu va fi mai dispus s-o asculte. În plus, ridicând tonul, Leah nu va demonstra că îşi respectă şi îşi onorează părinţii (Efeseni 6:2). E clar: dacă procedează aşa, nu va avea decât de pierdut.
Varianta B pare să fie cea mai uşoară. Dar, cu siguranţă, nu este şi cea mai înţeleaptă. De ce? Deoarece „planurile eşuează unde nu există o discuţie confidenţială" (Proverbele 15:22). Pentru a face faţă problemelor, Leah trebuie să discute cu tatăl ei. Ca să o poată ajuta, el trebuie mai întâi să ştie cu ce se confruntă fiica lui. Ea nu va rezolva nimic dacă va înceta să comunice cu el.
Dacă alege însă varianta C, Leah nu va permite ca vreun obstacol s-o oprească din drum. Ea va încerca să discute altă dată cu tatăl ei. Dacă decide să-i scrie o scrisoare, va reuşi să-şi aleagă bine cuvintele şi să transmită exact ce doreşte. S-ar putea ca astfel să se simtă mai bine. Citind scrisoarea, tatăl va afla ce a vrut Leah să-i spună şi va înţelege probabil mai bine cu ce problemă se confruntă ea. Dacă Leah alege varianta C, atât ea, cât şi tatăl ei vor avea de câştigat.
Ce variante crezi că mai există? Dacă găseşti vreuna, scrie-o mai jos, menţionând şi posibilele rezultate.
․․․․․
OBSTACOLUL NR. 2 Părinţii vor să comunice cu tine, dar tu preferi să nu vorbeşti. „Nimic nu e mai enervant decât să ajungi acasă după o zi grea de şcoală şi să fii bombardată imediat cu întrebări", spune o tânără pe nume Sarah. „Eu vreau să uit de şcoală, dar părinţii încep să mă întrebe: «Cum a fost azi? Ai avut vreo problemă?»." Fără îndoială, părinţii lui Sarah au cele mai bune intenţii când îi pun astfel de întrebări. Totuşi, ea se plânge: „Mi-e greu să vorbesc despre şcoală când sunt obosită şi stresată".
ÎNTREBARE: Ce poate face Sarah în această situaţie? La fel ca în exemplul anterior, ea are cel puţin trei variante.
Varianta A
Să refuze să vorbească. Sarah spune: „Lăsaţi-mă în pace! Nu vreau să vorbesc acum!".
Varianta B
Să vorbească. Deşi este stresată, ar putea — de voie, de nevoie — să le răspundă părinţilor la întrebări.
Varianta C
Să amâne discuţia despre şcoală, dar să continue conversaţia schimbând subiectul. Sarah îi roagă să discute altă dată despre şcoală, când va fi într-o dispoziţie mai bună. Apoi, arătând interes sincer, i-ar putea întreba: „Dar vouă, cum v-a mers azi?".
Ce variantă crezi că ar trebui să aleagă Sarah? ․․․․․
Să vedem din nou care ar putea fi rezultatul în cazul fiecărei variante.
Sarah este stresată şi nu e dispusă să vorbească. Dacă alege varianta A, ea va fi la fel de stresată, dar se va simţi şi vinovată pentru că s-a răstit la părinţi (Proverbele 29:11).
Cât despre părinţii lui Sarah, cu certitudine nu vor fi încântaţi de izbucnirea ei sau de tăcerea care urmează după aceea. Ei ar putea crede că Sarah le ascunde ceva, iar dacă vor insista să le spună despre ce este vorba, ea se va enerva şi mai tare. Aşadar, această variantă nu-i va fi de folos nimănui.
Varianta B este evident mai bună decât varianta A. Cel puţin Sarah şi părinţii ei vor sta de vorbă. Dar, din moment ce ea nu vrea, de fapt, să vorbească, rezultatul nu va fi cel dorit: o discuţie deschisă şi relaxată.
Alegând varianta C, Sarah se va simţi mai bine pentru că discuţia despre şcoală se amână. Părinţii vor fi şi ei mulţumiţi văzând că ea se străduieşte să converseze. Această variantă va da, probabil, cele mai bune rezultate întrucât ambele părţi aplică principiul din Filipeni 2:4: „Fiecare să se uite la foloasele celuilalt şi nu la foloasele lui" (Noul Testament — Traducere în limba română modernă, 2000).
Nu transmite mesaje confuze
Nu uita, ceea ce spui poate fi interpretat greşit de părinţii tăi. Să presupunem că părinţii te întreabă de ce eşti indispus. Tu spui: „Nu vreau să vorbesc despre asta". Dar părinţii tăi înţeleg: „N-am destulă încredere în voi ca să vă spun ce simt. Mai bine vorbesc cu prietenii mei despre asta". Fă acest exerciţiu, notând mai jos răspunsurile tale. Imaginează-ţi că ai o problemă dificilă, iar părinţii se oferă să te ajute.
Când tu spui: „Staţi liniştiţi, mă descurc şi singur".
Ei s-ar putea să înţeleagă: ․․․․․
O reacţie mai bună din partea ta ar fi: ․․․․․
Care este concluzia? Alege-ţi cu grijă cuvintele. Vorbeşte pe un ton respectuos (Coloseni 4:6). Consideră-i pe părinţii tăi aliaţi, nu duşmani. Şi să fim sinceri: ai nevoie de mulţi aliaţi pentru a depăşi situaţiile dificile prin care vei trece.
ÎN CAPITOLUL URMĂTOR
Dar dacă problema nu este comunicarea, ci faptul că vă certaţi ori de câte ori vorbiţi?
VERSET-CHEIE
„Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat." (Iov 33:3, Cornilescu, 1996)
SFAT
Dacă ţi-e greu să stai de vorbă cu părinţii acasă, discută problema cu ei în timp ce vă plimbaţi, mergeţi cu maşina sau faceţi cumpărături.
ŞTIAI CĂ . . . ?
Aşa cum ţie ţi-ar putea fi greu să discuţi cu părinţii despre subiecte mai delicate, tot aşa şi ei s-ar putea simţi nepregătiţi şi jenaţi să discute cu tine astfel de subiecte.
PLAN DE ACŢIUNE
Data viitoare când nu voi dori să discut cu părinţii, voi ․․․․․
Dacă părinţii insistă să vorbim despre un anumit subiect, iar eu nu sunt de acord, voi spune ․․․․․
În legătură cu acest subiect, aş vrea să-i întreb pe părinţi: ․․․․․
CE PĂRERE AI?
● Ce rol joacă într-o comunicare eficientă alegerea momentului potrivit? (Proverbele 25:11)
● De ce merită să te străduieşti să comunici cu părinţii? (Iov 12:12)
[Text generic pe pagina 10]
„Nu-i întotdeauna uşor să comunici cu părinţii. Totuşi, când te deschizi faţă de ei, simţi că ţi se ia o piatră de pe inimă." (Devenye)
[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]
Aşa cum îţi poţi continua drumul chiar dacă întâlneşti un obstacol, tot aşa poţi găsi o modalitate de a vorbi cu părinţii tăi!

Te-ai intrebat daca si meriti toate aceste atentii din partea parintilor?
Ei au pretentii de la tine si cred ca tu nici macar nu vrei sa le asculti, dar sa le mai pui si in practica.

Sincer nu prea ii inteleg pe parintii astia care isi tin copii asa de mult sub control.Ce este rau in a te pensa la 14 ani? Este o varsta potrivita sa incepi sa te pensezi..nu e sa zici ca ai 11 sau 12(atunci as fi fost de accord cu ei).Si mie mi-a spus mama sa nu ma pensez si totusi am facut-o fara sa-i spun si dupa nu a avut ce sa-mi faca.O sa accepte situatia ca nu au incotrosi cu hainele... de ce nu te-ar lasa sa iti cumperi haine? mi se pare o mentalitate incuiata.Ai mei ma lasa sa-mi cumpar ce vreau inca de pe la 12 ani, imi dau bani si eu fac ce vreau cu ei(bine sunt si responsabila, nu-i dau pe prostii)dar nu as accepta sa-mi cumpar ce-mi zice mama sau sa nu-mi iau un lucru pentru ca nu-i convine mamei mele.
Ar trebui sa te impui mai mult dar nu sa incepi sa te vaiti si sa te rogi de ei, ci sa le arati ca esti destul de matura si responsabila sa iei anumite decizii.Eu nu am avut problem de genul dar am avut o prietena foarte buna care era in situatia ta si iti dai seama ca era frustrate ca nu putea sa faca ce faceam si noi...pe ea nu o lasa sa faca multe lucruri.
Eu zic sa iei atitudine si sa nu te mai lasi controlata de ei dar sa nu devii obraznica sau sa te certi cu ei, ci pur si simplu sa le arati ca esti in stare sa iei propriile decizi.Nu stiu daca te-am ajutat, dar asta e parerea mea.

Iti sta bine asa, nu iti fa griji. https://jenniferregalado.files.wordpress.com/2012/11/unibrow.jpg