am nevoie de mai multe sfaturi va rog!
am si eu o problema cu parintii mei. povestea e lunga si va rog sa cititi tot.
eu am 17 ani acum si parintii mei ma tot tin inchisa in casa. nu am voie sa ies afara, in oras, in club sau oriunde altundeva fara ei. pur si simplu ma tin in lesa si nu pot face nimic. acum 2 saptamani mi-au confiscat telefonul pentru ca mi-au decoperit un sim cu care vorbeam de pe el cu prietenii mei. asta era singura solutie cu care puteam vorbii cu ei fara sa imi citeasca mesajele si fara sa imi ceara raportul cu cine, ce si cat am vorbit. ei de regula asa fac. iar telefonul nu mi-l dau decat pe 1 iulie.
in legatura cu prietenii mei ei cred ca nu sunt de mine si eu am ajuns sa nu am nici un prieten in afara de colegele mele de clasa cu care, teoretic, nu am voie sa vorbesc nici cu ele. pentru ei cel mai important este sa iau note mari peste opt.
acum doi ani mi-am facut un prieten iar parintii mei au aflat de el. o scurta, foarte scurta perioada mama a foost de acord cu el si dintr-o data nu mai vroia sa fiu cu el pentru ca nu este bun pentru mine. nu voiam sa ma despart de el iar intr-o zi mama mi-a zis sa o aleg ori pe ea ori pe el. nu stiam ce sa fac asa ca am vorbit cu el si am ajuns la concluzia sa ii zic mamei mele ca m-am despartit de el, cu toate ca noi doi am ramas inca impreuna. in iunie pe 18 facem 2 ani. nu stiu cum sa fac sa le spun alor mei ca inca am ramas cu el si ca el este chiar un baiat bun. il iubesc enorm de mult chiar daca ne certam de multe ori. si stiu ca si el ma iubeste. nu stiu ce sa fac in legatura cu parintii mei ca sa pot obtine mai multa independenta. ei deja cred ca la 18 ani ma voi marita dar nu voi face una ca asta. din cauza lor am si ganduri de a ma sinucide si scap de ei dar ma gandesc numai la prietenul meu ca el e singurul motiv care ma tine in viata. vreau sa scap din stramtoarea lor si sa le arat ca prietenul meu e un baiat bun si ca au o parere foarte proasta despre mine dar nu stiu cum. va rog am nevoie de mai multe saturi...dau funda

Îți recomand să găsești o zi în care nu sunt prea ocupați și să discutați ( abordați toate subiectele ).
Le explici că totuși ai aproape 18 ani și nu ai niciun prieten ( amic ). Eu zic că tu când o să ieși din casă nu o să știi cum să te comporți cu un grup de persoane. Să nu zic de băieți.
Cât despre prietenul tău, întâi fii sigură că ține într-adevăr la tine să nu regreți mai apoi că te-ai certat cu ai tăi pentru el. Adu-l pe neașteptate acasă la tine și vei vedea că daca el o să fie respectuos cu părinții tăi, aceștia o să-și schimbe părerea în legătură cu el. Dacă nu merge, cea mai bună soluție ar fi un psiholog. Îi spui toată povestea cu răbdare și calm și când o să audă fii sigură că o să vrea să vorbească cu ai tăi! Un psiholog nu-ți vrea răul și nu e de nebuni.
Eu pot doar să-ți urez multă baftă și să lași deoparte gândul la sinucideri și etc. Dumnezeu te-a făcut, El te ia! Te pup și ai grijă de tine!

Incearca sa te impui, spune-le ca nu mai ai 10 ani, ca vrei sa fii si tu cu prietenii tai, nu mai ai mult si faci 18 ani, mie mi se pare ceva ciudat, cu toate ca sunt baiat, cunosc fete care sunt mai nebune ca mine.Parintii tai cred ca,cunosc foarte bine ce fac fetele astea,mai ales cand umbla prin cluburi si ei nu doresc sa ajungi asa.Dar singurul lucru e sa te impui, sa incerci sa ii santajezi, sa le zici "ce?! numai eu nu am voie, toti ies in club, etc". Multa bafta!

Asa am si eu si mult mai multe. Dar eu le fac numa in contra. poate sfatu meu nu e unu normal in privinta asta dar mie mi bun. zile asa: ca tu stai cu cine vrei tu ii viata ta pe ei nu i-a obligat nimeni sa nu fie impreuna sau din astea sa te lase si pe tine sa faci asta. Si zile ca daca nu te lasa cu el chiulesti de la scoala si nu are ce sa iti mai faca faci orice sa-l vezi si gata. eu una asa fac acum e naspa dar asta este parerea mea. Si de la varsta asta poti si pleca de acasa daca te bat

Te sfatuiesc sa citesti cartea "Căminul adventist". O gasesti aici: http://www.adventist.ro/index/materiale-de-studiu/e-books.html
Iti spun ca vei plange cand vei citi cartea; caci vei gasi in ea viata exact asa cum trebuie sa fie intr-un camin -asa cum doreste Dumnezeu sa fie.

Uite, stii la fel de bine ca mine ca parintii tai te iubesc enorm si fac asta din dragoste.Dar, am citit ca mama ta te-a pus sa alegi, deci, pune-i si pe parintii tai sa aleaga: ori amandoi, ori niciunul, asta le va arata ca iubesti tipul si tii foarte mult la el. Sper ca te-am ajutat.

Sinuciderea nu e o obtiune...imi pare foarte rau de tine pentru ca o prietena de-a mea s-a sinucis din aceeasi cauza,parintii ei nu o lasau nici pe strada, langa casa,absolut nicaieri,casa era ca o inchisoare.

Nu cred ca fac asta intentionat,orice parinte isi iubeste copilul(oricat de afurisit,neglijent,neastamparat sau prostar fi)desigur nu ma refer la tine,ei cred ca esti inca un copil, nu te poti descurca si chestii din astea, asta e impresia lor, trebuie sa stai de vorba cu ei, sa le explici ca esti matura si ca
poti sa te descurci...pana la urma inveti din greseli.Zi-le sa-ti dea macar o sansa sa le arati ca esti in stare sa-i faci fata vietii.Mult noroc si sper sa te inteleaga si sa nu mai ai ganduri negre pentru ca viata nu e mereu roz... oricat ai incerca sa fie tot trebuie sa te confrunti cu greutatile ei.te pup!

Cam prin aceeasi poveste trec si eu cu parintii mei. Ai mei s-au despartit de curand si vor divorta, dar oricum...si inainte tot mama era cea care imi interzicea absolut orice.
Din cauza ei m-am despartit de prietenul meu, din cauza ei sunt un fel de rebut al societatii, dar ma simt bine chiar si fara prieteni cu duiumu.
Mama se scandalizeaza daca-i vina acasa cu un 9, deci stiu prin ce treci... Inteleg ca in generala au pretentii la note si la medii, dar la liceu deja e prostie pura sa-i impui unui copil sa ia note mari la toate. Mie una mi s epare imposibil. Ma ucide psihic fixatia asta si sunt tot timpul depresiva din cauza asta.
Telefonul este deja subiect tabu pentru mine. Nu l-am mai vazut de nu stiu cand...
Nu trebuie sa disperi, si in niciun caz sa te gandesti la sinucidere.
Eu am facut prostia si m-am apucat de fumat(implinesc si eu 17 ani peste cateva luni) si regret intr-un fel...
Nu renunta in niciun caz la relatia cu prietenul tau fiindca el e un punct de sprijin.
Nu prea cred ca vei reusi sa le schimbi parerea parintilor tai, dar incearca pe cat posibil sa le dovedesti ca poti fi responsabila, ca iti pot da drumul din "lesa".
Daca nu merge si nu merge cu nimic...mergi frate pe aripile vantului,du-te cu necunoscutul, fa ceea ce simti si nu te uita la cei din jur, chiar daca sunt parintii tai. (asta e o mare prostie, dar decat sa traiesti toata viata cu ideea ca poate ar fi fost mai bine daca faceai asa, mai bine treci peste capul parintilor)...
Bafta multa si ar trebui sa infiintam un club al adolescentilor cu probleme de genul asta, sa facem un grup de terapie >

Sunt parinti tai. da gandeste daca ai fi singura pe lume sa nu-i pese la nimeni de tine cum tiar fi? ai avut tot ce taiai dorit ei se chimuie pentru tine sa faci ceva in viata. trebuie sa ii intelegi un baiat poate sa-si bata joc de tine da parinti tai nu pot face asa ceva.eu am trait fara parinti si crede-ma ca mias fi dorit sa-mi zica macar cineva ca n-am voie.trebuie sai intelegi ca si ei te vor intelege.trbuie sa vorbesti frumos cu iei ca si ei o sa faca acelasi lucru.baieti sunt pe tot drumu dar parinti nu gasesti.baieti te va lasa odata da parinti nu.asa ca ai grija de viata pe care o vei avea.gandeste de doua ori inainte sa faci ceva.

Incarca sa vorbesti cu ei si spune-le ca esti destulde mare, spune-le daca te mai tin mult in lesa o sa scapi o data si va fi rau sau daca nu dale o lectie care sa ii faca sa inteleaga

Grea viata, eu zic ''sa-ti iei inima in dinti'', sa te duci la ei si sa le spui urmatoarele cuvinte: Eu apreciez tot ce ati facut pentru mine dar o adolescenta de varsta asta are nevoie de o viata de prieteni, spune-i ca din cauza comportamentului lor mult prea conservator tu o sa ai de suferit, spune-le ca ai intrat in depresie din cauza comportamentuui lor si ca nu o sa fii capabila sa iei note mari daca esti intr-o asemenea depresie, promite-le ca daca vei exagera vreodata n-au decat sa iti dea cea mai frava pedeapsa ever, iar in legatura cu prietenul tau spune-le ca la varsta asta e ceva normal ba chiar recomandat sa ai o relatie, cat despre casatoria la 18 ani spune-le ca daca ai face asa ceva ar fi cea mai mare greseala facuta vreodata si ca alesul vine la timpul potrivit si trebuie sa te casatoresti cand crezi tu ca trebuie. Eu ti-am zis ce as face eu dar eu nu-ti cunosc parinti, daca tu crezi ca o sa reactioneze urat daca le spui ce am zis eu nu ar trebui sa faci asta dar iti recomand sa incerci. Cea mai recomandata solutie ar fi sa te muti din casa lor, asta daca ai vreo posibilitate.

Fugi cu iubitul tau . Nu le vei putea schimba mentalitatea parintilor niciodata ori cat de mult ai incerca sau ai putea sa ii convingi sa te lase la facultate in alt oras iar vizitele tale acasa sa fie din ce in ce mai rare doar asa parintii tai isi vor da seama de greselile ce le-au facut si cat de mult te-au indepartat de ei.

Pai ideea este sa arati ca stii sa te descurci in viata! si parintii te lasa in pace! tu te casatoresti! sau ma rog intai mai vrei sa ai relatie cu baiatul respectiv! si dupa aia sa te casatoresti! iti sugerez si eu ce ti-au sugerat si altii! vizita cu ei sa fie rara! nu trebuie sa te vezi cu ei des! nu merita! abia atunci vor realiza cat de mult ai insemnat pentru ei!