Bună TPU, am o întrebare. Daca am 14 ani și nu mai imi suport parintii că ma jignesc si etc, si aș vrea să plec la altcineva cine ar putea sa aibă grija de mine mai mult cum aș putea face asta? Adică ma refer dacă as putea spune undeva că nu mai pot sta cu părintii mei pentru jigniri și etc, am avut si momente cand am luat bătaie de la ei și cred că nici ei nu mai mă vor copilul lor. Sper să astept un raspuns cât mai detaliat. Fără ai doar 14 ani, nu prea poti face ceva sau este perioada de 14 ani(unde esti minor) si asa este acum. Ar trebui totuși să fie o solutie.

Poti sa incerci cu Telefonul Copilului. Dar ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se indeplineasca! Cand aduci in joc organizatii de acest gen nu stii niciodata ce minuni se pot intampla.
In general in astfel de situatii adevarul este undeva pe la mijloc. Poate ca si tu faci niste lucruri care le displac profund parintilor si nu au alta solutie decat cea pe care o descrii. Ai putea sa ai o discutie cu parintii tai - sa afli ce isi doresc de la tine pentru ca jignirile si bataile sa inceteze.

Hai sa iti spun o chestie. Sincer am stat si m-am gandit putin la intrebarea ta pentru ca m-am regasit putin in ea, doar ca eu am trait ceea prin ce treci tu numai ca la o intensitate MULT mai mare. Deci chestiile astea se intampla la toti adolescentii si asta e adevarul ( poti sa il accepti sau poti sa nu-l accepti, mie mi-e tot una ). La protectia copilului poti sa suni dar te-ai gandit ce o sa se schimbe daca ajungi intr-un plasament? Daca era sa te fi nascut intr-o tara mai dezvoltata sa zici ca era mai bine dar asta e Romania draga si pot sa iti zic de acum ca schimbari bune n-o sa fie. De acasa e aproape imposibil sa pleci si sa iti faci un rost la varsta asta de 14 ani ( daca aveai 16 ani aveai o sansa in plus dar asa... ) sa nu mai zic ca esti fata si o fata la 14 ani e proasta si nu stie sa faca deosebirea dintre bine si rau ( nu o lua in nume de rau dar sper ca intelegi ce vreau sa zic ) deci e o tinta usoara pentru tot felul de indivizi dubiosi. Daca erai baiat era alta treaba sincer, dar asa e aproape imposibil. Pot sa iti spun decat : Taci si inghite tot ( nu-s vorbe spuse de rau ci vorbe de la cineva care a trecut prin multe chestii marcante ). Ai grija de tine.

Te-ai gândit unde să te duci?

Fă-ți un gagic

Aş vrea să pot fi drăguță şi să-ți spun că te înțeleg, şi să încerc să-ți dau un sfat, însă nu prea ştiu ce să-ți scriu.Şi eu am fost de vârsta ta, şi mama stătea numai supărată pe mine.Eu nu faceam nimic rău,nu o deranjam cu nimic.Mi-ar fi plăcut să-mi spună:"tuto,dacă stai numai cu ochii în telefon, o să ajungi chelneriță! Pune mâna pe carte, nu sta rânjita-n oglindă! Fă-ți curățenie în cameră, că te mănâncă viermii!". Orice aş fi vrut să-mi spună.
Aş fi ştiut măcar de ce este supărată.Dar eu credeam că aşa sunt părinții, iar treaba mea era să-i suport.

Trebuie să vorbești cu un asistent social spui ce se întâmplă exact. Nu stiu să îți spun cât de bună e solutia să stai la un centru. Poate ai rude ce te pot întreține. Nu îți stiu exact problema dar un sfat nu te duce la vreun băiat sau bărbat acasă crezând că scapi de plobleme că nu-i asa. Vorbește cu protecția copilului si cu un psiholog. Văd că esti destul de deschisă la minte alege cea mai bună variată pentru vitorul tău.

Asta e problema mare cine ar putea dar puneti problema sa nu fie mai rau