Nu exista vreo căsnicie unde sa nu existe certuri dar totuși pare cam exagerat felul în care se comporta tatăl tău! Dacă nu se calmează apele în familie ți-aș sugera sa ii întrebi pe fiecare în parte de ce a început totul! Iar dacă tatăl tău nu vrea sa zică nimic întreab-o pe mama ta de la ce au început certurile și încercați tu și mama ta sa găsiți o soluție la problemă! Dar dacă nu se poate face nimic nu știu ce ați putea face! Posibil sa aibă probleme mintale și ar trebui sa meargă la un psiholog!
Intreab-o pe mama ta de ce se cearta si care este problema de fapt iar daca nu vrea sa iti spuna lasa-i in pace sunt sigura ca sunt sificient de maturi ca daca nu se inteleg sa se separe si sa isi vada de drum pana nu este tarziu
Mda.Problema este ca asta nu se intampla pentru prima oara! Eu mereu am fost singura care a rezolvat problemele dintre ei doi, acum el nici nu vrea sa ma asculte.Multumesc oricum de sfat!
In prezent am 14 ani. Certurile de genul acesta au inceput de prin perioada in care aveam 11-12 ani.Nu prea vad de ce ar conta varsta, cand pe copil tot il afecteaza ce se intampla in jurul lui!
Bininteles ca varsta conteaza enorm, ca de aveai 20de ani, te sfatuiam sa-ti iei valiza si sa te muti cu chirie, sau la vreun prieten, dar in cazul tau, nu prea sunt sanse, ca esti micut inca si depinzi de parinti, atat legal cat si financiar.
Dar ce poti face?
Ei bine, poti discuta cu ei si le poti explica, asa cum ai facut aici, ca te afecteaza certurile lor si ca suferi enorm, ca nu te poti odihnii cum trebuie, sa nu mai dai randament la scoala si ca esti necajit tot timpul.
Poate ei nu realizeaza cat de mult te afecteaza si cat de rau te pot stresa si necajii, dar trebuie sa le spui, poate cumva se va mai imbunatatii si situatia dintre ei, de dragul tau.
Imi aduc aminte, cu multi ani in urma, cum am intrat peste vecinii care se certau si se bateau si le-am luat copii din casa, care urlau de frica sarmanii.
Chemasem si politia, care a venit destul de repede, dar eu deja intrasem cu tupeu peste ei si am luat copii la mine, sa-i feresc din calea parintilor dezlantuiti.
Nu stiu ce le-a spus Politia cand a venit, dar certurile au incetat si nu a mai auzit niciodata ceva atat de rau in casa lor.
Banuiesc ca, frica ca serviciile sociale sa nu le ia copii, i-a facut sa fie mai cerebrali si sa judece de 2 ori inainte sa tipe unul la altul.
Discuta cu mama ta si vezi ce solutie găsiți, dar nu uita ca e problema părinților tăi. Ei vor gasi o soluție. Poate, daca vorbești cu tatăl tău când e bine dispus si sa nu il acuzi de nimic, ci să îi spui ca esti îngrijorat pentru el și ii vrei binele. Dar vorbește cu blândețe și respect profund și nu uita ca un răspuns blând îndepărtează furia.
Intr-adevar ai mare dreptate. Sper sa se rezolve si problema asta cumva.Multumesc mult pentru ajutor, chiar mi-ai fost de folos!