E o boala, ea exista si trebuie purtata, chiar daca am aflat despre ea. Sigur ca nimanui nu-i place sa i se spuna ca are o boala incurabila, dar suntem nevoiti sa o acceptam pana la urma. Nu stiu cati ani are bunica ta, dar ar trebui sa-i spui ca viata, asa cum este, trebuie traita, si ca diabetul nu trebuie sa ramana o povara pentru ea, caci supararile ii pot afecta organismul mult mai grav decat bolile pe care le are.
Cand un om are o problema, nu sari pe el cu reprosuri "Am incercat sa-i spun ca astea sunt urmarile de la cat a fumat in viata ei, ca nu a mancat sanatos, ca in ultimul timp nu a prea facut mai deloc sport.", caci asta o face si mai suparata pe viata. Tu trebuie s-o incurajezi mai mult. Sa se gandeasca la familia ei, nepoti/stranepoti si sa lase gandurile negre deoparte. Nu e simplu, dar pana la urma se va resemna. E normal sa sufere la inceput si, daca nu ai idei cum s-o inveselesti, stai langa ea, dar nu ii mai reprosa nimic, caci nu e benefic pentru ea.
Ceai de sunatoare, dar intreaba inainte medicul daca are voie sa consume. Exista foarte multi diabetici, ea avand mai multe probleme acum trebuie sa aiba foarte mare grija. Du-te si imbratiseaz-o! Daca tu ai fi fericita, nu s-ar bucura?
anonim_4396 întreabă: