Buna TPU.Am o problema. Imi este milă de fratele meu si nu stiu cum sa il ajut. Bun, sa începem cu începutul.Eu si fratele meu suntem gemeni.Am crescut fără părinți.Noi ne-am inteles bine până pe la vreo 12 ani, cand am inceput sa fim foarte indiferenti unul fata de celalalt.A trecut timpul..eu mi-am facut mai mulți prieteni..in timp ce el e mai retras, are un prieten("bff") virtual cu care se întâlnește o dată pe lună si mai are multi prieteni in realitate dar nu sunt genul de prieteni cu care sa poata sa vorbeasca ceva gen "frate uite ce am patit" sau asa..Anii au tot trecut, acum avem 16 ani.Eu am incercat mereu sa il intreb daca are vreo problema dar el ma respingea mereu.De multe ori chiar ne băteam ca prostii.Rau de tot.Noi nu am fost deschisi unul cu altul cand era vorba sa spunem ceea ce aveam pe suflet.Pana azi.Totul a inceput printr-o bătaie foarte rea.El ma enerva, ma lovea încet, până i-am spus sa ma lase naibii in pace.Atunci a dat mai tare asa ca am inceput sa il lovesc si mai tare.L-am zgariat pe fata si i-au rămas si semne.da, regret pentru asta. Dupa am mai stat ce am stat, fiecare cu treaba lui.Pana a venit vorba de iubitul meu.A zis ca nu se împacă cu el mai bine decat cu prietenul sau virtual,ca nu ii place de el. Dupa m-am enervat, asa ca am scuipat tot.I-am spus că n-are decat sa stea pe telefon si sa vorbeasca cu tipul ala si sa stea singur toată ziua ca nu iese cu nimeni si ca e asa timid ca nu o poate întreba nici "ce faci" pe o fata, ca eu o sa ies cu gașca si el o sa fie mereu singur.S-a enervat.m-a înjurat și mi-a zis sa tac.Eu nu am tăcut, am continuat.In acel moment s-a întâmplat ceva.S-a enervat foarte tare, m-a lovit si.a izbucnit în plâns.A plecat in patul lui si efectiv nu se mai putea opri din plâns.Plangea in hohote.In acel moment mi s-a rupt inima si imi venea sa ma dau cu capul de toți pereti..in gândul meu era doar "SUNT O MARE PROASTA". Astăzi mi-am vărsat toți nervii pe el si am zis niste lucruri care chiar l-au durut.Am lăsat la o parte durerea pe care mi-a provocat-o cand m-a lovit, m-am dus sa il intreb de ce plânge.A zis ca cel mai bun prieten al lui este Andrei(prietenul virtual) si ca nu are nevoie de nimeni.Wow.Prima dată când mi-a raspuns la intrebarea "Ce ai pățit?". Am inceput si eu sa plang.Mi-am cerut scuze.L-am luat in brate.Mi-a zis ca vrea prieteni, ca are nevoie de prieteni doar ca nimeni nu îl acceptă asa cum e.Ca e singur si ca nimănui nu îi pasă de el. Dupa a adus subiectul de părinții noștri care au murit în urma cu mult timp.A zis ca suferă.Am inceput sa plang fără oprire.Imi era asa de mila :'( Si eu sufăr dupa părinții mei,dar nu i am spus o lui,cum nici el nu mi-o spuse mie pana acum.A zis ca e un nimeni, ca mai bine moare dracului. Iarasi, wow.A fost prima dată când a spus ceva rau despre el.Inainte doar ma înjura si se ținea cel mai tare, ca nimeni nu e ca el.Astazi i-am atins cel mai slab punct. Ma simt extrem de prost.Nu stiu ce sa fac.Mi e mila, plang si imi pare foarte rau ca am vorbit asa cu el. Vreau sa il ajut, dar nu stiu cum.As putea sa il iau cu mine cu gașca sa isi mai faca niste prieteni, dar de fiecare data cand l am chemat undeva a zis ca nu vine cu mine si cu "drogatii" mei.Va rog frumos.spuneti-mi si mie ce sa fac.Mi se rupe inima. Abia astăzi am realizat cat de mult tin la fratele meu. Abia astăzi am realizat cata supărare se ascundea în spatele a atata putere.
Ajutor :'(

Eu cred că tu ești cea care ar trebui să vorbească cu el și să îi fii mai apropiată decât e acel prieten virtual având în vedere că ești sora lui. Normal că nu va ieși cu gașca ta căci nu se va simți comod, însă cu tine clar se simte mai confortabil. Deci nu îl lua și arunca în gura lupului când tu poți singură să îl ajuți și probabil chiar ești singura ce poate să îl ajute mai mult decât acel prieten. Încearcă deci să te porți mai frumos cu el și atunci sigur și el o va face și încearcă să vorbești despre asta mai mult și să o faci blând. Încurajează-l să se accepte pentru ceea ce este și nu încerca să îl schimbi forțat căci mai mult rău îi vei face, zic eu din experiența mea personală. El spune lucruri rele cel mai probabil datorită unui mecanism de apărare. Nu va spune niciodată că e prea timid și fraier și etc. și nu s-ar simți bine în gașca ta, ci va spune că gașca ta e o adunătură de drogați. El doar se ferește să se deschidă față de tine, de aceea vorbește așa. Măcar ai reușit odată să prinzi o deschidere ca să vezi adevăratul motiv pe care nici așa singură se pare că nu puteai să îl vizualizezi și să îl valorifici în întregime.

Poate ar fi cazul ca amindoi sa va gasiti o gasca noua care sa va aduca la un numitor comun. Nu ai intrat prea mult in detalii legat de "drogatii tai," dar un lucru trebuie retinut: gasca vine-trece, fratele ramane. Mai ales ca zici ca v-ati pierdut si parintii.

Povestea mergea încet-încet spre un incest de nota 10. Și ne-ai dat asta. Of, ce păcat.
Oricum, nu mai încerca să-l ajuți spunându-i să iasă cu prietenii tăi, e clar că nu sunt genul lui.

Buna. Imi pare rau ca treceți prin experienta asta atat de dura si prea grea pentru varsta voastra. Aparentele mereu înșeală. Ai incercat sa l integrezi in cercul tau de prieteni? Fii apropiata de el... spune i mereu despre sentimentele tale frumoase, incurajeaza l... spune i ca impreuna veți trece peste obstacole.

Daca anturajele cu care umbli pentru el sunt niste,, drogati,, inseamna ca nu vrea sa aiba de aface cu genul de persoane poate indivizii chiar se drogheaza si el nu vrea sa aiba de a face cu ei

Ar trebui sa-ti schimbi anturajul

Pai..Stii ca tuturor ne place ceva dulce(ex. oreo, tedi, ciocolata.). Ai putea sa mergi la el cu dulciurile/mancarea preferata si sa-i spui ca vrei sa vorbiti. Spune-i ca tii la el indiferent ce se va intampla in continuare in viata voastra. Spune-i ca tii la el si nu ii vrei raul. Altfel risti sa il pierzi...Vezi tu? Voi aveti un punct sensibil comun. parintii vostri. Parintii vostri nu ar fi vrut sa fiti asa..sa va certati! Trebuie sa treceti prin necazurile vietii uniti, impreuna! Fa.i cunostinta bine cu gasca ta si se va acomoda❤Incearca asta! Pana la urma toti iubim dulciurile❤

Buna! wow imi pare sincer rau de ce vi s-a intimplat cu parintii si ce vi se intampla acum ((, m-a pus pe ganduri povestirea aceasta de ce vi se intampla voua, voi sunteti doi nu, parintii numai sunt linga voi, voi trebuie sa va inpacati nu trebuie sa va certati, incearca sa vb cu el sa-l scoti cu tine cand iesi cu prietenii, cereti iertare de la el ca nu o sa mia faci asa si ca pana acum ai fost ......si nu prea stiiai ce ascunde, incearca sa vorbiesti cu ei sa nu va mai uriti sa aveti niste relatii puternice ca intre frati dar nu tot timpul sa va certatti, chiar daca vrei sa vorbesti cu el din tot sufletul calm fara sa te certi si el iar incepe sa te loveasca sa strige ai rabdare nu-i raspunde la fel, doar ai rabdare imbratiseazal si spune-i ca nu mai vrei sa va certati vrei sa fiti si voi odata impacati si fiti si voi ca fratii, spune-i ca ai niste prieteni pentru el, daca nu-i plac pritenii tai. Numai bine!

Cred ca aici deja e treaba unui psiholog.Tu, ai varsta pe care o ai si nu poti spune ca detii o maturitate cat sa il poti sfatui si ajuta spre o cale mai buna.Parerea mea e ca ar trebui sa se duca la un psiholog si da, fara ajutorul tau probabil ii va fi extrem de greu.Trebuie ca un om matur cu experienta in viata sa ii redea realitatea, sa ii deschida ochii si sa il faca sa gandeasca amplu, sa iasa din propria-i persoana.

Hey! Din cate ai descris, pentru mine rezulta faptul ca fratele tau e foarte timid si sensibil si cauza pentru care poate nu reuseste sa se acomodeze si sa se integreze este teama de a nu fi judecat.Ai putea sa incerci sa ii explici ca daca incearca sa se destinda si sa comunice cu tine spre exemplu sau cu o persoana foarte apropiata problemele emotionale cu care se confrunta, viata i-ar fi mai usoara, deoarece ar stii ca cineva poate il intelege.Referitor la prieteni si anturaje,nu cred ca e problema daca el incearca sa evite anturajele nefavorabile,dar ar putea sa incerce sa socializeze macar cateva fraze(nu fortat, ca atunci il afecteaza si mai mult), dar asa cateva schimburi de replici cu oamenii, in general, deoarece timiditatea exagerata genereaza de cele mai multe ori frustrari si depresie....Incearca sa il intelegi daca are probleme emotionale si,atentie, cu bataia nu rezolvi mare lucru, deci violenta fizica nu e o varianta buna. daca sunteti nervosi unul pe celalalt, puteti sta in camere separate o scurta perioada de timp, iar apoi sa incercati sa va impacati. Sper ca am reusit sa te sfatuiesc corect.

Incearca o perioada sa stai cu el, sa iesi afara cu el, sa-l alinti mai pe scurt sa fi ca o mama pentru el.Vezi tu, majoritatea dintre noi baietii suntem foarte atasati de mame.stiu ca si tie iti e greu dar in momentul de fata tu trebuie sa fi ce-a puternica si sa ai grija de el. Sper sa iti fiu de ajutor