Am o problema in legatura cu mama mea. In ziua in care a inceput scoala, tatal meu a plecat de acasa pentru ca vrea sa divorteze de mama, insa pana atunci nu a spus nimic de vreun divort, pur si simplu a plecat de acasa. El spune ca nu o mai iubeste pe mama, insa mama il mai iubeste pe el si e distrusa de chestia asta. Problema e ca de fiecare data cand eu îi spun mamei ca imi e greu sau ca sunt trista, ea ori imi zice sa îi spun tatalui meu asta, ori incepe sa discute despre cat de greu îi e ei fara sa ma lase si pe mine sa vorbesc. Si nu doar atat toata ziua plange si imi spune cum ea o sa intre in mormant si ca nu mai poate trai asa, iar mie imi e si mai greu sa o aud ca zice asta, mai ales ca am o saptamana cu multe teste si am nevoie de o medie buna pentru examenul de a 8-a ( eu sunt a 7-a) si nu stiu mereu zice ca moare sau in unele cazuri ca se omoara si cand îi spun ca nu e ok ce spune imi zice ca sa merg sa locuiesc cu tatal meu sau cand o mai enervez imi zice ca pleaca si ea de acasa si ma trimite la el. Cum sa o fac sa nu mai spuna chestii din astea?

Trece prin o perioada dificila, divortul de tatal tau.Si tu treci prin o perioada dificila, prin adolescenta.Ar trebui sa gasiti un pod pe care sa terceti impreuna in acelasi timp O punte sa va ajute pe amandoua. Gasiti ceva de comun acord, tu atata timp cat stai cu mama ta nu ii mai aduce aminte de tatal tau. Si pe ea o doare, si inceaca sa isi revina, nu e vina ei ca tatal tau va parasit.

Ai rabdare cu ea si incearca sa nu i te plangi ei ca ti-e dor de tatal tau. Ea oricum nu te poate ajuta in acest sens si numai ii apesi ranile. Cand ti-e dor de tatal tau spune-i lui, nu mamei.
Incearca sa o intelegi ca si ei ii e foarte greu. Poate ca e foarte speriata si problemele ei i se par mai mari decat ale tale. Poate ca timpul ii va vindeca ranile si va reusi sa fie o mama buna.

Ai rabdare cu ea. Sufera si nu o face ca sa iti inoportuneze tie viata. Sufera pentru ca a primit un soc major si nu reuseste sa isi revina. O sa ii treaca. Nu o sa se omoare pentru ca stie ca existi tu. Dramatizeaza putin ca sa poata trece peste durere. Si da, nu ar fi rau sa ii spui si lu tac-tu tot ce simti. nu doar mamei. Ai rabdare cu ea si nu o mai judeca. Tu vezi-ti de ale tale si incearca sa o faci si pe ea sa nu se mai gandeasca.

Am trecut și eu prin situația asta... tot ce am sa iti spus se rezuma la niște sfaturi
1 încearcă pe cat posibil sa nu mai vb de tatăl tău în preajma ei cel puțin o perioada pana se liniștite
2 încearcă sa petreci cat mai mult timp cu ea (nu stiu ajut-o la treaba jucați cărți împreună )
3 încearcă sa ii înțelegi dragoste cu sila nu se poate
4 explica-i ca dacă ea pățește cv iti va fi foarte greu
5 arătai ca o iubesti și ca viata nu se termina acum
6 încurajează sa își găsească o noua persoana deși la început nu îți va fi ușor

Chiar dacă trece prin momente grele şi suferă o femeie o dată ce e mama trebuie să se întărească. Tu nu ai 18, 20 de ani să înţelegi sau să poţi să înduri anumite chestii şi ea trebuie să înţeleagă că încă mai ai nevoie de ea, de un sfat, de un ajutor sau un sprijin.
Din perspectiva mea se comporta copilăreşte şi te aruncă pe tine în faţa să îl înduioşeze pe tatăl tău ce nu este corect. Când mai vorbeşti cu ea spune-i ce ne-ai spus şi nouă şi plusează cu faptul că este o femeie matură ce are o casă şi un copil şi nu e ok să cedeze sau să reacţioneze aşa. Dacă se teme că nu se va descurca cu tine poate oricând să îi ceară tatălui tău pensie alimentară şi treptat să îşi vadă de viaţă că doar nu te-a ţinut pe tine în casă doar să stea tatăl tău cu ea. Da dovadă de egoism şi poţi să îi spui asta.
Trebuie să o înţelegi şi să empatizezi cu ea, dar şi ia trebuie să se adune ca nu are 15 ani.

Va multumesc mult tuturor celor care mi-ati raspuns, m-ati ajutat si sunt foarte recunoscatoare pentru raspunsurile primite. Nu pot sa aleg un singur raspuns castigator, dar va multumesc enorm de mult pentru tot!❤️