Am o problema mare daca o sa fiti de acord sa ma ajutati. Am 16 ani, si sunt de un an intr-o relatie cu un baiat. Pana la urma am ramas insarcinata desi nu sunt deloc pregatita. Am 4 saptamani, parintii mei nu stiu nimic, si stiu ce o sa fie cand o sa afle! Ma duc la medic, el imi spune ca Copilul va fi sanatos si e pacat sa fac avort, ca astfel voi avea riscul sa nu mai raman insarcinata.Acum chiar nici nu stiu ce sa fac... Iubitul imi spune sa spunem la parinti de acest lucru, si ca o sa avem rabdare si putere sa crestem amandoi copilul! Cred ca va trebui sa las si invatamantul.Nu stiu ce sa fac! Vreau sfaturi cat mai bune, Cea mai mare funda pentru cel ce ma va ajuta! Multumesc!

Pastreaza copilul daca relatia voastra e serioasa si aveti ganduri de casatorie

Parintii tai vor afla oricum, mai bine sa afle acum de la tine.Intr-adevar,ar fi pacat sa faci avort, mai ales daca iubitul tau este dispus sa te ajute sa cresteti copilul impreuna.Nu trebui sa abandonezi scoala, poti sa mai mergi inca cel putin 4-5 luni(sa nu-ti pese de gura colegilor, cine e un prieten adevarat se va bucura pentru tine), iar dupa ce nasti iti vei ruga parintii sa te ajute cu copilul, in asa fel incat sa-ti poti relua studiile.Pari destul de matura, si din cate ai spus si prietenul tau este un baiat serios, puteti sa va construiti o viata impreuna, cu copil cu tot.Esti foarte norocoasa cu asa un iubit, multi s-ar face nevazuti, mai ales daca el este major si tu nu.

Gandeste-te ca daca faci avort e o crima. Dar e un mai mare pacat sa il pastrezi, sa lasi scoala si sa ajungi la un moment dat sa realizezi ca ai adus esecul nu doar in viata ta, ci si a copilului. Nu vei avea studiile terminate. Cum ai sa-l cresti? Cum ai sa-l educi? Cum ai sa-i asiguri traiul necesar fara probleme?

Nu fa avort! Gandeste-te ca exista si riscul de a nu mai putea face copii niciodata! Ca mama mea de altfel... Sunt multe fete care nasc stau o perioada cu copilul dupa care revin inapoi la scoala sau se baga la invatamnt doar sambata si duminica.Pana la urma il iubesti, te iubeste va aveti unul pe altu + cel mic. Baftaa:* sa aud de bine.

Nu te lua după ăştia de mai sus. Sunt praf.
Scapă de progenitură. Ai de terminat un liceu, posibil o facultate. Şi dacă tot vrei plozi, există nşpe mii de variante.

Grea incercare a vietii... Sincer, ar trebui sa le spui parintilor. Nu ai alta optiune. Eu in locul tau as face avort... as prefera sa nu mai pot ramane insarcinata in loc sa incurc drumul vietii la o varsta asa frageda cu un copil. Gandeste-te, ce preferi, o viata cu un viitor frumos in fata, cu o cariera, cu un iubit, sau o viata chinuita de la varsta asta cu un copil, cu studiile cum vor fii, sa uiti de distractie (gandeste-te ce mare responsabilitate este un copil!). Iti doresc succes si multa forta in tine, trebuie sa fi tare.

E clar ca burta ta o sa cresca din ce in ce mai mult si asta o s-o observe atat colegii cat si parintii, profesorii si multi altii.E jenant, iar avortul are 2 taisuri.In momentul de fata ai dreptate ca parintii nu vor fi de acord.Stiu ca nu e bine, dar cu cat copilul e mai mic, avortul il faci mai usor. Sper ca macar te-am ajutat cu ceva...
Toate cele bune.

Daca tot ati facut sex, trebuia sa folositi prezervativ, eu nu va inteleg. In fine, faptul e consumat. Ar fi pacat sa faci avort, gandeste-te ca e un pacat foarte mare + ca copilul tau nu merita asta. Si da, trebuie sa le spuneti parintilor. Bafta!

Buna, scumpa mea. :* nu trebuie sa iti faci griji. atata timp cat o sa le spui parintilor nu o sa iti faca nimic. si mai ales cu invatamantul, nu iti face griji :* poti sa faci si fara frecventa! nu este asa de greu. tot acele lucruri le inveti doar ca mergi dde 2 ori pe saptamana. asta nu e grav. si nu avorta! un copil este cel mai frumos lucru care ti se poate intampla :*. o sa fie totul bine daca le spui parintilor. ai grija de tine si de bebe :* sa fiti sanatosi.

OMG,mii mila de tine, vezi ce inseamna sa nu ai grija de tine.E o problema foarte complicata, si la sigur trebuie sa iti anunti parintii.Credem-a ca sa faci avort nu e cea mai buna alegere chiar daca esti mica, e un pacat foarte mare, asta ar fi ca si cum ai omori un om.Trebuie sa hotarasti impreuna cu ei.Invatatul nu trebuie sal lasi, poate mama ta va fi de acord sa iti creasca bebytza.Copilul e un lucru foarte frumos, si daca faci avort poti pe viitor sa nu mai ai in genere.Succese! Sper cate-am ajutat

Din partea mea iti doresc sa dreci cu bine prin aceasta incurcatura in care te-ai bagat si cred ca ste mai bine sa le spui parintilor acum despre ce este vorba pentru ca daca nu o faci acum poate fi prea tarziu peste cateva luni din pacate chiar daca ai vrea nu poti sa avortezi pentru ca copilul nu are nici o vina e pacat de el oricum mult succes si sa stie ca ai fost foarte curjoasa sa iti spui povestea

Invatamantul nul lasa....am avut si eu o colega asta acum 5 ani cand eram in clasa a 11-a si ce pot sa zic ea fusese violata si a ramas insarcinata dar tot a venit la scoala bine ca vreo 5 luni nu a venit dar a recuperat si profesorii au inteleso si a trecut clasa deci na parerea mea eu cred ca nu ar fi o problema nu lasa scoala ca mai incolo o sati para rau.si iubitul tau ce varsta are daca a terminat scoala sa se ocupe el de bebe iar tu mergi la scoala in continuare

In momente ca astea, trebuie sa realizezi ca ai gresit si ca te-ai grabit si ca "tatal" copilului tau e imatur chiar daca s-a lasat de facultate ca sa munceasca! Eu, nu te judec, pentru ca in momente de genu ai nevoie de sprijin nu judecati. Iti spun doar atat ca puteati sa fiti mai atenti pentru ca tu esti inca un copil, trebuie sa te dezvolti, si nu cu un copilas in burtica. Consider ca problema ta e delicata, si mai consider ca trebuie sa mergi la parintii tai, prima data, la mama ta, pentru ca ei trebuie sa stie, ei trebuie sa te ajute. Te cred si imi imaginez ca nu ai vrut sa se intample ce s-a intamplat. E frumos ca o femeie sa fie mamica dar nu la varsta ta.
Ar fi bine sa nu te lasi de scoala, sa continui, cum spuneam sa vb cu parintii si sa le spui si sa te ajute iar tu sa-ti continui studiile pentru ca este pacat sa pierzi. Cat despre sarcina, aici nu e vorba doar de faptul ca avortul aduce necazul de a nu mai avea copii ci pur si simplu pot aparea complicatii, te poti imbolnavi, e vorba de ceva inexplicabil si urat, avortand copilasul iti faci rau si faci si un mare pacat pentru ca acel sufletel e deja acolo si nu a gresit cu nimic.
Vorbeste cu ai tai, cu toate ca e greu, si spune-le tot si arata-le ca poti fi si mamica(chiar daca e devreme) si ca poti merge mai departe cu scoala, viata si tot asa.
Vreau sa aud ca problema s-a rezolvat. Ai grija de tine si de bebe! :*

Spune-le parintilor pentru ca sarcina de la un moment dat nu mai poate fi ascunsa...Chiar daca o sa fie dificil, o sa treci si peste asta.
Cit despre avort priveste asta http://www.metacafe.com/watch/2780987/jurnalul_unui_copil_nenascut/
sper ca o sa-ti influenteze decizia.

Salut!

Faptul este consumat..nu v-ati protejat+ca v-ati inceput viata sexuala de la o varsta frageda..insa acum important este sa mergeti mai departe!
Conteaza ft mult sa ai sustinerea prietenului tau si ca acesta a ramas alaturi de tine (asa cum este si normal!).
In ceea ce priveste avortul..este alegerea ta, insa gandeste-te ca atunci cand o faci e ca si cum hotarasti daca omori sau nu pe cineva. Faptura din pantecele tale, desi o mana de om (nici atat) simte deja iubirea materna sau mai ales lipsa acesteia..insa sunt sigura ca in adancul inimii tale ceva iti spune ca nu poti scoate afara din tine ceva ce constituie o parte din sufletul tau! Incercati sa vorbiti impreuna cu parintii si poate si sa apelati la consiliere psihologica. Daca te intelegi de exemplu mai bine cu bunicii, sau o matusa incearca sa vorbesti mai intai cu acestia si dupa cu ceva curaj si cu ai tai.O sa fie dezamagiti la inceput, si daca te gandesti prima reactie e normal sa fie asa...insa dupa, avand in vedere ca tot fata lor ramai, incet incet o sa accepte situatia; ai datoria sa incerci macar.
Sunt sigura ca in momentul asta ai destule pe cap gandindu-te la ce te asteapta INSA scoala nu trebuie neaparat intrerupta daca ai sprijinul celor din jur.Nu te astepta sa fie usor, nu! Dar ceea ce iti pot spune e ca odata ce renunti eu stiu pentru 1 an-2, dupa o sa fie ceva mai greu...
Prin urmare ceea ce te sfatuiesc eu e sa te gandesti de doua ori inainte de a hotari ceva. micutul iti va multumi mai tarziu...
Sper ca prietenul tau sa iti fie in continuare alaturi si nu va pierdeti credinta, impreuna (sa speram ca si alaturi de familie) puteti merge mai departe.
Sa ne spui ce ai facut.O zi frumoasa sa ai!

Eu zic sa vorbesti cu parintii.Asa va fi cel mai bine.Nu o sa mai fi nici asa ingrijorata.Cat despre invatamant..eu zic sa mergi in continuare la scoala.

Eu te sfatuiesc sa le spui tu cat mai repede cu putinta, pentru ca mai apoi sa nu afle de la altii si sa iasa si mai urat.in primul rand, dupa ce le spui, discutati despre asta si vedeti care e cea mai buna solutie.succes!

Tatal copilului are 21 de ani...Cand a aflat ca vom avea un copil, si-a lasat universitatea si a facut tot posibilul sa primeasca un lucru.Isi iubeste copilul, si tine la noi foarte mult.Pot sa spun ca e barbatul perfect de care am visat. Cat despre avort, mi s-a spus ca e o crima, asa ca nu prea vreau sa il fac.Dar daca nu sunt alte situatii, voi fi nevoita.

Va multumesc de raspunsuri, mi-au fost de ajutor, dar oricum. Unii imi spun sa nu fac avort, altii imi spun sa fac ca sa nu raman cu studiile neterminate.Nici nu stiu ce sa aleg din tot mormanul asta de raspunsuri. Vreau un raspuns cat mai sigur! Care sa generalizeze toate ideile la un loc si sa imi spuna ce e mai bine, oricum!

Sunt sigura ca imi pot creste copilul, si dupa raspunsurile primite am ramas la ideea sa nu imi omor copilul! Va multumesc! Cine vrea sa mai vorbeasca cu mine pe messenger, ca sa imi mai dea sfaturi, va rog, imi scrieti mesaje in priv!

Numa avort sa nu faci, e o crima, practic iti alegi nefericirea pentru toata viata. o sa-ti fie f greu ca ai scoala, dar acum ce s-a facut s-a facut.

Cel mai simplu, ar fi să avorţezi. Dacă nu, burtica va creşte şi toţi vor observa! Dar, dacă îl iubeşti, spui că e sănătos, nu ştiu ce să zic, şi eu am 16 ani, dar eu îţi recomand să nu mai faci asta niciodată, decat dupa 18 ani, totusi, nu te lăsa de învăţămînt, dacă părinţii tăi se împacă cu ideea k tu îl iubeşti şi crezi ca îl poţi creşte, în timpul în care înveţi, îl ţii acasă, totuşi, doar nu l-ai lua cu tine . Încercă să le explici dacă vrei să-l naşti dacă nu, ar trebui să faci avort.

Sper ca te-am ajutat, mult succes şi sănătate mare celui mic .

Eu de-aş fi în locul tău, i-aş explica mamei şi tatălui k sunt însărcinată.

Şti cum se spune : Dacă iubeşti pe cineva, eliberează-l, DAR NU UITA A DOUA PARTE ( Dacă micuţul te ubeşte ), dacă te iubeşte, se va intoarce - ( nu cred ca ai înţeles ), dar mult succes!

Fundă