Referitor la prieteni..., sunt fel de fel de greşeli şi mici tensiuni care pun la încercare o relaţie de prietenie în timp. E nevoie să ţii mult la acea relaţie de prietenie pentru a avea răbdare, pentru a sacrifica orgoliul, pentru a acorda bunavointa…
Trebuie să te asiguri că partenerul de viaţă poate fi capabil să îţi fie şi prieten, şi un bun sfătuitor. Viaţa ne va pune în faţă atât de multe provocări încât e nevoie putem colabora permanent cu cei de lângă noi, sau, cei de lângă noi să fie capabili să colaboreze cu noi în momente critice în care vom fi nevoiţi să ne situăm.
Se spune că poţi consuma un sac de sare lângă o persoană, îi poţi sta alături mult timp fără să ajungi să o cunoşti în mod concret. Şi asta pentru că nu am văzut-o (sau nu am vrut să o vedem cum se manifestă în situaţii critice…
De abia atunci vom afla cine sunt cu adevărat cei din preajma noastră, sau ce reprezentăm noi pentru ei…
De cele mai multe ori asta se întâmplă cam târziu...
Nu atrebuie sa pleci doar de la premisa ca tu trebuie sa-i convingi pe ei. Daca se intampla caei sa aiba dreptate (in legatura cu influenta ei asupra ta in timp)?
Pretuieste experienta ei de viata la maxim (invatand inclusiv din greseli) sau altfel, viata ne va forta sa regretam ca nu am facut-o.
Nu intotdeauna sfaturile parintilor sunt stralucite, dar cele care indeaman la precautie, la siguranţa, la o viaţă morala sunt intotdeuna 100% valabile.
Viaţa (şi "vieţuitorii" ei) este prea marşavă pentru a fi altfel, pentru a merita sa ai incredere in cineva... fara sa-l verifici ani de zile;
Da, expreienta de viata a parintelui tau va putea si pe viitor de acum inainte sa ajute sa EVITI multe drame ale compromisurilor pe care un copil, un adolescent, un tanăr din nestiinta ar risca sa le facă...
Parintii tai iti vor binele si nu vor sa fi influentata in mod gresit de ea.Dar pe situl jw.org sectiunea adolescenti poti gasi un filmulet despre ce inseamna a fi un prieten adevarat si iti vei da seama daca ea este intr-adevar asa.
Pai ar trebui sa le zici ca este viata ta, tu nu le impui lor ce prieteni sa aiba, le spui frumos ca a fost o gluma, si continua sa patrezi legatura cu ea, parintii nu ar trebui sa se bage intre copii.
Trebuie sa-ti convigi parintii sa te asculte.Le poti explica faptul ca este normal sa mai faceti glume ca intre prieteni, asta nu inseamna ca va jigniti neaparat.
Trebuie sa le arati parintilor tai ca nu au dreptate... sper sa te descurci, chiar nu am mai avut asa problema, si stiu cum e sa nu poti vorbi cu bff.ul.Eu nu stiu ce as face fara prietenii mei.
Ar fi cel mai bine să le spui părinților că acel comentariu a fost doar o joacă și că tu te ințelegi bine și te impaci cu ea.Și o poți chema și pe prietena ta când le vorbești părinților, să își ceară și ea scuze.
Am vorbit cu mama si a zis ca nu mai are rost sa vorbim pe acest subiect. I-am explicat ca a fost doar din joaca dar dupa mi-a zis ca eu nu am "mandrie".
Ea este din alt oras dar si-a cerut scuze fata de mine.