Buna TPU, am o situație!

Eu am un frățior mai mic, este foarte neascultător, obraznic, dar il înțeleg si eu ii explic ce e bine si ce e rau, ma ocup de el acasa cand ai mei sunt plecați sau au o treaba, ma ocup ca si o mama de el, ii fac mancare, il schimb, am grija de el.
Ideea este ca mie nu imi place deloc sa ies cu el afara in parc, stam la oras, dar ai mei nu înțeleg treaba asta. El nu asculta deloc, imi e frica ca iese in strada sau face ceva nasol si eu nu stiu sa o dreg.

La mine acasă numai tata muncește, mama e la șomaj.
Liceul mi l-am terminat, acum eu lucrez 3zile din 7 si cand sunt acasa ba fac curat, ba fac mâncare și acum mai nou vor sa ma trimită sa mai ies si cu fratele meu dar eu nu ma înțeleg cu el.

Nu ii ofera nici o buna educație caci de erau mai stricți sau cum trebuie, fratele meu nu era asa neascultător si obraznic, sa ma bata si altele.

Diferenta dintre noi e de 14 ani. Eu trebuie sa ma ocup de ale mele, munca mea, să-mi creez un drum, să-mi fac un ban de buzunar, sunt si într-o relație deci sa-mi fac familie la un moment dat si in loc sa fiu linistita, eu trebuie mereu sa stau cu gândul de ma roade ca eu mereu trebuie sa stau sa-i fac mamei curat in casa si sa ma ocup de frati-miu (oricum sunt reprosuri ca nu-l învăț nimic) da ce să-l învăț eu daca merge la școală?
Adica mie mi se pare ca s-au culcat pe o ureche ca sunt eu mare si mi-l lasa pe capul meu si ei au chef de distracții si ieșiri mai rau ca mine, eu care nici la discoteca sau sa ies cu un grup ds prieteni n-am iesit si am 20 de ani.

Ma înțeleg cu ei pe o parte da ce e legat de fratele meu, nimic si nu stiu cum sa o rezolv.

Ma puteți ajuta cu un sfat? Ca nu ne înțelegem pe nici o parte.

Deci spui asa, ca tu ai 20 de ani si este diferenta de 14 ani intre voi, deci el are 6 ani!

Apoi spui: "...cand ai mei sunt plecați sau au o treaba, ma ocup ca si o mama de el, ii fac mancare, il schimb, am grija de el."
La 6 ani tu ii mai schimbi chilotii si-l stregi la fund?

Sa presupunem ca ai intr-adevar 20 de ani, deci de ce stai inca cu parintii tai?
Esti libera sa iti iei valiza si sa pleci in lume, sa-ti faci viata cum vrei tu, atat vreme cat spui ca tu ai servici. Aici nu inteleg, de ce te plangi?
Este doar alegerea ta sa stai acolo unde esti folosita.

Nu te mai plange fata, ca esti ditami omul si poti sa pleci si amine daca vrei, cu valiza in carca, in chirie, unde te ocupi numai si numai de tine!

Ai putea să privești situația altfel. Dacă ar fi copilul tău, cum ai proceda să îl educi? Și astfel să dobândești o experiență pentru mai târziu, când vei avea copii tăi.

Buna.Nu e deloc corect ca trebuie sa fii tu al treilea parinte pentru fratele tau.Mama ta nu ar putea iesi cu el, daca tu faci toata treaba in casa? Ca totusi e vorba de iesiri in parc, nu de o munca solicitanta. Apoi, daca parintii tai nu s-au impus in fata lui, ma indoiesc ca vei putea tu acum sa rezolvi mare lucru si sa preiei rolul de figura autoritara, mai ales ca el nu te respecta, e obraznic si violent fizic.

Cred ca tu nu ști cum sa pui problema.
Strânge niste bani dacă tot muncești și pune-i bine, pe urma spune-i mamei tale ca nu mai vrei sa ai obligați fata de fratele tău.Nu l-ai făcut tu.
Știu ca e urat sa vorbești astfel cu un părinte, dar exista o limita de suportabilitate și eu părinții de genul nu ii înghit (știu eu un caz apropiat de oameni ce mereu si-au lăsat copii în baza celorlalți frați de parca acestea sunt obligați sa ii crească ei și la mulți le-a distrus căsnicia, ca nimeni nu o sa fie de acord sa îl ți tu pe fratele tău la nesfârșit coada după tine).
Ii spui frumos ca faci deja suficiente și ca trebuie sa își asume responsabilitatea de părinți.
Dacă în caz ca nu te înțeleg, cu bani strânși îți iei o chirie.

Ești adult. Si atăt timp căt stai sub acoperișul lor vei munci pentru ei și respecta regulile lor. Vrei să schimbi asta? Pleacă din casa lor și fă-ți cuibul tău. Acolo tu vei face regulile

Pai cred ca în cazul de încă stai cu ei, trebuie sa îți asumi ca treaba asta nu o sa se schimbe prea curând.
Totuși încearcă să le comunici aceste aspecte
Ca ai o vârstă și propria viata, iar tu nu ai nici o obligație față de fratele tău, ca doar nu este copilul tău.
Dacă le au crescut doar în puf este logic ca copilul asta sa se comporte cum vrea fără să știe de vreo limita.
Încearcă totuși să faci cumva sa înțeleaga, sa vorbești pe înțelesul sau, chiar dacă este dificil, cumva tot trebuie sa înțeleagă aceste aspecte.

Cel mai bine in situația ta ar fi să te muți. Prima dată in chirie și apoi să strângă bani să-ți iei o casa a ta.

Fratele tău mai mic trebuie educat și asta o poate face cel mai bine părinți tăi ai voștri mama ta tatăl tau trebuie să-i ofere educație și sa aiba grijă de el. I-ar tu trebuie săte muți dacă nu vrei să fi bătaia de joc a lor sau altora.

Pai ce sfat sa-ti dau..ai 20 de ani ce mai stai cu ai tai, cara-te..ca din ce imi spui chiar ti-ai face un bine adica daca te descurci sa te duci la munca sa ai grija de fratit-o sa ii faci maica-tii treburile te descurci si singura.Adica daca stai sa te gandesti daca esti singura, nu trebui sa mai ai grija de fratit-o, nu trebuie sa mai faci treburile maica-tii singura ta treaba ar fi sa te intretii pe tine si sa vezi unde dormi.