Buna TPU AM o sora de 22 de ani care are o relatie de 6 ani cu un baiat pe care nu il acceptam nici eu nici parintii mei In urma cu 1 an a fost trimisa la produs in strainatate de atunci parintii mei continua sa ma compare cu ea Tata nu vrea sa mai auda de ea nu vorbeste cu tata doar cu mine si cu mama ea sta in acelasi acrtier cu mine o vad aproape zilnic cu acel baiat si nu pot sa ma abtin sa nu ma duc la ea si sa o srang in brate Imi este enorm de dor de ea Iar parintii emi ma compara mereu cu ea si nu mai vreau asta si de cand a plecat de acasa sora mea ai mei se comporta f urat cu mine in special tata coninua sa ma compare cu ea si nu vreau asta tata e mai tot timpul plecat de acasa si eu raman cu mama si e liniste in casa dar cand tata vine acasa se transforma totul intr-un scandal monstru si nu mai vreau asta ascul mellodii triste si parca nu mai am chef de viata ajutati-ma ce sa fac sa nu mai am starea asta si sa ii fac pe ai mei sa nu se mai certe diin cauza surorii mele [fundita]

Hei! Nu trebuie sa te inchizi in tine si sa asculti melodii triste...asta nu e o solutie.Incearca sa vb cu ei.Fai sa inteleaga ca uh esti altfel.Stiu ce inseamna tristetea si nu e un lucru bun... Tatal tau trebuie sa se comporte altfel.Trebuie sa iti revii Viata e frumoasa daca stii cum sa o traiesti.Imi pare rau pentru tne.Barfta.Bye.

Tu cati ani ai? Esti destul de mare? Cautati un baiat care sa te iubeasca si sa inteleaga situatia. Du-te cu el si lasa-ti in urma toata suferinta si durerea. E foarte greu sa pleci cu cineva mai ales cand sti ca sora ta a patit ce a patit. Daca in viata nu risti, atunci nu faci nimic. Daca tu ramai cu familia ta o sa te distrugi psihic. Ai nevoie de cineva care sa te inteleaga si care sa te ajute.
Succes mult

Parerea mea este sa incerci sa o convingi pe sora ta ca nu este tocmai dreapta calea pe care a apucat-o si ca merita mai mult de atat. Cand vei reusi sa faci asta si sa o readuci in adevarata ei familie, pe care o reprezentati voi, adica tu, tatal si mama ta, cred ca problemele voastre vor inceta. Cred ca nici un om nu merita sa fie exploatat sau folosit impotriva vointei lui - presupun ca sora ta nu voia sa mearga "la produs" - si chiar daca a facut o greseala silit fiind de imprejurari, poate sa se reabiliteze. Sper sa pot fi de ajutor.

Spune-le parintilor tai (in special tatalui tau) ca tu suferi din aceasta cauza, spune-i ca nu mai suporti scandalul, ca pana la urma esti un copil (cred) si nu merti un asa tratament, incearca sa-l convingi ca tu esti altfel, nu ii dezamagi, comporta-te frumos, ai grija de mama ta...si roaga-te seara. roaga-te la Dumnezeu ca totul sa se faca bine. dar sa crezi! sa crezi ceea ce rogi, si sa nu te astepti ca dupa o rugaciune. sa revina totul la normal, e nevoie de rabdare si creinta. Sper, ca te-am ajutat. cat de cat.

Din pacate tatal tau aplica cum nu trebuie proverbul cu ciorba oparita si suflatul in iaurt, poate ai si tu o vina ceva zic eu ca nu iese fum pina nu dai foc.Trebuie ceva sa genereze conflictul banuiesc ca nu este nebun tatal tau.Parerea mea stai de vorba cu el dar serios si vezi ce il motiveaza sa faca respectiva comparatie.Nu il condamn pe bietul om ca numai el stie cite sacrificii a facut sa va creasca si cite vise a avut vis a vis de voi. Grea meseria de parinte o sa o vada si sora ta pe pielea ei o sa o vezi si tu pe pielea ta.Ce nu am priceput "a fost trimisa la produs " de cine de tatal tau sau de prieten.Ca in functie de raspuns apar alte socoteli

Buna! Ma impresionat foarte mult problema ta.In primul rand nu stiu cum de sora la a ramas cu acel barbat care a duso la produs...incearca sa vorbesti cu sora ta si sa ii deschizi ochi spre realitate.In privinta parintilor tai tot ce poti sa faci este sa faci o criza de nervi in fata parintilor tai cand se cearta si sa le spui ce ai pe suflet apoi poate ei isi vor da seama ce se petrece in casa.Si incearca sa ii spui si mamei tale ce ai pe suflet. Sper ca te-am ajutat.

Daca iti e frica sa le spui totul in fata, scrie-le o scrisoare in care sa le spui tot ce ai pe suflet. Incearca sa ii sensibilizezi si arata-le prin comportamentul tau ca nu esti in nici un chip ca sora ta. Nu mai fii trista. Vei trece peste perioada asta cu bine!

Curaj! nu știu dacă o sa îndrăznești,dar dacă vrei sa faci cu adevărat ceva,eu ți-aș propune de exemplu sa faci un proiect(powerpoint,ceva ). Problema în orice conflict,este ca părțile nu se "văd",adică nu percep diferențele dintre ei-și sunt nesiguri de asemănări. Nu te îngrijora prea tare,pentru că un conflict este mai sănătos,decât o violenta latentă! Trebuie sa iasă puroiul, iar dacă vrei sa faci ceva, fă-te avocata surorii tale.Pregătește-ți bine "pledoaria",pentru ca este posibil ca nu vei fi "ascultată" cu adevărat decât prima data. Odată ce surpriza dispare,s-ar putea sa vorbești singură! Ca să "pregătești" bine discursul,ai nevoie de ceva noțiuni de retorică-părerea mea.E un stil de discurs,inițiat de Gorgias în sec al v-lea în Atena,al cărui scop este de a apăra cauzele imposibile! grecii au făcut o adevărată artă,și ai fi bine sfătuită, să profiți cât poți de înțelepciunea lor. Pentru retorică, într-un discurs trebuie sa ții seama de 3 noțiuni:logos-ul(argumentele logice)pathos-ul(argumentele sentimentale,care trebuie totuși maniate cu delicatețe,altfel devin doar vorbe pe care le știe toata lumea) și ethos-ul(aici cred ca intervii tu-dacă părinții tai,tatăl tău, vad ca îți dai cu adevărat interesul ca sa te pregătești,s-ar putea să te asculte,măcar de curiozitate sa vadă ce ai făcut).Ca argument moral,folosește Biblia, ai destule exemple pe acolo.ȘI în general, Domnul sa fie cu tine!

Incearca sa le explici ca nu e tocmai potrivita atitudinea lor,pana la urma si sora ta e fiica lor si trebuie sa o sustina cu bune si cu rele,indiferent de ceea ce a facut, iar cu tine trebuie sa faca la fel, parerea mea ar fi sa consultati un psiholog pentru ca s-ar putea ca pe tine sa nu te asculte

@buburuza de acord că varianta unui ajutor plătit există mereu; în schimb, nu sunt foarte de acord cu "o simplă explicație". Există un"ceva" care face diferența între un rânjet schimonosit și un zâmbet care vine din suflet.Acel"ceva"face,cred,și diferența între o încercare de a impune altora modul nostru de gândire(încercare probabil sortită eșecului, de altfel-aici ai dreptate) și încercarea întemeiată de a își depăși propriile limite pentru ceea ce îți este important.Am senzația că omul interior își mai desfășoară un pic aripile,de fiecare dată când depășim încă un hotar al (tuturor)posibilităților noastre-spun asta,deși,recunosc e un sentiment pe care l-am încercat, personal, mult prea rar dar nu e timpul pierdut