Bună, TPU! Aș avea nevoie de sprijinul vostru, o vorbă bună, înțelegere sau măcar o părere. Chiar nu am cu cine să vorbesc și nu mă simt ok psihic. Ideea e că am probleme în familie, în relație mai exact, și nu știu cum să rezolv asta. Stăm rău cu banii, soțul vrea să muncească doar ce simte el că i se potrivește și vrea, aduce bani în casă, dar în ultimii doi ani din ce în ce mai greu și mai puțini. Nu vreau să-l acuz de ceva, doar că el muncea pe cont propriu, iar acum nu prea mai este, iar un loc de muncă în zona noastră este de 12 ore pe zi, salariul fiind destul de mic (stăm la sat). A căzut piața la ce muncește el, în cap rău de tot, și nu se mai redresează. Bun, ideea e că am cam luat bani din familie, am făcut împrumuturi, suntem și cu casa în renovări și e cam nasol. Pe lângă asta, el, neavând muncă, fiind acasă destul de mult, nu prea vrea să stea cu copilul, e mereu nervos când e copilul prin preajmă, prin casă mai spală o farfurie sau dă cu aspiratorul o dată la câteva zile, deși e mult mai mult de muncă. În schimb, tot pleacă, că are treabă la mașină, că face ceva prin curte, că merge la un bătrân din vecini să-l ajute, că trece până la fratele lui să vorbească ceva, iar asta pe mine mă enervează rău. Dacă tot e acasă, aș vrea să împărțim măcar sarcinile ca să pot să îmi adun și eu gândurile, fiind deja oricum stresată cu problemele financiare. Plus de asta, eu nu pot să-i spun lui nimic, de fiecare dată când încerc să vorbesc cu el despre ce probleme avem, îmi spune "da, fă-le tu" sau "dacă nu îți convine, pleacă". Am zis că încerc să îmi caut eu ceva de muncă, deși nu prea este, dar unde o să fie, dar a zis "cum să stau eu ca bărbat cu copilul acasă să mergi tu la muncă?". Dacă îi spun că nu aduce suficient sau că nu muncește, se simte jignit, că el face ce poate și eu nu sunt mulțumită (am făcut cumpărături de lungă perioadă de timp din alocație și bani de la ai noștri ca să se înțeleagă), că eu îl atac, că eu sunt rea de gură, că nu mă mai suportă. Și acum, seara, el adormea copilul, asta e "treaba lui"cum s-ar zice, așa doarme copilul. Dar nu vreți să știți ce stres am, știu că dacă se face gălăgie sau ceva greșit, sau dacă copilul are o seară în care nu poate dormi, începe scandalul și replicile: "Mata stă dincolo, nu face nimic, nu mă ajută, abia aștept să te împărțim să știu că am și eu zile de liniște" sau "Nu vrea mata să te culce, mă lasă numai pe mine, lasa ca plec eu", deși stau toată ziua cu copilul. Nu știu ce sfat să cer, dar îl cer...

Vorbe bune iti putem spune că asta nu costa nimic.
Ca să nu te mai stresezi de reprosurile pe care ti le face mai bine culci tu copilul.
In rest,cu lipsurile materiale chiar e frustrant.
Dar nu-ti pierde speranta, o sa se rezolve cumva.
Dupa parerea mea cel mai important e sa nu te consumi prea mult ca oricum stresul nu va rezolva problemele.
Ar fi bine sa pastrezi mintea limpede si incearca sa-ti dai seama daca intre voi mai este iubire.
Nu-i fa niciodata reprosuri si poarta-te cu el cu multa dragoste, poate asta il va schimba.
Incearca sa-l intelegi, poate are omul o trauma, nu mai e motivat sa duca relatia?
Dar tu esti puternica si la orice problema poti veni si cu solutia.

Răspunsul la astfel de întrebări tu ești singura pe care îl poți da. Înțeleg ca nu vrea să discute cu tine, dar încearcă să vorbești cu el când se află în toane bune, singura soluție este comunicarea.
Nu vrea să meargă el la munca, dar nici pe tine nu te lasă, încercați să căutați în alte locuri, ( comune, orașe), chiar dacă e mai departe, dacă în satul vostru nu există deloc.
Repet, singura soluție e să vorbești cu el. Sper să găsești o soluție pentru problema voastră!

Nu vreau să fiu răutăcioasă, chiar apreciez efortul de a-mi răspunde, dar cred că nu ai citit partea cu "e și treaba lui". Copilul îl vrea doar pe el seara ca să doarmă, altfel nu mai dorme nimeni din plânsetele lui. Eu îl culc la amiază și stau o zi întreagă cu el, deși soțul nu face nimic. Traume am și eu, mai ales când nu am ce pune pe masă la copil sau trăim din datorii. Cu toată iubirea și tot respectul, nu cred că pot să accept să mai tac sau să mă comport ca Sfânta când el nu vrea nici măcar să stea cu propriul copil. Sau mă amenință cu divorțul pentru că trebuie să culce copilul. Păi eu ce ar trebui, să le iau capul atunci la câte îndur?

Fato...asta e putoare...cum dracu te-ai inhaitat cu asta, dracu stie cel mai bine pentru tine e sa il lasi dracu ca asta nu e de familie, asta vrea doar ce vrea el si atat, vai de curu lui/

Mda, ati ajuns la o cumpana unde incercarile sunt foarte mari! Nu-ti pierde speranta si spera ca intr-o zi va va fi mai bine, pana atunci nu-i reprosa nimic ca asta agraveaza mai mult situatia in care sunteti! Fi mai rabdatoare ca niciodata, iar cand ii ceri ceva si nu vrea, nu-i reprosa nimic, ba chiar nu-i spune nimic, taci si fa singura, dupa cateva cazuri din astea isi va da seama ca greseste si se va implica mai mult, daca ii arunci tot felul de reprosuri mai mult il intarati sa devina mai rau si mai incapatanat, ca na are prea multa mandrie de barbat... ca sa schimbi asta nu trebuie sa-i mai reprosezi nimic orice rau sau nedreptate ar face impotriva ta, sau orice rau ar spune tu taci si rabda si arata-i ca esti trista cand se comporta sau vorbeste asa iar dupa maxim 1 luna se va opri din ce face si te va intreba cei ai, atunci sa-i zici cu frumosul, sa nu ridici tonul deloc, si ai sa vezi cat de bine o sa te asculte si-ti va face pe plac aproape orice ii ceri dar sa nu intreci masura cu ce-i vei cere... pana atunci rabda situatia in care sunteti ca oricum nu poti schimba nimic de una singura!

E un copil,in curand va adormi si la tine.
Dacă iti face asa multe reprosuri ce rost are sa pui paie pe foc?
Oricum nu se rezolva nimic.
Cu un copil trebuie rabdare,asa sa-i spui, acum vă solicita un pic, mai tarziu va va aduce multa bucurie.
Nu e usor, eu nu am solutii, doar am vrut sa te incurajez ca totul va fi bine.

Ai snap chat?
Daca da scriemi.acolo
username: uchestem.

Pai acum culc copilul eu și seara, mâine crap și lemne, poimâine aduc doar eu bani în casa, raspoimaine îl și incalt...ca sa nu ne mai certam nu? Eu când am decis sa fiu împreună cu el știam că e apt fizic și mental, nu suferă de nici un handicap locomotor și nici psihic.El a insistat sa aibă copil, eu m-am chinuit sa am copilul ca nu puteam avea nici unul, ca acum sa ma amenințe cu divorțul dacă îl culca și el seara.
Nu e normal sa gândești asa.

Am făcut și prostia asta și nu îi pasă... Trăiește ca în rai și eu mă chinui ca un câine. Nu se redresează nici în ani de zile în ritmul ăsta și nu mi se pare ok. Așa pot să stau și singură, la ce să-l mai duc și pe el în spate sau să-mi mănânc nervii și cu el? Dacă tot nu mă ajută, nu stă cu copilul, nu face treaba în casă, nu aduce nici bani să putem trăi, e si tot el cel suparat d ecare trebuie eu sa trag, se comporta ca un arici, nu tu afectiune, nu tu atentie, îmi iau copilul și plec. O rog pe mama să stea cu el sau îl duc la creșă până ies de la muncă și stau liniștită. Nu mi se face atâta mizerie, nu am de cheltuit în plus pe mașini, mâncare în plus și alte rahaturi. Banii pe care îi iau de la ce împărțim îi folosesc să îmi iau ceva sau măcar chirie și drumul (că eu sunt din oraș de fel).