As dori niste sfaturi in legatura cu o problema personala, daca va regasiti in ceea ce urmeaza sau intelegeti situatia: De mica sunt o fire introvertita, retrasa. Nu am fost asa mereu, pana la 6-7 ani eram un copil obisnuit, radeam, vorbeam etc, dar dintr-o data nu am mai putut face asta, atunci cred ca s-a intamplat ceva si anume legat de tatal meu: s-a schimbat complet, a inceput sa vorbeasca urat cu mine si sa tipe si altele, nu mai tin bine minte pentru ca eram destul de mica. Dar stiu ca din acel moment m-am schimbat: nu am mai putut sa vorbesc niciodata cu el ca inainte...deci de cate ori vorbea cu mine, eu puteam sa ii raspund cu DA sau NU, atat. Asta m-a schimbat si cu cei din jur, singurele persoane cu care puteam vorbi natural erau mama si sora mea.
La varsta de 11 ani am suferit un soc puternic cand mama, cea mai importanta fiinta de pe Pamant pentru mine, a fost pe patul de moarte. Atunci am suferit enorm, ma gandeam ce voi face fara ea, stand cu tatal care ma ingrozea. Atunci am aflat cu adevarat cine este Dumnezeu si cu siguranta stiu ca mama traieste azi pentru ca Maica Domnului mi-ascultat ruga si a lasat-o aici pe pamant sa imi fie alaturi. Intre timp, tata a inceput sa bea din ce in ce mai mult si cat timp am stat acasa, in fiecare zi il vedeam beat si m-a afectat enorm.
In momentul de fata am 19 ani si inca nu pot sa vb cu tata ca un copil normal cu parintele lui. Adica in societate, nu mai am nicio problema, dar cu el nu pot, nici macar sa-l privesc in ochi. De cand am fost mica, eu nu m-am putut uita in ochii tatalui meu sau sa ii spun ce probleme am, de aceea nici nu stiu cum arata de aproape.
In prezent sunt la facultate si stau si ma gandesc ca nu sunt potrivita pentru viata de familie, am o retinere fata de baieti, mi-e rusine sa fiu in prezenta lor, simt ca ar trebui sa raman singura. Mi-e frica ca, daca voi avea copii sa nu aiba aceeasi soarta ca a mea.
Eu imi doresc un baiat cu care voi sta toata viata mea, la bine si rau, sa ne iubim si intelegem, insa am senzatia ca nu poate un baiat sa iubeasca o fata toata viata lui; cum am spus am retinere mare cand vine vorba de a intalni sau vorbi cu un baiat.
De aceea, va intreb pe voi, credeti ca e din cauza a ceea ce am patit cand eram mica?
As putea imbunatati relatia cu tata? Eu chiar imi doresc asta.
Totusi simt ca suntem niste straini, adica nu cred ca stie la ce liceu am fost. De exemplu, cand am fost in vac de iarna acasa, nici macar nu m-a intrebat daca ma descurc la facultate sau cum sunt.
Nu am spus nimanui lucrurile astea, desi imi doresc sa imi golesc sufletul de aceasta tristete, de aceea postez aici.
Va rog sa imi dati niste sfaturi, sa ma ajutati.

Te-ai rugat la Dumnezeu și el te-a ajutat în legătură cu mama. Acum ar trebui să te rogi la Dumnezeu în legătură cu tatăl tău.

Ai doar 19 ani, despre ce soarta vorbesti fetita?
Nici macar nu ai pasit bine in viata si tu deja te vezi fata batrana si fara copii?
Sa nu-ti condamni copii la singuratate?
Ce ganduri sunt astea?
Est fata inteligenta, sau nu?
Esti cumva ca proasta din povestea "Drobului de sare" (de Ion Creanga), care urla dinainte sa i se fii intamplat ceva?!

Sa recapitulam! Ai doar 19 ani si TOATA viata inainte, sa ti-o faci fericita, plina de voie buna si sa-ti dovedesti tie, ca poti avea un barbat minunat in viata ta, chiar daca tatal nu a fost un om minunat pentru tine.
Soarta mamei tale NU este soarta ta!
Soarta ta ti-o faci singura, iar daca esti fata desteapta, atunci alegi cu creier baiatul care sa te faca fericita, nu alegi un alcoolic sau idiot.

Nu cere aprobarea tatălui tău. El a ales ce relație, rece să fie între voi. Atât îl duce mintea. Amintește-ți de el cu respectul care merită pentru că a contribuit la facerea ta, și trăieste-ţi viața. Cât despre băieți, va fi greu. Nu îți da lor sufletul pe tavă ci aruncăle câte un os, testează-i

Viața ta nu trebuie să se învârtă în jurul mumiei tatălui tău. Dă-i pace; adică lasă-l în lumea lui. Tu trebuie să privești în viitor și să începi să trăiești. Nu trebuie să ne legăm viețile de aceia a căror viață au legat-o de moarte.
Și chiar dacă am avea părinți exemplari, viața noastră nu trebuie să se învârtă în jurul lor. Pentru că toți sunt oameni; și nu dumnezei. Și când nu vor mai fi, ne vom învârti în gol, fără rost și fără sens.
Dacă vrei să știi cum trebuie să fie o familie, cel mai bun ghid este cartea aceasta:
https://www.viatasisanatate.ro/caminul-adventist
Vei găsi în ea un sprijin puternic; o siguranță pe care poți începe să-ți construiești viața.

Buna! Sunt destul de sigur ca este vina tatalui tau. Din cate mai stiu si eu ar putea fi din cauza complexului Oedip. In primii ani din viata, fata se ataseaza de tata foarte mult, aproape ca exista o atractie sexuala fata de el, nu vreau sa exagerez, mai bine cauta pe google sau citeste aici:

https://www.psychologies.ro/cunoaste-te/e-vina-complexului-oedip-568412

Nu ma simt in stare sa iti dau un sfat in legatura cu tatal tau, ai o problema de natura emotionala. Cred ca de la el pleaca problema cu baietii, nu a facut o treaba prea buna in parenting, ca multi altii din ziua de azi.

Buna,

Cred ca ai identificat singura cauza, relatia deficitara cu tatal tau ti-a afectat atat relatia cu el cat si modul in care iti construiesti relatiile sociale cu persoane de sex opus.
Mai mult decat atat, pare o problema complexa cu care te confrunti de ani de zile asa ca nu stiu in ce masura o poti aborda singura, asta e genul de caz in care trebuie sa lucrezi o perioada cu un terapeut ca sa intelegi emotiile si congitiile incat pe viitor sa fii in control.

Nu recomand sa cauti sfaturi pe net, majoritatea oamenilor o sa iti dea un link catre un articol pe care l-au citit candva si le-a parut interesant chiar daca e o prostie sau nu se aplica in cazul tau asa ca recomand cu tarie sa cauti ajutor specializat.

Iti trebuie un moment de soc sa iesi din starea asta, exact cum ai intrat...

Asta se cheamă "daddy issues" și e foarte comun. Singurul lucru de care vrei să fii conștientă e să nu-ți alegi exact același tip de specimene când ai să ai ocazia. Trebuie să fii conștientă că indiferent în ce situație te afli și ce ai în cap, ai să faci greșeala și probabil ai să o repeți în nenumărate rânduri să fii atrasă de același tipar. Ca femeie ai să fii oarbă la mai mult de 80% din bărbați și ai să îi "vezi" doar pe cei care se încadrează în același tipar, doar de ăia ai să fii atrasă. Părerea mea, psihoterapie.