Astazi a fost cea mai rea zi din viata mea. Totul a inceput pe la pranz cand cea mai buna prietena a mea m-a intrebat daca vreau sa ies cu ea si cu inca o prietena. I-am zis ca nu si parea putin suparata. A insistat foarte mult sa vin. Ea de fiecare data vine cu mine cand am nevoie de ea. Si acum ma simt foarte foarte prost pentru ce am facut.

Intre timp mi-am facut de mancare pentru ca eram singura acasa.Prietena aceea m-a mai sunat de 2 ori sa ma intrebe daca vin, si din nou, s-a rugat foarte mult de mine.Nu prea am avut un motiv pentru care nu am iesit si ultima data cand m-a sunat mi-a inchis telefonul dupa ce am zis nu. I-am trimis 2 mesaje si nu mi-a raspuns.Cand a venit bunicul meu acasa, eu ma chinuiam sa-i scriu un al treilea mesaj prietenei mele. Eram foarte suparata, deoarece credeam ca o sa o pierd. Bunicul meu m-a intrebat daca am mancat, cat timp eu scriam. I-am zis ca da, dar nu eram foarte atenta la el. Dupa aceea m-a intrebat ce am mancat si nu i-am raspuns. Nu-mi amintesc sigur ce a zis, dar stiu ca a tipat la mine. A vrut sa se duca la baie, si m-a intrebat din nou daca am mancat fiind foarte nervos. Eram stresata din cauza prietenei mele, si cand am inceput sa vorbesc nu mai constientizam nimic. I-am spus " da, idiotule" Nu stiu de ce am reactionat asa, la inceput vroiam sa zic doar da, nu mi-am dat seama decat dupa ce am zis de ce am facut. Si chiar nu vroiam sa zic asta, nu il consider DELOC idiot. El s-a intors la mine, si mi-a zis ca o sa ia conditii drastice si ca o sa se schimbe totul. M-am dus in camera mea si am inceput sa ma gandesc la cea am facut. Sufar enorm si nu pot intelege de ce m-am comportat asa. In general sunt foarte lasa cu prietenii, daca cineva ma injura nu raspund. Accept toate jignirile fara sa comentez nimic.In schimb cu parintii sunt mai rea, deseori ma cert cu bunicul meu.( probabil si din cauza ca toata ziua stau singura cu el ). Niciodata nu-mi arata dragoste, eu incerc sa-i arat cat de mult il iubesc dar ma respinge. mama imi reproseaza mereu ca nu vorbesc des cu el. Dar pot vorbi cu el? Daca il intreb ce face imi zice ca nu are timp de mine. Daca il imbratisez imi zice sa-l las in pace.Niciodata nu mi-a aratat afectiune, el crede ca tot ce fac eu, gresesc.Nu vede nimic bun in mine. Despre familia mea mai trebuie sa zic ca nu-mi cunosc tatal, mama mea nu a fost niciodata casatorita, si niciodata un barbat nu a locuit in casa noastra ( infara de bunicul meu ). De 5 ani are un iubit ce nu locuieste in Romania. In fiecare luna vine la noi in tara.Azi a venit la noi in tara si va sta o saptamana. Nu vreau sa se supere mama. Stiu ca daca va afla ce am facut se va enerva foarte tare, nu este prima data cand imi injur bunicul ( de fapt este cam a 3-a ). O sa-i stric toata saptamana mamei mele.
Am uitat sa mentionez ca bunicul meu a revenit peste o ora, aducandu-mi de mancare. Eu i-am spus ca am mancat de pranz si ca nu mai pot manca. El m-a obligat sa mananc. Dupa care mi-a zis din nou ca nu o sa se mai comporte la fel cu mine. Ca o sa ma invete el sa ma port.Eu i-am zis ca el ma injura in fiecare zi ( inca ceva ce nu trebuia sa zic )., Iar el mi-a raspuns ca nu suntem egali, ca nu am dreptul sa-l injur.Si a plecat foarte nervos.
Ce pot sa fac? Nu numai in legatura cu bunicul meu, dar si cu prietena mea cea mai buna. Motivul pentru care am refuzat-o a fost ca nu aveam bani, dar nu puteam sa-i spun asta. Am spus ca nu am chef sa vin. Prietena mea este foarte matura si nu stiu cum o sa ma inteleaga...

Pai pentru bunic vb cu el calm si poate intelege si ce lui cea mai buna prietena a ta spune-i ca nu ai avut bani te va intelege.Bafta.funda?

Prietena ta te intelegea daca ii spuneai ca nu ai bani dupa cum ai descriso.

In primul rand poti recunoaste ca ai gresit si sa iti ceri scuze (atat cu bunciul cat si cu prietena). Daca ai spus ca e matura asta inseamna ca te va intelge deci ii poti spune adevarul.Cred ca a venit timpul sa porti o discutie cu bunicul tau si sa ii spui exact ce ne-ai spus si noua (ca incerci sa te apropii si simti ca el te respinge si te va intelge). De asemenea, poti sa iti justifici fapta si sa ii spui si lui adevarul (de ce ai raspuns atat de urat). Sunt convins ca te va intelege si el.Inca un lucru.Eu nu cred ca nu te iubeste sau ca te respinge ba din contra el face asta pentru a te intari si a te maturiza (pasi care cel mai probabil in ochii lui te aduc ca pe persoana cea mai draga).

Sper sa te descurci si sa treci pete acest moment cum ai trecut peste multe altele (sunt convins ca ai mai avut incercari nu doar aceasta).
Multa bafta!

Prietenei trebuia sa-i spui adevarul de la inceput. Nu vad de ce nu ai facut asta. Stii ca adevarul e intotdeauna cel mai bun. Poate nu e tarziu nici acum sa ii spui care a fost situatia; si sa iti ceri scuze. Iar cu bunicul, nu iti fa mari probleme. El e a treia generatie. Incearca sa il pui putin la punct. Respecta-ma ca sa te respect! Ai putea sa ii spui si mamei ca nu mai esti dispusa sa tolerezi la infinit dictatura bunicului. Esti si tu o persoana si ai dreptul, ca si toti ceilalti, la putin respect.

Draga mea, sunt convinsă că fiind adolescentă este firesc să ţi se pară că toate sunt extrem de supărătoare şi orice lucru cât de mic îţi strică ziua. Şi eu am fost adolescentă şi ştiu că mi se părea că lumea se sfârşeşte de câte ori mă certam cu cineva. Totuşi să nu-ţi faci griji - îţi spun cât pot de optimist - astea sunt grijile cele mai mici, o să dai în viaţă de necazuri adevărate.
Revenind însă la problema ta: toate pleacă de la faptul că nu ai spus adevărul prietenei tale, care fiind matură, sunt convins că ar fi înţeles foarte bine situaţia. Nici acum nu este târziu să îi spui că îţi pare rău că nu ai putut să mergi cu ea şi să-i spui şi motivul.
Pe bunicul tău trebuie să-l înţelegi - se poartă cu tine mai dur din cauză că îi e frică ca nu cumva să păţeşti ca mama ta să ajungi singură cu un copil. În general aşa se comportă taţii de fete dacă s-au confruntat cu asemenea probleme în trecut. Faptul că el este mai strict şi este mai rece faţă de tine este felul în care găseşte că trebuie să compenseze faptul că este singurul bărbat care trebuie să aibă grijă de tine. Pe de altă parte sunt convinsă că nici unui om nu i se poate reproşa dacă se enervează şi se supără când un copil pe care l-a crescut de mic îl înjură şi nu-l bagă în seamă.
Tu spui că faţă de prieteni este foarte permisivă, iar faţă de părinţi eşti mai rea. Nu mi se pare normal să te "răzbuni" pe ei când alături de ei o să stai, cu ei mănânci. Apropo, de mâncare : bunicul tău a făcut primul pas spre împăcare aducându-ţi mâncare, chiar dacă era supărat pe tine. Iar tu nici atunci n-ai înţeles gestul lui de grijă faţă de tine, pentru că el nu ştia că ai mâncat sau nu pentru că nu i-ai răspuns când te-a întrebat.
Părerea mea este că ar trebui să începi să fii obiectivă şi să te gândeşti cât de mult ţi-ar place dacă ai fi în locul lui şi cineva s-ar comporta aşa cu tine cum faci tu cu el. Poate că bunicul tău este mai rece de felul lui, dar are grijă de tine şi îi pasă, zic eu. Iubirea nu trebuie să se manifeste în cuvinte sau în îmbrăţisări - este suficient să-ţi aducă un ceai când eşti bolnavă, să meargă după medicamente, să facă ceva în locul tău, chiar dacă nu îi place. Deci cere-ţi iertare şi încearcă pe viitor să te controlezi mai bine. Toate cele bune îţi doresc şi începe să te gândeşti şi la alţii.

Daca o consideri prietena adevarata atunci trebuie sa fi sincera cu ea si sigur de va intelege si plus ca daca ai fi fost sincera, sigur nu te-ai mai fi certat cu ea. Iar cu bunicul tau, cel mai bine e sa fi rabdatoare, caci el nu iti doreste raul, vrea sa te vada cuminte, la locul tau, sa vorbesti frumos si sa nu fi atat de impulsiva