Bunica mea a murit astazi, pana acum a fost la terapie intensiva si din ce in ce era mai bine, dar dintr-o data...


Imi pare rau ca nu am fost deloc la spital când ea era in viata, mama mereu imi spunea sa ma duc sa o vad, dar eu refuzam si spuneam ca ma voi duce când o vor baga la salon, dar asta nu s-a intamplat, acum stau si plang si ma gândesc ca in mare parte din copilarie ea m-a crescut, ea m-a educat, ea m-a invatat tot ce stiu si eu nu am putut face nimic, mama când se ducea la ea in vizita mereu spunea ca se uita încontinuu la usa, parca ar astepta pe cineva, dar toate rudele mele s-au dus, mai putin eu si cred ca daca a vazut ca acea persoana nu mai vine a renuntat sa lupte pentru ca doctorii mereu spuneau ca este foarte luptatoare ca vrea sa traiasca, insa este numai vina mea. Ma invinovatesc foarte mult si cred ca ma voi invinovati toata viata, de ce persoanelor bune li se intampla asta? DE CE? Nu pot sa ma impac cu gândul ca nu o voi mai vedea, asculta vocea sau sa o imbratisez NICIODATA.

Multumesc daca ati citit pana aici, ma bucur ca m-am putut elibera

Nu este vina ta, nu a murit din cauza ta.
Și bunica mea a murit, avea problema cu rinichii inima și altele. La un moment dat a zis că o doare capul foarte tare, a fost dusă la spital și acolo și-a revenit. A stat câteva zile în salon iar într-o seară a facut o criză și au dus-o pe terapia intensivă. Acolo și-a revenit un pic și a doua zi a intrat in stop cardio-respirator și a murit.
Ceea ce vreau să zic e că nu trebuie să te simți vinovată, bunica ta știa cât de mult o iubești.
Condoleanțe!

Hmm, condoleante.
Nu te invinovatii, nu a fost vina ta. Asta a fost decizia domnului, tu n-ai vizitato din cauza faptului ca nici nu te asteptai la asa ceva, erai sigura ca isi va revenii si o vei vedea incontinuare

Eu nu mi-am vazut bunici timp de 5 ani dintr-o încăpățânare si prostie de a mea.Si bunica mea a fost bolnavă si ma așteptat iar eu nu m-am dus gandindu-ma ca se va face bine si am timp dar nu am apucat.2 săptămâni ma așteptat si sa chinuit si m-am invinovatit si eu pentru ca si pe mine ea m-a crescut dar de murit nu a murit din cauza mea ci pentru ca am fost bolnavă.
Eu in timp m-am resemnat cu gândul că nu mai pot da timpul inapoi si cred ca m-a iertat pentru ca era o femeie buna.Chiar dacă poate suna mai ciudat eu cred ca ea e undeva si ma priveste si ajuta la necaz.O sa iti revii in timp chiar daca acum este dureros.

În primul rand, condoleanțe! Trebuie sa îți zic ca aici a fost vina ta ca ai amanat vizita bunicii tale, dar tu nu aveai de unde sa știi ca se va stinge dintr-o data. Ar fi trebuit sa vorbești cu mama ta si sa o întrebi dacă bunica te gândește la tine, așteaptă sa vii pe la ea... Poate. facut o complicație, dar bunica ta n-ar fi renunțat sa lupte pentru ca știa ca o iubești