chiar nu o mai suport pe mama. orice fac nu e bine, ma face proasta ma critica mereu si daca scot un cuvintel incepe sa tipe si ii zice tatalui ca ii raspund ca nu o ajut cu nimic si tata o crede si da vina pe mine ca fac eu cearta. mi-a zis ca mai bine nu ma mai facea sau ca ma dadea la caini anul asta fac 16 ani si ma tin amandoi din scurt. acum vara la tara stau afara pana la 21:30-22:00 in timp ce o fata de 13 ani sta pana pe la 11 noaptea. la oras nu ma lasa sa ies in oras dupa ora 20:00. cu scoala ma descurc excelent si mamei i place asta, doar sa se laude ca mi-a zis ca daca iau note mici la examen si o fac de ras ma bate si cica eu imi bat joc de ea. ma dracuie, ma face scarba, ma ameninta ca ma bate cu scaunul daca o enervez. si nu mai suport atata bataie de joc din partea ei. la intors si pe tata impotriva mea. daca am ceva pe suflet sa ii zic sau ii zic ceva de cineva imi zice ca nu o intereseaza si nu ma asculta decat cu bunica vorbesc despre orice dar si ea ii da dreptate mamei ca raspund eu. dar ce vrea sa fac? sa-i mai suport jignirile? chiar nu mai pot ce ar trebui sa fac? help plss

Buna! si eu am o mama asa.ba chiar ma taiat cu cutitul cred ca ar trebui ca sa fugi un timp undeva departe la bunici sau la colege care stau departe de tine dar asta pe timp de vara.hey am 10 ani.si stiu prin ce treci. a inca un raspuns la intrebarea ta poti suna la nr. 116 111 nr acesta este de la protectia copilului vei fi bine sper ca te-am ajutat si sper sa nu mai trecem prin ce am trecut toti copii absolut toti

Şi oare de ce te face aşa?
Te-ai întrebat vreodată asta?
Eu nu cred o iotă din povestea ta.
Să ştii că nu toţi suntem naivii.
Mă întreb cine te-a învăţat să faci aşa de bine trolling?

Mai lasă fiţele.
Părinţii tăi îţi vor binele.
Te-ai gândit vreodată la asta? Vrei să te înţeleagă, dar tu îi înţelegi pe ei?
Toţi care ţi-au răspuns au fost nişte tâmpiţi.
Unde draq să pleci?
Vrei să-şi bată joc un nebun de tine?
Să mori de foame?
Protecţia Copilului?
Rahat.
Vrei circ? Vrei să apari la TV să te râdă toată ţara?
Să te arate cu degetul la şcoală? Asta se întâmplă dacă suni la Protecţia Copilului!
Gândeşte-te la răspunsul meu.

Sunteţi nişte idioţi!
Unde să plece?
În stradă?
Să o batjocorească boschetarii, să moară de foame?
Cum să-şi bată mama? Sunteţi cu capu' măi!
Protecţia Copilului?
Da, să apară la ştiri.
Doamne!
Poarta Raiului e deschisă, iar proşti sar gardu'!

Si la mine e tot aceeasi chestie si n-am cum sa te ajut

Bag-o la Azil

Are 16 ani nu 9.La vârsta ei trebuie să își trăiască viața nu sa fie ca un câine.Gandire de comuniști psihici.

Bună seara. La psiholog ați fost? Cu dirigintele ați vorbit de treburile astea? Asta bineânțeles dacă aveți o situație financiară bună, din câte înțeleg.
Există și telefonul copilului: 116111. Puteți apela cu încredere maximă,deoarece toate discuțiile cu persoane care răspund la acest lucru sunt confidențiale.

Părinții trăiesc în lumea lor; din care,niciun psiholog din lume și nici-o metodă nu-i poate scoate! Să ținem bine minte.

E posibil ca părinții să aibă antipatie formată încă de pe vremea când au fost și ei copii. Și trăiesc în acea lume. Deși văd prezentul, și încă destul de bine.
Dar teama părinților nu e față de momentul prezent. Pe acesta îl pot controla.
Tema preferată prin care părinții se descarcă de energia negativă și o pun, deseori fără să conștientizeze îndeajuns, pe umerii copiilor, încă insuficient de pregătiți s-o gestioneze în mod eficient.
Din fericire, nu prea avem motive să ne speriem de conținutul dureros al mesajelor pe care le primim de la părinți. 1) Deoarece le vom primi mereu,și de intensitate crescândă în tragisme deseori imaginate. Părinții aleg să ne pună înaintea ochilor noștri cele mai sinistre scenarii create de ei ( și în care de fapt deseori ei nu cred deloc!),pentru a-și îndeplini scopul de autoritate în relație cu noi.
Într-un fel,acest lucru e bun,deoarece acesta e limbajul părinților de comunicare cu noi și de stabilire a unei relații,pe care l-au promovat generații întregi de părinți pentru a-și masca neputința, relativa incompetență în creșterea copiilor, și lipsa lor de siguranță pe,, piața",, creșterii de copii".
Și eu întâmpin probleme asemănătoare, am 46 de ani,sunt un om relativ realizat în viață,și mama nu și-a schimbat limbajul față de mine. Tot mă amenință că o să văd eu mai târziu - dar fără să-mi dea detalii, nici măcar atunci când o întreb. De aceea, am tras eu concluziile că asemenea mesaje nu au de-aface cu logica, astfel nu-mi pot explica amenințările cu oprire la jumătatea propoziției, fără detalii deloc.
Așa că am decis, cu mintea mea de om de 46 de ani,s-o las în pace pe mama să-și rumege liniștită,,viitorul" și faptul că,,o să văd eu atunci",și să-mi văd de prezentul meu,de viața mea și de iubirea mea -la anii mei încă iubesc,și mă bucur pentru asta -,și să-mi trăiesc viața cât se poate complet interiorizat,pe cât posibil fără să dau multe de bănuit,astfel încât o foarte mare parte din viața mea a rămas un secret față de mama.
Nu vă pot sfătui să procedați la fel,deoarece nu-i cea mai bună decizie, recunosc.
Dumneavoastră v-aș recomanda să vă faceți un grup de prieteni sinceri de suport, de preferat maturi, unde să puteți pune lucrurile pe tapet și să puteți observa cum văd lucrurile persoanele mature, cu experiență, care țin cu adevărat la dumneavoastră și vă respectă.
Vă recomand de asemenea să accesați următorul link:
https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102011121

Sper să-l folosiți cu bine.
Noi,oamenii,avem un avantaj: putem să ne imaginăm viitorul așa cum dorim noi. Chiar dacă alții pot spune ce vor,deși nu întotdeauna simt ceea ce spun,imaginația este totuși autentică.
Al doilea aspect: continuați să vă străduiți mai mult decât din răsputeri la învățătură!
Încercați să pozați în ocupată mai ales atunci când nu sunteți,pentru a da o impresie bună și a tempera orgoliul matern.
Ce-ați zice să vă prefaceți că nu suportați să vorbiți despre băieți,prietenie,relații, etc. în relația cu mama dumneavoastră, nici măcar atunci când vă va cere acest lucru? Puteți să-i replicați blând că ați luat o notă mare la matematică ( bineânțeles când este cazul!). Să vedeți după aceea cum va evolua relația cu mama dumneavoastră.
Mult succes, și s-auzim de bine!

PS. Oamenii în vârstă simt adesea nevoia unui,, ping-pong" cu idei fără fundament logic sau temei real. Ce-ar fi să le imităm într-un fel modul de comunicare, fără a-i jigni? Să vadă că în unele privințe gândesc cam greșit.