De curand am descoperit o noua problema, cea a fratelui meu. Are doar 9 ani si deja ma sperie gandirea lui.imi spune ca nimeni nu il iubeste, ca se simte singur si trist, respins etc. La scoala nu se intelege cu colegi (trece in clasa a 3-a ), de fiecare data cand incearca sa vorbeasca cu ei, sau sa intre in jocurile lor, este respins sau ignorat. Are doi colegi cu care mai vorbeste uneori, dar nu ca niste prieteni, mai mult despre scoala. Nu iese afara, nu are cu cine sa se joace, sta mereu in casa la televizor sau pe telefon. Nu stiu ce sa fac, nu vreau sa se simta asa, sa traiasca 6 ani in felul asta, mereu mi sa parut ca in clasele mici se leaga ce.l mai repede prieteni, mai ales intre baieti. Din cauza respingerilor a devenit mai retras, timid, se simte de parca el e cel care are o problema. Am incercat sa ii conving pe parinti sa mai practice cu joc (fotbal sau baschet sau ceva de echipa oricum), el face karate, dar nici acolo nu se integreaza. Un sfat va rog, chiar imi fac griji pentru el, sunt superprotectiva dar in cazul asta nu pot sa ma bag, cel puţin nu direct. Multumesc mult

Dimpotriva, chiar trebuie sate bagi, ajutandu-l satreaca peste momentele astea. Efectiv, renunta la planurile tale de vara si fa-ti-le impreuna cu fratele tau, merita sapetreci 3 luni doar cu el, aratandu-i cat de important este el pentru tine, pentru familia voastra!
Cu cat il trimiteti la mai multe activitati sportive, cu atat il indepartati de voi, iar el se intristeaza, cade in depresie, se imbolnaveste!
Primul lucru de facut in asemena situatie este ca fratii, surorile si parintiisa-i fie tot timpul alaturi!

Esti o supersora si imi place calitatea ta umana. Cred ca ar trebui sa vorbesti cu parintii tai iar fratele tau ar trebui sa mearga la un terapeut poate.

In primul rand, nu-l mai lasa pe telefon/tableta/computer mai mult de o ora pe zi. Am aceeasi problema cu fratele meu, si am observat ca toate astea au inceput de cand are telefon etc. E retras, nu mai iese cu copiii cu care iesea pe vremuri etc.
In al doilea rand, incearca sa ai activitati cu el, sa iesiti impreuna, in locuri cu copii, unde sa-si mai faca prieteni.
Inscrie-l la un sport, curs, undeva. N-are nicio pasiune? Daca nu isi gaseste locul intr-o echipa de sportivi, poate el e mai sensibil, poate e artist. Du-l la un curs de desen, pictura, scris etc.
Undeva trebuie sa se integreze.

Spune-i ca colegii nu sunt importanti, sa nu se lase afectat de faptul ca e respins. Sau sa se invete pur si simplu sa fie mai sociabil, poate ceva din comportamentul lui nu le place celorlalti copii.
Stai mai mult cu el si discutati.

Ar trebuii sa fi fericita :-). Oamenii resping de obicei ceea ce este diferit.De la cele mai fragede varste, ei resping ceea ce este diferit. Sa fi diferit e bine, chiar foarte bine.Cat despre nesiguranta lui si tendinta de a crede ca e o problema, asta e din lipsa de afectiune a parintilor, ar trebui sa vorbesti cu parintii tai sa petreceti mai mult timp ca o familie. Numai bine!

Asculta,asa sunt baietii,asa sunt multi baietii,asa am fost si eu

Dar acum am multi prieteni care ma respecta,si o gasca de incredere.

Nu trebuie sa ii faci nimic.
Ininte sa plece la scoala,cu un zambet pe fata ii spui.
,, Abia astept sa te vad cu un prieten'' .

Si nu obliga altii copii sa se joace cu el, stii vorba,, cine se aseamana, se aduna''.

Ceva se intampla la scoala si am impresia ca este mai mult decat o simpla ignorare, la ce spui tu suspectez ca este umilit de colegii respectiv si nu doreste sa spuna, in primul rand trebuie sa-l faci sa iti zica aceste lucruri pentru ca sunt foarte greu de scos de la cei mici care se inchid in ei la propriu.
Problema nu este el ci cei din jurul lui la scoala, care sunt prost educati si vad numai violenta si comportari dubioase.
La scoli acuma fiecare coleg are bisericuta lui si nimeni nu-l scoate de acolo... este o problema cam greut de rezolvat dar afla ce il doare si sa iti spuna adevarul ce i se intampla la scoala mai exact.