Bună TPU.
Din cauza părinților mei am ajuns la 27 de ani și n am realizat nimic, n am nici măcar un loc de munca din cauza lor, toți prietenii mei s au relizat, au familie, eu am rămas singura.
Ma țin foarte mult pe loc și deja am ajuns la o vârstă care o regret ca n am făcut nimic.
Ce părere aveți, cine e cel mai mult vinovat?
Mai vorbeste cu ei, si pana la urma impune-te daca vezi ca nu se poate. Ai 27 de ani, cu cat stai mai mult, cu atat ai sanse mai mari sa iesi la pensie de acasa, fara copii, fara relatii, fara nimic. Este viitorul tau pana la urma si ei nu o sa isi asume raspunderea pentru el, pentru timpul pierdut pe care ei nu-l realizeaza ca ti-l provoaca.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Ai pus o intrebare directa, am sa iti raspund direct: dincolo de vina ce o au parintii tai la cum se comporta cu tine, tu esti de vina pentru ce ti se intampla. La 27 de ani se presupune ca esti o femeie cu capul pe umeri, deci inca de pe la 22-23, daca nu mai repede chiar, puteai sa iti iei viata in miini ca sa fii singura si fara probleme, dar inca nu e prea tirziu. Mai bine acum, decat sa regreti mai apoi ca ti s-a dus viata stind in umbra parintilor. Repara-ti greseala si vei fi fericita.
Răspunde
Răspunde 
Nu tiai gasit omul potrivit, stiu ca femeile dau de cineva cu casa sa stea la el asa e la noi in tara romaneasca. Tu ai proprietatea parintilor macar ai unde sa stai, cand nu mai rezisti fara barbatie cauti prin cunostinte de incredere unu
Părinții tăi sunt principalii vinovați, apoi ești tu de vină pentru că ai acceptat aceste lucruri și ai ajuns până la această vârstă.
Nu-ți mai compara viața ta cu altora. Poți fi singură și cu o familie lângă tine.
În viață suntem în trecere, nu la întrecere.
Gândește-te numai la viața ta, pune te pe tine pe primul loc.
Ia-ți zborul cat mai repede din cuibul părinților tăi. Nu mai gasi scuze, găsește opțiuni.
Nu este din cauza lor. Este din cauza ta. Te-ai complacut sa traiesti langa ei. Bunicii mei au fost arestati si deportati. Mama a ramas singura si au dat-o afara de la liceu (era fica de chiaburi). S-a luat si s-a dus la munca la sute de Km. departare. N-a stat sa-si planga de mila.
"Din cauza părinților mei am ajuns la 27 de ani și n am realizat nimic"
se numește lașitate să arunci vina pe ei. Caută o oglindă
Sunt de părere că ești tânără, în putere, și ar trebui să te realizezi de pe acum, nu să dai vina pe părinți.
La 27 de ani e chiar recomandat să te distanțezi de ei.
Mută-te singură, devino independentă și asumă-ți toate alegerile, reușitele și lipsurile.
Ești adult acum, indiferent cum ai crescut.
Pai de vina ai fi tu, ca nu te puteau opri parintii sa nu inveti si sa nu ai un loc de munca, asta in nici un caz.
N-ai facut nimic ca n-ai vrut tu in primul rand.
Si nici macar tu n-ai fi de vina, insa de la problema ta s-a ajuns aici, ca ai o problema clar.
Pana nu se duce la specialist sa clarifice treaba, e blocata. Ceva are, altfel nu ajungea aici de la sine.
Si cum pana acum n-a facut ceva nu va face nici de acum in colo asa fara interventie.
Toti astia care-i vezi ca au ajuns la o varsta si-s pe cai gresite au probleme serioase la cap, adica-s bolnavi sa zic asa cumva.
Fie probleme psihiatrice, fie psihologice, fac diferenta intre ele, ca nu e tot una.
Si pana nu se incearca sa se rezolve treaba, raman blocati asa.
Daca au incercat si nu s-a putut, e altceva, dar daca n-au incercat sa rezolve, asta e de condamnat.
Si lenea e consecinta unei afectiuni, un om sanatos nu poate fi lenes nici sa vrea, nu se simte bine asa.
De ce ii lasi sa te tina pe loc? Da, stiu, e greu. Si eu am niste probleme cu propria persoana pe care le pot pune in spinarea altora daca e, dar intr-un final tine doar de noi. Nu te mai uita la ce au cei din jur. Uita-te doar la tine, ce ai, ce vrei, si ce ai putea sa faci pentru a avea ce vrei in loc de ceea ce ai.
Tu esti vinovata nu parintii.E usor sa dai vina pe cineva.Tu esti vinovatul pentru ca ai fost f multumita de viata aia, adica sa te tina cineva moca, deci cine nu ar vrea sa fie tinut si sa nu faca nimic?
Nu cred ca parintii tai te pot forta sa nu lucrezi, sa nu iti gasesti un barbat, nu are cum s-o faca.
Pt ca ai fost foarte comoda ai ajuns in situatia asta.Bine ar putea sa fie si alte aspecte,nu te cunosc,nu stiu ce-ti place, ce nu-ti place, nu stiu ce esti capabila sau ce nu esti capabila sa faci.
Poate esti o persoana ce nu-i place munca, deci zic POATE nu te acuz de nimic. Poate esti o persoana care nu poate munci din alte motive, boala, ori fizic etc.
De realizat nu realizeaza toti oamenii ceva.Cu ce sau realizat aia ce tu arati? Ca au o familie si ca muncesc ei si se intretin singuri.
Asta e ok,o poti face si tu acum,nu este tarziu,doar sa vrei.
Realizari,ces alea? Cand aud pe unia vai ce ai realizat in viata? Da cei de realizat frate 
muncesti,traiesti,alte chestii inventii,descoperiri,alea nu se fac asa la orice pas.
Deci nu vad ce realizare ar fi sa ai un job,sau o familie,chestiile astea sunt naturale,normale.
Da sa stiu si eu ajungi miliardar,faci o afacere si ti-a mers din intimplare,sau ca te-ai priceput,da poti sa zici ca e o realizare,ai dat de munca si la altii oamenii,ajuti si pe altii bla bla.
Dar si de astia cati sunt? Majoritatea trebuie sa munceasca normal, asa ca nu e timpul pierdut pentru tine, la cati ani spui, esti tanara si nelinstita 
numa sa vrei sa muncesti, sa fii independenta, altfel nu merge.
Am un amic deja are 30 de ani, dar nu-i place munca, dar deloc sta sa il tina femeile, desi nici nu arata bine, ii place doara sa stea si sa fumeze papadie si sa bea il tin femei de astea ce nu prea le vor mai nimeni.
Mai cunosc inca vreo 3-4 barbati, dar mai in varsta xce nau muncit niciodata in viata lor muncesc femeile pentru ei, unia au fost lasati, altii nu pentru ca au copii deja.
De asta iti zic, sunt oameni si oameni in lumea asta.Nu dispera. esti tinara, du-te si ia-ti un job, asta daca in orasul unde locuiesti tu se gasesc joburi, daca nu pleaca in lume, asa cum au plecat multi.
Nici macar ea nu e vinovata, are o problema psihologica sau psihiatrica de a ajuns aici, ca un om sanatos nu ajunge aici de la sine, nu conteaza ca au bani parintii sau nu, majoritatea vor automat sa fie pe picioarele lor.
Deci e o problema pe care trebuie sa o rezolve la un specialist, altfel nu iese din asta.
Iar ca prietenii ei s-au realizat, nu stiu ce realizare, ca se duc la munca de vin morti de oboseala acasa de nu prea mai ai chef de una si alta, familie cu discutii, certuri, etc.
Tu trebuia sa iei atitudine din timp, nu sa astepti pana acum.Dar nici acum nu este tarziu, cauti orce de munca sa pui ban pe ban si sa te muți.
Vor la lucrez în ora, dar în oraș la mine îmi caut din august și nimic, la București nu ma lasă, în afara numai pun problema...
La varsta ta nu ar mai trebui de multa vreme sa ai nevoie de acordul parintilor pentru a face ceva. Cind aveam vreo 21 de ani, maica-mea a zis sa vin acasa ca nu ma tine in vara la Iasi. Ca o paranteza, aveam o garsoniera cumparata de ai mei, dar nu aveam job. Dupa vreo doua zile aveam deja contract semnat si am lucrat vara aia pe litoral, am mai revenit in Iasi pentru cateva saptamini (pe litoral am lucrat 2 saptamini, apoi 2 pauza, apoi cam o luna). Nu, nu i-am zis ca ma angajez, nu i-am cerut voie ei sau lui taica-meu sa lucrez sau sa le cer parerea daca e ok sa ma duc pe bani putini la un job so-so (sef de tura la o sala de net in Constinesti, aveam calculatoare plus cafea/produse de bar). Am sunat-o si i-am zis sa nu ma astepte acasa ca nu vin, pentru ca m-am angajat si ma descurc.
Eu te înțeleg. Ceva asemănător este și în cazul meu. Eu sunt ultimul an de facultate, dar am făcut o facultate nedorită mie în orașul în care stau, tot din cauză că nu au fost de acord cu Capitala, iar în orașul în care mă aflu, nu există facultatea pe care mi-o doream de fapt. Deci, te înțeleg.
Mai vorbeste cu ei, si pana la urma impune-te daca vezi ca nu se poate. Ai 27 de ani, cu cat stai mai mult, cu atat ai sanse mai mari sa iesi la pensie de acasa, fara copii, fara relatii, fara nimic. Este viitorul tau pana la urma si ei nu o sa isi asume raspunderea pentru el, pentru timpul pierdut pe care ei nu-l realizeaza ca ti-l provoaca.
Niciodată nu e târziu. Au și ei o parte de vina dar și tu ai. Trebuia și tu sa te strădui mai mult sa lupți mai mult pentru tine. Ei nu te lasă să pleci din oraș fiindcă probabil sunt protectori cu tine și se gândesc ca singura ca fata nu ți ar fi ușor într un oraș mare, și chiar nu e ușor sa ai un job sa plătești chirie, e scumpa viata în București, plus ca probabil nu ai experienta de viata și poți fi păcălita ușor. Aici e un pic vina ta, nu prea cred ca te ai implicat sa ți faci relații, prietenii, sa ai un pic școala vieții. Dar nu e târziu, nu trebuie sa ai nici un regret, ce a fost a fost, acum trebuie sa o iei treptat, sa ți faci rost de un job, sa te axezi pe o relație, dacă nu e ok prietenul din prezent sa cauți sa întâlnești pe altceva, sa te dezvolți tu ca om, sa descoperi ce îți place și ce te-ar putea motiva.
Tu esti singura vinovata. Trebuie sa te lase ei sa pleci undeva la varsta ta? Gaseste ceva, du-te cu ziua, fa ceva bani si pleaca de langa ei, altfel o sa ajungi cu parul alb tot singura si frustrata
Bună! Știu prin ce treci. Nu pot da vina mai mult pe tine sau pe ai tăi, deoarece vina este cumva de ambele părți sau undeva la mijloc. Pot spune doar că știu cum trebuie să te simți. Și eu sunt fată, aproape 23 de ani, fără loc de muncă, fără prieten, etc și știu cum e. Ți-am citit mesajul, dar și răspunsul oferit altuia care ți-a răspuns și așa mi-am dat seama că și ai tăi fac parte tot din categoria părinților prea protectori, exact ca și în cazul meu. Dar eu măcar am o problemă de sănătate, tu nu știu dacă ai și sper să nu, dar cu toate astea înțeleg ce simți și prin ce treci. Nu știu cu ce altceva să te ajut, doar spunându-ți că te înțeleg, nu ești singură și continuă să încerci să te desprinzi până la urmă de ai tăi chiar dacă este destul de greu. Nu te lăsa!
Asta este! dar sa stii ca parintii tai nu sunt vinovati! asa este facuta viata! unii o duc bine! altii mai putin bine! si ar fi mult mai bine daca fiecare dintre noi! ne-am vedea fiecare de viata lui! nu uitandu-ne la altii! in curtea lor! am fi o lume mai fericita! fiecare a realizat cat a putut in viata! unii fac smecherii combinatii! dar altii au muncit pentru asta! cinstit corect! nu la negru ca altii! si in fond cine nu ar vrea sa aiba de toate! exact ca vedetele! care au ceasuri margele lantisoare bijuterii costume rochii si de astea! da dar sa stii ca si astfel de vedete au muncit corect si cinstit! pentru asta! nu au facut smecherii sau combinatii! etc! se poate sa fii deranjata de cum merge treaba in politica sau in societate! e normal sa stii! toata lumea simte asta! in fiecare zi! in fiecare minut! in fiecare secunda!
Ambele parti sunt vinovate, tu pentru ca nu ai luat initiativa de a deveni independenta cat mai devreme si parintii tai pentru ca nu s au gandit la viitorul tau. Asta nu mai conteaza acum, este inutil sa faci acuzatii. Nu ar fi o problema sa te angajezi acum, depinde de cat de indemanatica si perspicace esti. Si nu este tarziu nici sa te realizezi personal, inca ai timp sa ti intemeiezi propria familie, dar iti recomand mai intai sa ti construiesti viata profesionala pentru a fi stabila financiar. Succes!
Nu contează. măcar ți-ai dat seama că trebuie să faci ceva!
Creează o listă" ce vreau să fac cu viața mea?"
Apoi creează un plan/ o strategie.
Am începu sa am și eu reacțiile mamei și nervii ei. Nu le aveam pana acum 5 ani
Nu cred că părinții tăi îți sunt dușmani. Bănuiesc că nu sunt violenți cu tine și nici nu cred că ți-au interzis să-ți cauți de lucru.
E bine să stai de vorbă cu ei și să ajungeți să vă înțelegeți. Să-i întrebi care e părerea lor în legătură cu viitorul tău. Pentru că ei vor îmbătrâni (nu trebuie să le spui asta), le va fi din ce în ce mai greu să aibă grijă de tine și s-ar putea să vină vremea când va trebui să ai tu grijă de ei.
Pe de altă parte, e bine că ai părinții lângă tine, gândește-te că mulți și-ar dori să mai petreacă măcar câteva minute împreună cu părinții, dar nu mai au cum.
Înțeleg că a trecut ceva timp, dar nu o lua în tragic. Nici nu trebuie să pierzi în continuare timpul, dar nici să disperi. N-aduce anul ce aduce ceasul. De exemplu, eu mi-am găsit de lucru abia la 25 de ani, după ce am terminat facultatea și master-ul.
Dacă te căsătorești, sfatul meu e să te muți, chiar și cu chirie. Am auzit de multe situații în care s-a ajuns la despărțire, pentru că tu ești copilul lor, dar celălalt nu este.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
