Poate sa nu fie vorba de inchipuiri ci de amintiri vagi de la cele mai fragede varste. Ai putea incerca sa te concentrezi pe cate una din ele si sa incerci sa iti amintesti mai mult.
Ar trebui sa iti accepti parintii. Poate ca te-au adoptat, dar nu este deloc usor sa cresti un copil si cu atat mai mult un copil care nu este al tau. Nu adopti un copil de distractie, il adopti ca sa faci un bine. Apreciaza efortul pe care il fac cu tine si incearca sa te porti mai bine cu ei. In mod sigur si ei iti vor raspunde la fel. Iar daca le poti arata ca ii iubesti, sunt sigur ca nu iti va parea rau!
Un psiholog te-ar putea ajuta. Fie ca iti arata cum sa treci peste astfel de stari, fie ca iti spune ce sa faci ca sa recuperezi memoriile pierdute.
Ar fi fost bine sa ne fi spus si ce varsta ai acum si eventual cu ce te ocupi. Poate ca am fi avut si alte idei pentru tine.
Povestea ta seamana cu un story de tip creepy pasta! Sa nu crezi ca vreau sa fac misto, doar ca este timpul sa te gandesti, ce este mai bine pentru tine?
Mi-a luat mult sa inteleg ce ai spus dar nu esti ciudata poate esti diferita de alte persoane, probabil ai o anumita anexietate ce iti ofera niste stari de panica, cert este ar trebui sa vorbesti astea cu un psiholog el te poate ajuta sa treci de aceste stari