Buna TPU! E ok daca sunt foarte introverta? Adica cand sunt intr-un grup mai mare de oameni ma apuca un sentiment de panica si simt ca nu pot respira... si mai nou am ajuns sa imi urasc corpul deoarece vad o gramada de fete mai frumoase ca mine pe Instagram. Uneori stau si ma gandesc de ce nu pot avea un iubit care sa ma iubeasca si sa ma asculte. Este ingrozitor sa vezi cum toate prietenele tale au iubit iar tu esti singura si urata. Am avut un iubit o data dar parintii mei nu l-au placut... in fine cu parintii mei nu ma inteleg si din vina lor am ajuns foarte rusinoasa deoare ce cand eram mica tatal meu m-a batut cu cureaua pana m-a învinețit pentru ca nu am stiut sa imi fac temele. Iar cu mama este complicat deoarece ea ma crede o rusine si mereu am impresia ca ma uraste. Uneori ma intreb "de ce sunt o vaca grasă si urâtă?" Iar in ultima vreme pland aproape zilnic si m-am saturat sa fiu mereu lovita si batjocorita de parintii mei si de sora mea germană care apropo si ea ma uraste. Am ajuns sa cred ca Dumnezeu nu exista si ca nu am niciun rol in aceasta lume. Credeti ca ar trebui sa ma sinucid? Voi ce ati face daca ati fi in locul meu?

1. Nu e introversie, e agorafobie.

2. Nu trebuie sa te iei dupa fotografiile de pe internet, majoritatea sunt photoshopate sa arate excelent.

Daca mai vrei sa te sinucizi, suna Salvarea.

Din toți părinții existenți pe pământ doar 10% din ei își iubesc copii. Copii acestora își caută dragostea și împlinirea în toate aspectele negative ale acestei lumi: droguri, băutură, infracțiuni, jocuri pe calculator, etc. Părinții acestor copii trebuiesc judecați și condamnați la moarte în aceeași zi.
Până și fiarele sălbatice își iubesc puii; dar cei mai mulți părinți nu își iubesc copii.
Orice lucru rău, chiar și caracterele negative ale oamenilor se datorează părinților, pentru că nu și-au educat copii, pentru că nu i-au iubit.
În ziua judecății acești părinți și-ar fi dorit să nu de-a naștere la copii. În ziua aceea copii lor vor fi judecătorii lor.

Este cât se poate de normal să dai vina și pe Dumnezeu. Asta este natura noastră și Dumnezeu cunoaște acest lucru. Nu este vina Lui; într-o zi Îl vei descoperi și atunci vei fi cu adevărat fericită. Atât de fericită că vei uita toată întristarea de care ai avut parte.
Pacea va începe să se așeze în inima aceluia care va începe să citească cartea "Viața lui Iisus":
https://www.viatasisanatate.ro/viata-lui-iisus
Sau dacă descarci din Magazin play aplicația EGW Writings 2.

Mai asteapta sa cresti.

Asa am fost si eu acum 2 ani, doar ca mi-am dat seama cu ajutorul lui Dumnezeu, ca unii traiesc in India cu 1 dolar pe zi sau poate nimic, ca-si risca viata ca eu sa am orez sau varza, ca unii poti sa spui ca nu au viata, ca sunt sclavi. Incearca cu ideile astea in cap sa te schimbi.

Ar trebui sa mergi la un psiholog să îți scoți din cap ideea de a te sinucide, așa cum o mai menționat în user majoritatea pozelor sunt photoshopate așa că stai chill, e posibil ca din cauza anxietății sa ai aceste idei că lumea te urăște, te urăști tu asta e chestia.

Într-adevăr, situațiile prin care treci/ai trecut sunt foarte neplăcute. Trebuie totuși să faci diferența între anumite lucruri. Trebuie să faci diferența între ce e vina ta și ce e vina altora, între ce poți face tu și ce nu merită să te obosești să faci, deoarece nu e sub controlul tău, între trecut și prezent. De asemenea, NU asta înseamnă introvertismul. Și eu sunt introvertit, dar nu am panică de oameni și nu îmi urăsc corpul. Aceste lucruri sunt cu totul altceva, hai să nu facem introvertismul să fie ceva ce nu e. A fi introvertit presupune a îți încărca bateriile în singurătate. Nu urăști oamenii, dar nu te deranjează să mergi undeva singur sau să ai timpul tău pentru tine. Te încarci din activitățile de unul singur. Asta e una, ce descrii tu aduce spre 1)anxietate socială/agorafobia(agorafobia fiind o formă mai gravă) și 2)disforie corporală. Acum, nu începe să fluturi un steag pe care scrie "am agorafobia" sau să îți scrii treaba asta pe frunte. Evident vorbesc în mod figurativ. Adică nu începe să spui în lung și în lat că ai nu știu ce afecțiuni, până nu ai diagnostic. Agorafobia și disforia corporală sunt niște afecțiuni cât se poate de grave și a spune că le ai când nu le ai e o jignire la adresa celor care luptă cu aceste probleme zi de zi. La fel și faptul că pretinzi introvertismul ca incluzând aceste tulburări mentale este o jignire la adresa a ceea ce înseamnă cu adevărat a fi introvertit.
Ce spun când mă refer să înveți să faci diferența între trecut și prezent? Când eram mic am avut o viață destul de grea, într-o garsonieră de la periferie cu 2 frați și 2 salarii mici. Eram bătut des, cu nuiaua, fără a face... mai nimic. Ei bine problema s-a instituit când, în final, am reușit să am o viață ok, dar trăim în trecut și mă plângeam mereu. Am reușit să lucrez o vară și să îmi iau telefon și laptop, ne mutaserăm într-un apartament cu 2 camere într-o zonă bună și l-am convins pe tata să nu mă mai bată, fiind băiat serios. Aveam o viață mult mai bună decât înainte, evident nu senzațională, dar nu aveam de ce mă plânge. Dar... cel puțin un an de zile, dacă nu doi, am continuat să mă tot plâng de trecut și alții să îmi plângă de milă. Cred că mai mult mă plângeam în perioada bună a vieții mele, decât în aia cu adevărat rea. Asta pentru că îmi venea greu să realizez că lucrurile s-au schimbat și mă complăceam în slăbiciune. Vezi doar să nu fie cazul de asta și la tine, acum sau pe viitor.
Cât despre Instagram, înțeleg, la începutul liceului aveam cam pe toată lumea la follow, vedeam constat fete și băieți frumoși, ieșiri și amintiri cu prietenii. Era trist. La un moment dat m-am trezit că mă uitam inconștient la story-urile unor persoane pe care nu doar că nu le cunoșteam, dar nu aveam idee cine sunt. Am realizat deci că era o problemă și mi-am luat o jumătate de oră din timpul meu să scot 300 de persoane cu care nu aveam nicio tangență. O decizie minunantă. Din când în când și în ziua de azi mai trec printre persoanele urmărite și scot persoane cu care realizez că nu am vorbit niciodată. Tu trebuie să gândești, e ceva rău că ele arată bine? Nu. Bravo lor! Bucură-te și apreciază. Sunt multe persoane care arată mai bine decât mine. Le zic bravo pentru efort și asta e. La fel și eu sunt mai bun la alte lucruri, nimeni nu e net superior sau net inferior. Nu trebuie să te demoralizezi că alții arată mai bine, ce, trebuie să fie toți urâți? Fiecare cu norocul lui, bravo și la revedere În plus, nu e ca și cum ești blocată să arăți așa. Orice om are potențialul să arate puțin mai bine, începând cu un zâmbet Iar în joc nu e doar aspectul din stupidele poze de pe Instagram, ci sănătatea ta. Dacă vrei să slăbești sau să faci sport, n-o face din complexul de a arăta ca fetele de pe Instagram, fă-o pentru că te iubești și vrei ce e mai bun pentru tine. Pentru că vrei să ai o calitate a vieții bună și să te bucuri de ceea ce are viața de oferit. Restul să fie în treaba lor. Ar mai fi multe de zis, dar e loc să te gândești și tu.

Mergi la psiholog de vreo 10 ori si se rezolva, astea sunt probleme foarte tipice, sunt foarte multe metode de a le rezolva. Te asigur ca nimanui nu ii pasa cum arati si oamenii te trateaza rau din cauza personalitatii tale

Greu tare. Gandurile de sinucigase sunt din cauza ca nu ai un SCOP bine definit. Nu stiu ce varsta ai insa te pot asigura ca viata reala nu e ca in carti. "Grasa si urata" Lasa pe altii sa aprecieze asta nu iti mai fa tu griji! Poti gasi oricand pe cineva care sa te iubeasca si sa te aprecieze exact asa cum esti tu! Trebuie sa fii naturala in orice moment al vietii tale. Legat de insta simplu delete account daca iti face rau! Iesi mai mult don casa si cauta sa ai acctivitati diverse conform varstei tale! Legat de parinti si sora. Incearca sa ii intelegi si pe ei si sa ai cat mai multa comunicare! Sper ca totul va fi bine in viitor, bafta iti doresc!

Am trecut prin aceeași situatie. Eram o persoană introvertită, cu un caracter nu tocmai plăcut, iar de aspectul fizic nu mai vorbesc.
Aveam impresia că cei din jur mă urăsc și că râd de mine, dar nu era așa.
Încearcă să îți schimbi părerea despre tine, de obicei noi avem o părere mult mai proastă despre propria persoană decât oricine altcineva.
Încearcă să ți schimbi impresia, fă loc schimbărilor și în fiecare zi încearcă să fii cea mai bună versiune a ta!