TPU! efectiv m-am saturat,intr-o zi, daca mai tin in mine tot ce se intampla,cred ca voi exploda,ori voi muri, ori nu stiu ce dracu se va intampla cu mine .

Fumez.am inceput sa fumez din cauza a multe lucruri care m-au afectat foarte tare ( moartea prietenei mele cele mai bune, certurile cu parintii, faptul ca familia nu m-a inteles niciodata si nici nu o sa se chinuie foarte tare sa o faca )
Cu scoala ma descurc mult mai bine ca in semestrul 1. in semestrul 1 am luat-o pe aratura rau de tot, dar am reusit sa revin cu picioarele pe pamant si sa invat iarasi. nu am multe note mici(mici insemnand 7 ). doar doi de 7 unii nu considera 7 ca fiind o nota mica,dar parintii mei da Ei nu inteleg niciodata ce le spun, fac pregatire la matematica cu o scorpie de femeie pe care o urasc, si nici nu am nevoie de pregatire am numai 9 si 10 la matematica.dar ei nu o sa inteleaga niciodata asta.
m-am taiat pe maini, dar nu foarte adanc.cand au descoperit au inceput sa faca [,] ca niste dementi(Scuzati-mi cacofonia si greselile de ortografie dar scriu repede.), si nici macar nu s-au obosit sa ma intrebe de ce am facut asta,iar acum traiesc cu impresia ca am vreo boala mintala si vor sa ma duca la psihiatru

Nimeni nu ma baga in seama, am iubit pe care il iubesc enorm de mult si doar el ma intelege..in rest toata lumea este indiferenta fata de mine.In ultima vreme ai mei m-au lasat pentru prima data sa ies si eu afara singura in viata mea;| cu mama ma inteleg putin mai bine...dar nu foarte bine.
Eu sunt o persoana foarte sufletista si pic repede in despresii, ma supar foarte repede,sunt credula, foarte emotiva.

Ce as putea sa fac ca sa nu mai pun chiar mereu la suflet vorbele lor,care ma dor foarte mult? si cum sa ma schimb in copilul ala model pe care il vor ei? merita schimbarea asta? caci eu ma consider o persoana normala, dar ai mei nu prea isi dau seama ca in ultimul timp m-am mai maturizat.iar ei nu vor intelege niciodata asta.nu spun ca vreau mai multa libertate, caci am. vreau doar sa ma inteleaga...

Ce-ar fi sa te calmezi putin ca sa putem sa ne intelegem,impetuozitatea si furia din tine ii afecteaza si pe ceilalti,asa ca ar trebui sa fii putin mai calma.
Esti intr-o perioada de mari transformari,de nelinisti greu de indurat,de mii de intrebari fara raspuns si ai nevoie de afectiune ca de aer.
Probabil,parintii tai nu sunt chiar fanii unui asemenea comportament,drept pentru care atmosfera din casa e una mai rece si aparent indiferenta care pe tine te face sa te simti neinteleasa si neimportanta...
Sfatul meu este sa nu-ti pui toate ouale intr-un singur cos,respectiv sa nu te increzi doar in iubitul tau ci sa-ti aduci si parintii aproape.
Da,ti se pare nebuneasca parerea mea,cred,dar e realizabila si folositoare!
Vorbeste mai mult cu parintii tai,pentru ca incredere in tine au, fa-i sa te asculte, cere-le ore pe care sa le petreceti impreuna, incepe cu mama ta, apoi va fi antrenat si tatal in povestea asta.Pentru ca totul e posibil.
Spune-i mamei tale exact ce ne spui noua aici,ca ai nevoie sa discuti cu ea,sa isi gaseasca timp sa te asculte,pentru ca tu chiar ai nevoie de asta.
Copii trebuie ascultati,iar daca parintii tai nu stiu asta, invata-i.
Si vei intelege cat de mult contezi pentru ei, in ciuda aparentelor.
Exprima-te cu sinceritate, vorbeste mamei tale din suflet, te va intelege.
Dar deschide-te tu prima catre ea si ti se va alatura bucuroasa!

Pentru parinti tai ramai copil mereu, si eu am trecut prin ce treci tu.Am clacat in ultimu hal, am abandonat scoala, am inceput sa beau sa fumez, aveam doar 9 clase, nu aveam unde ma angaja, pe la 19 ani am hotarat sa fac o schimbare, m-am inscris la scoala, fac seralu acum(inca 2 ani si scap) Cand esti copil ti se pare ca toti sunt impotriva ta, cand cresti vezi ca nu chira toti is contra, ci numai 80% doar parinti te sustin ( si ei uneori cu ce pot)Cat despre 'a nu pune la suflet' nu ai cum, poti doar sa te prefaci sa nu dai satisfactie celor care te lovesc prefate ca esti de piatra cu cei care iti pun piedici si vei vedea ca ei vor inceta sa faca asta daca observa ca nu te afecteaza

Pari a fi in razboi cu toata lumea, dar asa sunt adolescentii, li se pare ca toata lumea e impotriva lor si nimeni nu ii intelege. Ai sa depasesti faza asta... iar treaba cu taiatul si eu in locul parintilor as crede ca ai o boala psihica sau psihologica, o persoana normala nu recurge la chestii de genul

Trebuie mai întâi să vezi într-adevăr care sunt cauzele certurilor, care sunt motivele stării irascibile a celorlalţi din jurul tău. Dacă ţi se datorează şi ţie, atunci ai mai mult de lucrat la acest capitol, la îndeplinirea datoriilor tale familiale…

Dar dacă eşti în situaţia de a te simţi cu adevărat nedreptăţită, atunci gândeşte-te că uneori purtăm şi greutăţi şi "sarcini" care nu sunt ale noastre. Este poate starea conflictuală din familie, este poate o situaţie tensionată de serviciul părinţilor, de relaţiile dintre ei, de alte neîmpliniri sau probleme familiale.

O altă cauză majoră ar putea fi lipsa dialogului, iar în această privinţă atât tu dar şi părinţii tăi (în special mama ta) aveţi nevoie de dialog, de cunoaştere din partea lor cerinţelor vârstei tale (mereu în schimbare).

Salut

Aici sunt prezentate unele sugestii care te pot ajuta: http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102011121

http://www.jw.org/......re-reguli/

Cele bune!

Din nou. Daar oare toata lumea are probleme de genu? Nu mi se pare normal ca actionam asa intr-adevar avem probleme. Toata lumea are dar se trece peste si totul va fi bine. La tine da e greu cu problemele astea dar nu te mai gandi sa te tai sau alte chesti care ti ar face rau in viitor. Incearca da te relaxezi iesi mai mult in oras cu prietenii sau leaga prietenii noi trebuie sa te simti bine intr un cerc de pr apoi sa te intelegi si cu parintii bine fa i sa inteleaga cu notele ca scoala nu e ca pe vremuri asa usor si notele nu se dau pe nimic. Trebuie sa inveti mult mai mult si e greu. Nu se poate tot cu 10. oricum linisteste-te si ai grija ce faci gandeste te la tine in primul rand ca ai viata in fata si cu bine vei depasii situatiile acestea. puup

Chestia e ca parintii nu trebuie sa te controleze [ spre exemplu sa-ti ordone sa faci un anumit liceu, sa ajungi ce meserie vor ei ]. Tata mi-a spus asa : poti sa iei orice nota la scoala, numa sa nu ramai repetent. Intra la ce liceu vrei tu din Brasov, tu iti alegi viitorul, si tu ti-l faci. Eu doar te ajut sa ajungi unde vrei.

Mno. incearca sa faci o mica schimbare, sa te bagi in seama cu persoane noi. Prin intermediul prietenului tau, incearca sa faci cunostinta cu fete si baieti noi, alatura-te unor grupuri [ cum ar fi sa te alaturi unui grup ce asculta un anumit gen de muzica : rockeri, hip-hoperi, rapperi, etc ].

Nu trebuie sa te schimbi daca lumea nu te intelege treaba lor tu incerca sa le faci pe plac sa te apropii de parintii tai mai mult si fa-i sa te inteleaga convingindu-i ca esti o fata matura si responsabila pe ceea ce faci.....MULT NOROC

Sunt intr-o situatie cat de cat asemanatoare si am ajuns sa inteleg un lucru.In perioada adolescenteti nimeni nu se intelege cu parintii lui, deoarece se produc diferite schimbari in corpul respectivului si devin mai... irascibili, sa zicem?
Parintii ne tin din scurt ca sa nu o luam pe aratura si vor sa ne invadeze intimitatea cu un scop si anume vor sa vada ce se intampla cu copilul lor.Nota 7 nu este o nota mica, insa ei vor ce-i mai bun de la tine si asta inseamna ca se asteapta de la mai mult pentru ca ei stiu ca poti face asta. Taiatul nu este un raspuns, am incercat si eu, dar nu te ajuta cu nimic, crede-ma.Devine o dependenta si o sa simti nevoia sa te tai din ce in ce mai des, pe moment te eliberezi dar poate avea niste urmari nnu tocmai placute...
Cred ca toti ne consideram neintelesi. Adica, avem niste probleme care ne deranjeaza pe care daca cineva vrea sa le asculte nu stii sa le explici, deoarece numai tu poti intelege ce se intampla cu tine. Daca parintii te deranjeaza asa de tare, incearca sa-i mai eviti in momente mai "cruciale" pentru a nu isca alte certuri.Asa e mai bine pentru toata lumea.Te-am pupat. :*