Exista ceva in adnacul sufletului meu ce ma macina mai mereu.Pana acum nu mi-am deschis sufletul referitor la acest subiect, in fata nimanui insa simt ca nu mai pot si ca am nevoie de sfaturi din partea cuiva! Din tot sufuletul mi-as dori un frate sau o sora! Ideea e ca de cate ori le-am zis parintilor mei am avut impresia ca o ia ca pe o gluma pentru ca niciodata nu mi-au dat un raspuns clar, sincer si mereu imi spun ca eu sunt destul de mare ca ei sa mai aiba un copil (mai putin tata care si el si-ar dori un al2lea copil!). Mama a ramas insarcinata acum vreo 4 ani, mi-a spus insa la cateva zile dupa aia sa aflu ca de fapt nu a fost asa (bineinteles ca m-a mintit dar ea chiar fusese insarcinata). Cand am auzit am simtit ca-mi pica cerul in cap! Si de atunci am inceput sa ma inchid in mine! Prieteni, verisori am si chiar daca unii spun :,, Uite considera ca x iti e ca un frate/sora" pur si simplu nu pot oricat as vrea pentru ca fratele e frate! As vrea sa vorbesc si cu parintii dar nu stiu care va fi reactia lor.Am momente cand ma simt singura si cred ca un frate sau o sora va umple acel gol din sufletul meu insa aproape ca aceasta dorinta e de neindeplinit pentru ca ai mei vor continua sa zica,, Esti mare ca sa-l mai avem pe al doilea!" Partea proasta e ca nici inainte mea nu a putut fi altul pentru ca ai mei erau destul de tineri cand m-au avut pe mine. Vreau un sfat de la voi pentru ca nu ma pot stapani din plans ori de cate ori ma gandesc! Am uitat sa precizez ca am 16 ani. Voi ce ziceti sunt prea mare sa mai exista un al doilea?

Pe de o parte, ce spune thealchemist zice foarte bine.
Pe de altă parte, nu mă pot abţine să nu remarc ce se întâmplă de prea mult bine.
Ai aceste gânduri pentru că o duci prea bine! Ia să fi crescut tu mai mult singură, să fi produs bani mulţi şi să cari în casă şi plină de neajunsuri, să vezi după aia ce-ai fi mulţumit tuturor că eşti doar tu şi nu ai încă o gură mică şi neputincioasă de hrănit.
Nu e problema cu diferenţa de vârstă (cel puţin nu neapărat) dar pur şi simplu situaţia economico-socială din acest moment este fundamental potrivnică apariţiei unui al doilea copil.
Şi-n plus, ia gândeşte-te aşa: Cine o să fie mai răsfăţat? Tu care eşti deja mare, sau ăla/aia micu'/mică?!
Iar apoi la maturitatea ipoteticului frate/soră, rolurile se vor inversa, se va simţi mereu comparat(ă) cu tine.
La final, reiterez ce-a spus sirdanyel şi-ţi spun şi eu că dorinţa ta este irelevantă în această ecuaţie. Tu pur şi simplu nu primeşti drept de vot în decizii cum ar fi apariţia unui al doilea copil, divorţ, împăcare, mutare în alt oraş/judeţ, etc. Acestea sunt decizii asupra cărora doar părinţii tăi au drept de vot.
Noroc.

La ce ti-ar folosi tie un frate sau o sora? peste 2 ani mergi la facultate, ai sa ai alte preocupari, viata ta, ce ar trebui sa faca parintii tai, sa mai faca un copil ca sa-ti tine tie companie urmatorii 2 ani? la virsta ta ar trebui sa te gindesti ca poate a vrea un copil linga tine nu se refera la un frate sau sora ci ca instinctul matern a inceput sa functioneze dar nu-ti dai seama de asta.

Nu cred ca e tarziu dar ar trebui sa nu fi egoista si sa te gandesti si la parinti tai sau mama ta poate nu se simte pregatita sa faca un alt copil un copil mic implica foarte multe lucruri ar trebui sa renunte la sevici pentru a sta acasa sa il creasca, pe langa asta poate nici nu crede ca are o varsta potrivita sa mai faca un copil si multe alte lucruri pe care tu nu le poti intelege, nu te mai gandi atat la asta e chiar atat de rau sa fii singur la parinti!

De tarziu nu e prea tarziu, eu cunosc cazuri in care parintii au avut inca un copil cand cel mare avea deja 20 de ani...acuma totul depinde de ei, daca ei nu vor sa mai aibe un copil, nu ai ce sa le faci, resemneaza`te cu verisorii si prietenii tai

da este cam tarziu.
tu te simti singura pentru ca parintii sunt ocupati cu munca, grijile lor si nu prea iti mai dau atentia necesara. ia gandeste-te : ei plini de probleme, uita si de tine uneori, unul mic ar fi acum o idee stralucita? ai veri, ai prieteni bucura-te de ei
o alta solutie ar fi sa vorbesti strict cu tatatl tau poate o convingeti pe mama sa mai aveti unul desi e cam tarziu. pe vremea asta de criza, eu una nu recomand, un copil e greu de intretinut

Nu poti sa-ti condamni parinti, aproape indiferent ce ar face. Au deja o experienta indelungata in a fi parinti si probabil stiu ei foarte bine de ce nu vor sa aiba si al doilea copil. Dorinta asta trebuie sa fie a lor si nu a ta. Nu vor face niciodata un copil doar pentru ca iti doresti tu. In niciun caz sa nu folosesti dorinta ta de a avea un frate pentru a-i determina pe ei sa aiba un copil.
Ai dreptate intr-un singur punct. Faptul ca tu esti prea mare nu este un motiv serios sa nu mai faci un copil. Nu voi crede niciodat o astfel de explicatie.
Ce poti face tu. Ii poti ajuta sa redescopere adevaratele motive pentru care avem copii. Poate vor descoperi astfel ca au nevoie de acea bucurie, acea emotie, acea activitate altruista ce implica cresterea si educatia unui copil.
Eu am 30 de ani si imi doresc foarte mult un copil. Motivul pentru care imi doresc asta este urmatorul:
M-as simti cu adevarat implinit stiind ca transmit o mostenire, o cultura, o educatie si o speranta.

Hmmm, un pic cam mare, pentru ca daca s-ar gandii sa-l faca mai dureaza vreo 9-10 luni, si plus ca o sa ai 17 ani, si peste 1-2 ani o sa mergi la facultate poate in alt oras, iar daca nu vei merge, oricum va trebuii sa inveti pentru bac si alte examene , si nu o sa ai mult timp pentru ca ar trebui sa stai cu copilu.Si eu am prieteni buni si multi, si pe 2 dintre ei ii consider frati, deoarece le pot spune orice, si ei mie, si ne ajutam reciproc, si avem f multa incredere unu in altu, desi am un frate acasa, dar cu care nu prea ne spunem noi secrete, eu sunt cu anturajul meu, el cu a lui si e doar un an jumate intre noi.

Eu nu cred. O fosta colega a devenit surioara la 13 ani parca. Deci nu e mare diferenta pana la 16. Parerea mea este ca daca esti inca in putere si iti doresti un al doilea copil (ca tatal tau) ar trebui sa incerce mai ales ca tu (primul lui copil) isi doreste din toata inima o surioara sau fratior.
Sper ca te-am ajutat

Dea sint de acord cu tine. din fericire am o sora mai mare, chiar daca ne mai certam(asta ff rar)oricum imi pare bine ...pe tine as pute sa te sfatuii:
-sa vorbesti direct cu parintii ff serios, iar daca ei vor zice,, Esti mare ca sa-l mai avem pe al doilea!"explica-i acest gol din sufletul tau.si spune-le ca nu comteaza diferenta dintr noi.ci dragostea caree ne va uni
-iar daca nu ai curajul sa ii zici in fata fa-ti pentru o perioada de timp jurnalul persona.in care sa scrii fff mult despre acest subiect si sa il lasi mai l a indemina lor poate lor gasi si la citila si ar intelege situatia...bafta

Salut,
o idee - o solutie este sa infieze o fetita intre 10 si 14 ani,
deci parintii tai vor avea o fiica-adoptiva si tu o sora-adoptiva.

Ce inseamna sa fii sarac :

http://www.nicepps.ro/prezentare-pps-ppt-ce-inseamna-sa-fi-sarac-5097.html

Niciodata nu este prea tarziu. Intre mine si sora mea este diferenta de 10 ani jumatate si mi-a fost ca o mama. Daca tu chiar iti doresti asta poate ti se va indeplini dorinta.Sa speram!