Buna TPU... iarasi eu vin cu speranta ca voi gasi un raspuns.Sunt foarte trista mereu,nu ma pot bucura de nimic,sunt mereu in stres si ganduri din orice motiv chiar si banal, sunt mereu afundata in ganduri simt ca nimeñi nu ma poate intelege si am impresia ca celor care le spun ce simt cred ca este o gluma si ca nu este nimic grav, dar eu simt ca ma imbolnavesc pur si simplu in fiecare zi, in fiecare zi tot mai abatuta.Am o familie frumoasa, ma inteleg bine cu sotul, avem o fetita care implineste 2 ani luna ce vine, dar cu toate astea tristetea mea ia amploare pe zi ce trece.Mi-e frica uneori sa n-o iau razna, ba chiar mai rau, iar gandul asta ma termina cand stiu ca fata mea are si va avea nevoie de mine.Ce ma sfatuiti? Stiu ca nu e site-ul potrivit pentru astfel de intrebari dar am nevoie de o incurajare si o indrumare. Va multumesc

Cauta in yt legea atractiei in romaneste si poate vei intelege

Da aveti dreptate,eu ma inteleg, dar mi-as dori sa ma fac inteleasa de cei din jur, imi doresc liniste si intelegere, si sanatate asta primul lucru, asta va doresc si dvs, si multumesc pentru timpul acordat

Esti depresiva. Iti recomand zdravan sa te duci la ceva terapie la psiholog. Nu e de joaca cu depresiile, mai ales ca ai un copil care are nevoie de tine.
Lucrezi? Daca nu, angajeaza-te. Apuca-te de un hobby. Fa ceva sa iesi din monotonie.
Aproape mereu dupa primii doi ani cu copil ...intrii intr-o depresie d asta. Cam simti ca o iei razna, ca esti intr-o bucla din care nu poti sa iesi, ca nu ai nici un scop precis, ca nu ai realizat mai nimic si ca esti singura si neinteleasa. Este efectul oboselii acumulate si a lipsei de timp acordat tie. Patesc asta majoritatea mamelor dupa perioada asta de 2 ani de stat acasa cu copilul.
Eu nu am rezistat 1 an si 11 luni, cat ai drept legal. Dupa un an si vreo 4-5 luni m-am intors la munca. Sa mai schimb mediul, oamenii, atmosfera. Simteam si eu ca o iau razna.

Vai, cineva a vorbit cu mine cu "dvs", ma simt... batran )

Trebuie sa intelegi ca lumea este mai prietenoasa de atat. Dincolo de aceste reguli si de fiecare cu viata lui... mai sunt oameni care orice intrebare venita si la care ar putea sa raspunda ii ajuta si pe ei si o fac cu placere Lumea e mare :/

Si nu poti sa te faci inteleasa asa de bine de cei din jur. Si pana la urma, unde ai vrea sa se ajunga cu asta? Chiar daca te inteleg cei din jur nu te ajuta, ce o sa faca, o sa stea si ei depresivi?

Sau gandeste altfel, viata asta... e aiurea rau. Facem ce facem si pana la urma tot murim, isi aduc aminte de noi cateva persoane dupa care uita si ele. Pana la urma nimeni nu isi aduce aminte de existenta noastra.
Asa ca de ce sa stai suparata cand ai putea sa faci altceva. Cauta in tine, fii revoltata pe viata, pe acel moment care o sa vina, fii constienta de efemeritatea lucrurilor si o sa gasesti in tine o putere cu care ai vrea sa treci peste aceste momente din viata, o motivatie, ca orice s-ar intampla, da-o incolo... "de ce sa stau ingrijorat pentru ceva asa de marunt". Dincolo de acest Pamant si aceste stele, suntem atat de mici astfel incat nu o sa contam in nici un lucru maret. Doar in bucuria iubirii, a lucrurilor marunte, sa iti vezi copilul cum creste, sa traiesti. Fa din aceste lucruri lucrurile care iti plac. Daca nu iti place ceva, schimba, nu are rost sa lasi asa.

Iti urez succes, din nou.

Multumesc din suflet pentru incurajare! am sa iau amploare in a vedea lucrurile frumoase! multa sanatate si numai bine

Multumesc mult de tot pentru sfat, problema e ca nu am cu c8ne s.o las pe fetita mea sa merg la lucru, sotul este plecat in strainatate, stau la parinti momentan la sat, pana vine sotul ahhh complicat...as merge desi mi.e foarte greu sa ma despart de fetita,nu stiu cred ca toate mamele simt asa, chiar daca plec doua ore pana in oras, plec cu lacrimi in ochi, am fel de fel de frici, daca mi se intampla ceva ce face fata...Doamne cred ca gresesc dar momentan asta simt, O seara frumoasa si numai bine dvs si familiei

Da va multumesc

Da, gresesti. Rau. A fi mama nu inseamna a naste si a sta non stop cu copilul. A fi mama inseamna a fi capabila sa ai grija de copil si emotional si financiar. Zici ca stai la parinti. Nu poti lasa copila cu ei ca sa te duci la munca? Sau o bagi la cresa. O sa o dai in damblageala asa. Pe bune. Iar anxietatea asta de separare nu e chiar ok, chiar daca e des intalnita. Nu e normal sa nu poti sta fara copil. Nu e sanatos nici pentru tine, nici pentru ea.
Si inca o data iti spun...esti depresiva iar cu asta nu e de joaca.

Lucreaza ambii, cresa nu avem la sat.E complicat.Stau la parinti cat sta sotul plecat, avem casa doar ca n-am mai vrut sa stam singure, locuim la vreo 600 km de parinti, iar acolo nu prea cunosc, e si mai greu pentru mine, dar mai mult pentru fetita ca nu are cu cine sa se joace, deci cam asta stau lucrurile. Vreau sa iau legatura cu un psiholog, pentru ca sunt constienta de starile mele si nu vreau sa-i mai afecteze si pe cei din jur.Multumesc mult pentru sfaturi, va doresc numai bine