Ai sa uiti de ele la liceu, stai calma. Nu te agita asa, desigur, speranta puternica si investirea energiei fac lucrurile sa se intample. Habar n-am de ce este o diferenta atat de mare, cel mai probabil ca se plictisesc si ei dupa atat de multe lucrari corectate. Nu m-au interesat niciodata notele, ele nu reflecta nimic, pentru ca la liceu si la scoala in general nu inveti nimic care sa-ti foloseasca la ceva, e mai bine sa fii autodidact pe toata perioada asta de 12 ani, abia la facultate te axezi pe ceva care in speranta mea chiar te pasioneaza si te atrage pe tine. Sa dezamagesti pe cine? Niste profesori, parintii? Stai calma, lucrurile astea sunt efemere si n-ai cum sa schimbi trecutul, insa viitorul ti-l poti construi si decide.
Dacă ar avea toti o minte deschisa ca a ta...
Multumesc pentru raspuns!
O s-o aiba in curand toata lumea.
Este posibil sa fie o greseala si sa primesti o nota mai mare la contestatie. Pe langa asta, iti recomand ca intotdeauna din nota pe care o crezi tu si o calculezi dupa amintiri sa scazi minim 50 de sutimi, fiindca fiecare tinde sa fie extrem de darnic cu sine insusi.
E normal sa faci contestatie la o diferenta asa de mare, greseli pot aparea in procesul de verificare al tezelor si de asta exista insitutia contestatiei. Sa stii ca e ciudat ca ti s-a permis transcrierea lucrarii pe servetele si ca ai avut si timp de asa ceva, subiectele erau calculate sa nu iti ramana atata timp liber daca faceai foarte bine.
Am intrebat inainte daca mi se permite sa imi transcriu lucrarea pe serverele, iar raspunsul lor a fost afirmativ doar ca singura conditie era sa o transcriu in ultimele 10 minute. Si da, nu am făcut lucrarea de 10"00 am specificat mai sus ca m-am corectat cu domnul meu prof. si am obtinut 8.30.(din cauza asta am făcut contestatie)
Am spus doar ca e ciudat, nu ca e imposibil. Asa cum am zis, trebuie sa mai scazi cateva zeci de sutimi din ceea ce crezi tu ca ai facut. Uite, cand am dat eu examenul de admitere la liceu (era un pic altfel), nu facusem meditatii, dar pe scara mea statea o profesoara de matematica. M-am dus la ea direct de la examen si mi-a zis ca voi lua 9, 90 (eram sigura ca imi amintesc totul perfect). De fapt, pe merit, am luat 9, 25, ulterior amintindu-mi ca am mai sarit niste etape care mie mi se pareau foarte clare, dar care se punctau. La romana, profesoara mea de la scoala mi-a zis ca voi lua in jur de 9, 75. Fusesem in anul ala si al olmpiada nationala la romana, ma simteam bine pregatita. Am luat 8, 80, fiindca comentariul fusese prea elaborat si nu se incadrase in barem (il facusem ca la olimpiada) si fiindca am scris ceva gresit la gramatica, dar apoi am uitat (fiindca a fost o greseala din neatentie, am gandit complement direct si am scris complement indirect, mi-am dat seama de asta dupa vreo 5 zile, cand tot recapitulam ce am facut si de ce am luat atat de putin).
Atunci era mai grav, fiindca dadeai admitere la un singur liceu, si daca picai la cel mai bun liceu din oras (in anul meu s-a intrat cu 8, 90, deci puteai sa pici cu 8, 89), nu iti ramanea decat in toamna sa dai la un liceu industrial (genul tehnic) sau agricol, de unde te puteai transfera cel mai devreme la sfarsitul clasei a noua.
Acum e mai bine, dar mi se pare normal sa lupti daca stii ca ai facut bine si sa faci contestatie. Asa cum am zis, se pot intampla greseli de ambele parti, tu trebuie sa faci tot ce trebuie ca sa te asiguri ca ai luat nota meritata. Am vazut note care au crescut mult dupa contestatii, nu dispera.
1. Verificarea și punctarea lucrărilor e adesea subiectivă. În plus, și profesorii evaluatori sunt oameni, mai pot greși, mai ales după un număr enorm de lucrări corectate.
2. Nu. Dar am văzut un caz când un prieten era convins că a făcut de 8 și ceva, 9 și când colo a picat examenul de admitere.
3. Desigur. Speranța moare ultima.
3.