Problema nu este la tine, este la ea, pentru ca nu este pregatita, asa cum ai spus, si nu ca nu te crede, dar nu vrea sa creada ca o iubesti.
Singura solutie este sa te departezi de ea, sa vada ce simte ea cand este fara tine si are nevoie de tine, esti mai mult decat un simplu prieten? Daca da, atunci poti face parte din viata ei, daca nu atunci cauta in alta parte.
Este clar, asa cum ti-am spus eu. Am urmarit si celelalte comentarii si lamuriri si sunt convins. Pentru ea esti un foarte bun prieten si nu vrea sa te piarda ca prieten, de asta nu vrea sa aveti o relatie. Problema este ca, oricum, nu veti mai putea fi prieteni, sau doar prieteni, avand in vedere sentimentele tale.
De asta ti-am zis, singura solutie este sa te departezi de ea si sa o lasi sa se decida singura. Daca va fi dispusa la o relatie, atunci nu uita niciodata ca sunteti mai intai prieteni.
Oricum, daca faci asta, asigura-te ca-i de viitor. Are si fata dreptate sa fie circumspecta, o relatie se poate distruge usor, si atunci gata si cu prietenia dintre voi. Multi se feresc sa aiba relatii cu prietenii sau cu alte persoane apropiate ca sa nu ajunga in situatii jenante mai tarziu, cand relatia dintre ei esueaza.
Daca nu este pregatit pentru o relatie, atunci nu o forta, chiar daca ti se rupe inima de dragul ei. Pentru ca mai tarziu cand veti fi impreuna si nu va merge bine relatia, pentru ce sa ti se spuna: "Tu esti de vina pentru ca m-ai adus in viata ta"?
Mai mult decata atat, tu esti pregatit pentru casatorie? Daca nu, atunci pentru ce vrei sa iti faci o relatie? Pentru ca o iubesti pe fata aceasta? Ratiunea trebuie sa conduca inima/sentimentele, si nu invers. Orice relatie se faca cu cap, cu socoteala, cu un scop, cu o tinta, si nu dupa dorintele inimii. Altfel, va fi o relatie nefericita care se va sfarsi cu multa durere si suferinta.
Orice relatie cere foarte multe sacrifici: bani, timp, sentimente; poate chiar destramarea relatiilor cu prietenii ori cu familia(ori cu amandoua); acceptarea defectelor de caracter ale celuilalt, etc. Poti duce tu greul unei relatii? Poti accepta tu defectele de caracter ale fetei? Cand iti va reprosa un lucru -chiar daca nu are dreptate si va vorbi din suferinta inimii ei-, ii vei raspunde cu aceeasi moneda?
Daca tii la ea, atunci n o vei forta sa faca compromisuri; nu o vei forta sa faca ceva impotriva parintilor ei. Castiaga-i pe parintii ei si o vei castiga si pe ea. Castiga inima lui Dumnezeu iubindu-L si pazind poruncile Lui, si vei avea numai de castigat.
Mi-e teama ca tu incurci pasiunea cu dragostea. Ca sa iubesti pe cineva trebuie ca sa-l cunosti; caci altfel nu poti iubi pe cineva pe care nu-l cunosti. Trebuie sa cunosti si partea interioara, caracterul -inclusiv defectele-, felul de gandire, stilul de viata, relatia pe care o are cu parintii, cu fratii, cu colegii, prietenii, vecinii, etc. Stii tu cum se comporta cand cineva 'o calca pe coada'?
Mi-aduc aminte ca cand eram adolescent imi petreceam vacantele de vara bucurandu-ma de plimbarile prin padure. Si intr-una din zile am vazut o fata intr-o poiana, pascand oile. Ea mai era cu o fata; dar nu am fost vazut. Dintr-o data asa de mult mi-a placut de ea ca nu imi venea sa imi termin plimbarea. Ce crezi ca am facut? M-am dus sa intru in vorba cu ele cand eram constient ca nu pot sa leg doua cuvinte intre ele? Nicigand. M-am urcat intr-un copac si de-acolo am tot privit fata aceea si nu mi-am mai dezlipit ochii de la ea. Nopti in sir adormeam cu gandul numai la ea. Si ce-mi mai placea sa ma gandesc la ea! Ma duceam in fiecare zi in locul acela cu speranta ca poate o voi mai vedea; si faceam asta chiar si in vacantele ce au urmat.
Spune tu acum, era aceasta dragoste? Nicidecum. caci dragosea implica o relatie, o cunoastere; mai mult decat atat, implica acceptarea defectelor celuilalt. Dragostea este rationala. Daca tu vei trezi in ea aceleasi simtaminte pe care le ai fata de ea, atunci ce veti face? Caci va veti dori sa inaintati in relatie pana veti ajunge la relatii sexuale; si ce veti face apoi? Retine ca orice "dragoste" care incalca poruncile lui Dumnezeu nu este dragoste, deoarece dragostea este de natura divina care tine cont de vointa lui Dumnezeu. Pasiunea este un inlocuitor al adevaratei dragoste; dar aceasta nu va fi numita niciodata dragoste. Stapanirea de sine trebuie practicata de toti oamenii. Tu trebuie sa ai incredere in Dumnezeu; daca relatia aceasta este de la El, atunci nu trebuie sa te ingrijorezi ca vei pierde fata; iar daca relatia nu este de la El, de asemenea nu trebuie sa te ingrijorezi ca o vei pierde. Fii ascultator de Dumnezeu si-ti va merge bine. Dumnezeu niciodata nu Se lasa dator aceluia care asculta de El.
Repet: cucereste-i parintii, si o vei cuceri si pe ea. Dragostea adevarata nu va desprate pe copii de parinti, si nici parintii de copii. Caci si daca vei intra cu bocancii in aceasta relatie si o vei face pe fata sa se certe cu parintii din cauza ta, atunci sa stii ca ai facut cel mai mare rau posibil, si asta din pricina nestapanirii tale. Caci pasiunea nu tine cont de relatii, de urmari; pasiunea nu tine cont de nimic. Pe cand dragostea tine cont de relatii.
Afli ce ii place si o inviti sa mergeti acolo unde ii place ei. Cand va vedeti ii oferi o floare (trandafir rosu) si ii faci complimente frumoase si sincere. Nu te repezi cu declaratiile, i-ai spus odata prin vorbe, acum incerci prin fapte. Te porti frumos cu ea, vorbesti politicos, esti curat si bine imbracat. Cand vorbeste esti atent la ce spune si te uiti in ochii ei. Nu te certi cu ea, ea are intotdeauna dreptate.
Bafta!
anonim_4396 întreabă: