|
ContAnoNiMMM
a întrebat:
Buna TPU!
Ma bucur sa revin pe acesti site minunat, mi-a fost dor de el sincer 
)
Sunt baiat, am 18 ani, si de fel sunt un tip mai emotiv, mai sensibil. In ultimii ani m-am axat foarte mult pe dezvoltare personala, si acest lucru m-a facut sa inteleg multe lucruri din viata ce ne inconjoara. In acest timp am acumulat o gramada de experiente, atat placute cat si neplacute, iar cele neplacute s-au strans acolo intr-un colt al inimii, simt cum ma apasa pe suflet si nu mai pot fi date afara. Daca m-as putea exprima altfel, n-am mai plans de 2-3 ani de zile (nu se pun lacrimile de la taierea cepei, sau cele naturale, dupa stranut, de dimineata etc).
Nu vreau sa ma fac sa plang artificial, nici nu stiu daca este posibil asta, dar cum as putea sa scap de toata aceasta apasare?
DAU FUNDAA
)
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
|
MihaiSpeedster
a răspuns:
Pai ai doua posibilitati.
Prima, au spus-o si altii, mergi la psiholog. Nu e nici o rusine, avem nevoie de igiena mentala asa cum avem nevoie de igiena orala sau corporala.
A doua, daca vrei neaparat sa plangi, cauta pe cineva sa-ti traga un mare sut in oo, si in timp ce plingi de durere incepi sa te gandesti la ce te apasa pe suflet.
OK, e prea extrem, mergi pe prima varianta 
Întrebări similare
Întrebări recente
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
