Bună TPU! Ma confrunt cu o problema majora. Cred ca sunt blestemata. Mama mamei mele a murit cand mama mea avea 9 ani. De curând am fost la mormântul ei. Nu știu de ce dar mereu am avut o frica de ea, de privirea ei din poza. Ea s-a spânzurat. Eu am 15 ani, si am depresie de vreo 3 ani, am avut aceeasi tentativa de sinucidere, si bulversata, am mers la mormântul ei si am "vorbit" cu ea. Parca o simțeam lângă mine, in spatele meu, ma uitam prin cimitir ca o simțeam lângă mine. In ziua aceea, seara când stateam in pat, având biroul in spatele meu, am auzit 3 lovituri cu degetele, ca si când ai suna la usa, mi-a venit pe secunda gândul la ea. Acum câteva zile, mi-a sărit in față, i-am văzut silueta, am zis ca e o iluzie. Dar aseară pe la ora 1 cam asa, mama a venit la bucătărie sa ia lapte pentru sora mea, ea a văzut de 3 ori o umbra ce se plimba după perete, apărea si dispărea. Tata s-a trezit din somn panicat, plin de transpirație, a simțit ca ceva l a strâns de gat. Eu tot la fel, ma trezeam din ora in ora ca simțeam mereu o prezenta in camera mea, si am adormit bine azi noapte pe la 3. Culmea e ca era fix ea in vis, si visul era urat. M am visat lângă mormântul ei si ea a ieșit si a bagat cuțitul in mine. Ce ar trebui sa fac?

Ar trebuii sa mai deschideti geamurile si sa aerisiti in casa, ca sunteti intoxicati cu gaze, de aia aveti halucinatii toti din casa.

Dacă crezi în D-zeu, chemi preotul să facă o sfeștanie. Uneori ajută.

În primul rand pentru liniștea voastră dacă sunteți credincioși puteți chema un preot, va sfințește casa și va spune o rugăciune.Va puteți lua mir și apa sfintita, tămâie pentru ca în general dacă ar fi vorba de o entitate rea ar trebui sa stea departe.Dar acum depinde de credințele fiecăruia, ca de demonstrat nu poate sa demonstreze nimeni paranormalul.

Bun.In alta ordine de idei te sfătuiesc sa nu mai umbli prin cimitire.Iti spun pentru ca și eu am făcut asta.Initial am privit-o ca pe o banalitate dar de fapt mie îmi era teama în subconștientul meu sa fiu acolo.Pur și simplu, unii oameni au oroare de morți și atunci automat și senzațiile, frica, panica se instalează.E un loc plin de corpuri fără viata, un loc unde oamenii intra sa plângă și nu ai cum sa pleci cu o energie bună sau sa te simti în al 9-lea, cer părerea mea.
Iar tu cu atât mai mult ar trebui sa ocolești locuri de genul dacă ești depresiva.Pentru ca o data ce mergi prin locuri nașpa având deja o stare de tristețe, gânduri nașpa, e clar ca se vor mai accentua și treaba e ca starea se transmite.
Uite, eu am un bebe ce o data ce eu am o stare nașpa și el o are stand cu mine, sau lângă mine.Dar pățesc asta și cu oamenii mari. Daca tu mergi la o petrecere unde toată lumea e plictisita si trista tu poti urca pe masa sa dansezi baceata? Nu, îți spun eu ca iti da starea aia si ție și de aceia toate ciudățeniile astea în lanț. Adunam energie negativa pe care involuntar o exteriorizam si începe haosul.

Daca as fi in locul tau, as mai merge odata in cimitir si as repeda ce am facut prima data. In plus, daca ai experiente paranormale, ar trebui sa le notezi intr-un carnetel ( o sa ai nevoie)

S-a mai intamplat si altceva?

Voi in mileniul 3 credeti in asa ceva?
Si mai aveti obraznicia sa-i acuzati pe batranii de acum 100 de ani.
Du-te la psihiatru.

In sfarsit un raspuns folositor de la Violeta.

Cum a zis și Emulatorvibrant: pare ca mintea ta crează majoritatea lucrurilor ăstora.
Cine să bântuie pe cine și ce din moment ce omul e dus, nici nu mai există dua atâția ani.
Cu toate astea, dat fiind ca mintea ta s-a băgat profund în bântuiala aceasta, ai nevoie de o ieșire psihologică și anume: mergi la un preot și vorbește cu el despre neliniștea ta și a familiei tale. Spune-i tot cu lux de amănunte. Îți va face o moliftă sau ceva de genul și îți va da rugăciuni pe care să le citești în fiecare seară.

Dupa atat de multi ani probabil ca nu mai poate sa bantuie. O fi fost vreun alt defunct care s-o fi luat dupa voi, cand ati fost prin cimitir. Deci mai bine sa nu mai mergeti.

Daca o visati nu inseamna neaparat ca este real. Visati pentru ca va ganditi la ea.

Eventual mergi la un psiholog sau popa ca sa ceri o parere.

În primul rând nu e vorba de faptul că este un blestem.
Problema este că trebuie să mergeți în istoria familiei tale și să vedeți în primul rând dacă a fost o sinucidere sau a fost o ucidere mascată în sinucidere. De asemenea, trebuie să aflați, dacă este sinucidere, motivul pentru care a făcut-o să lase un copil mic și să își ia zilele.
Apoi, chemați preotul parohiei, satului și spuneți ce pățiți în casă și cereți ajutorul.
Trebuie făcute pomeni pentru sufletul moarte, voi trebuie să faceți niște canoane.
Iar, dacă nu este cale de scăpare, încercați să vă mutați în altă parte.

Exista marea probabilitate ca tu sa fi foarte superstitioasa drept pentru care intreaga ta fiinta isi focalizeaza atentia pe subiectul respectiv, atragandu-i si pe ceilalti in cercul vicios de natura parapsihologica. uneori mintea functioneaza mai mult pe intuitie mai ales daca esti o persoana mai spirituala si sensibila, rezultand ca experientele tale si ale familiei pot fi cauza unor mecanisme de autoaparare ale mintii exercitate de insasi propriile frici, sa nu uitam ca moartea reprezinta sentimentul decisiv primordial prin care se declanseaza frica..Conform experientelor proprii, ale stiintei si oricarei religii, oamenii nu pot comunica cu mortii si nici invers, in schimb, lumea i plina de tupeu ezoteric si misticisme fara sens intr o lume atat de materiala.