ma rod cateva intrebari de ceva timp.
Nu inteleg de ce trece timpul asa repede, parca ieri intram in a 5-a si acum sunt a 9-a...cu par peste tot, maturizar, mai pe scurt s-a incheiat capitolul"copilarie".
De ce nu am realizat nimic uimitor pana la varsta asta?, De ce parintii mei au inbatrinit si nu mai vad in ei puterea de alta data? De ce peste cativa ani dupa ce o sa mor, nimeni nu imi va rostii numele?
De ce exista nedreptatea asta? De ce toti prietenii mei imi spun ca trece timpul?
Si cel mai important, nu ma simt liber, adica mie imi place natura, mi-as lua cei mai buni prieteni so as pleca, dar dupa imi dau seama ca sunt doar un om de rand...
Ma apuca nostalgia cand ma gandesc la toate astea si nu pot sa spun nimanui pentru ca nimeni nu intele...
Vreau sa stiu de ce magandesc la toate astea?

Pentru că asta e viața. E foarte greu să te simți liber pentru că sunt și vor fi mereu factori ce te limitează sau care nu îți oferă posibilitatea de a fi liber. Eu cred că e deosebit și odată în viață să te simți cu adevărat liber. Oricum trece și viața și tu cu ea putând însă să te simți împlinit pentru ceea ce ai avut odată. Nu poți avea ceva pentru totdeauna oricum dacă și tu ești efemer. Deci bucură-te de ce ai avut și pe cât poți apreciază ceea ce ai. Uite un factor ce îți îngrădește libertatea. Lipsa oamenilor care să te asculte, față de care să te manifești așa cum simți. Succes, poate te vei bucura vreodată de libertatea asta și nu te aștepta să fie infinită căci nici tu nu ești. E îndeajuns să o trăiești odată. Încă ești mic, ai tot timpul. Îți recomand să nu te gândești prea mult la asta acum. Însă nu vei auzi des aceste lucruri, deci eu îți recomand să le ții minte.

Nu te mai gândi la trecut și la viitor! Încearcă să te bucuri de prezent.

Viata este frumoasa chiar daca uneori este grea. Nu te mai gandi la toate lucrurile, bucura te de momente frumoase. Ai atatea de descoperit. Nu mai sta sa analizezi prea mult decat ca sa capeti intelepciune, traieste prezentul.

Salut! Cumpara cartile din episodul lui Mikey Hash,
citeste-le si dupa o sa înțelegi de ce iti pui intre arile alea. Un indiciu ar fi Ego, o sa iti dai seama ce inseamna începând cu cartea "Un pamant nou", scriitorul cartii il găsești in episod! https://youtu.be/--tWU9HVN2A

Buna. E trist, ma ia si pe mine nostalgia acum. Stii? eu la varsta ta nu gândeam atat de profund, aveam alte preocupări, mai ma bucuram de copilărie...lumea a luat o un pic razna. E normal sa ai gândurile astea pentru ca din pacate nimic nu mai e cum a fost. Timpul trece la fel...noi ne am schimbat, noi suntem repeziti. Noi le vrem pe toate de zici ca ne ar ridica cineva o mega statuie, niciodata nu ne multumim cu ce avem. Ar fi multe de spus.

Incearca sa fii un pic mai zen, incearca sa te mai bucuri un pic de varsta pe care o ai...

Da o **** si iti trece

Gândurile tale...și eu le am avut când am fost în pupertate. Adică cam la ani 13-16 am fost foarte timidă, închisă, am stat pe gânduri de genul care le ai explicat tu. Și plângeam când mă gândeam că și părinții o să moară în timpul lor.
Deci, ce vreau să îți zic. Este o fază în viața ta, care o să o treci. Poate esti tu un pic mai sensibil, un pic mai introvertit decât alți. Și deja te „chinui" „singurel". Accepta fază asta, o să treacă cu siguranță (scuzați, româna mea este așa râu că stau de copilă în străinătate)