Mama si tatal sunt in divort, de cand aveam cam 3-4 ani.Mama e plecata in strainatate, in septembrie a venit acasa, eu eram plecata la librarie sa-mi cumpar niste carti, eram cu citeva prietene, apoi ea ma suna si-mi zice: "Cristina, m-a sunat taicatu si zice ca esti obraznica te porti foarte urit cu el, nu il respecti,-el inainte, mi-a promis ca cica imi va cumpara un apartament-, si a zis ca a vrut sa-ti cumpere, dar comportamentul tau l-a dezamagit". Sigur, eu am inceput sa neg totul pentru ca nu era nimic adevarat din ce spusese el, probabil a fost doar un scut stupid.In fine, m-am hotarit in acel moment sa-l sun si sa-i spun absolut totul, cat de mincinos e, dar mama mi-a zis ca nu trebuie. Zilele trecute, eram pe afara cu o amica, el trecuse cu masina, iar eu i-am aratat ca nu m-a afectat de loc, si is total indiferenta.Acum mi-a scris pe fb ceva de genu: "De ce mergi pe strada, nici nu te saluti cu mine?". Eu cred ca asa lucruri nu se iarta. Voi ce credeti? Scuzati daca am facut citeva greseli gramaticale sau poate nu m-am exprimat corect sper ca intelegeti. Si am 14 jumate.
Ordonare:
După relevanţă
Buna! mai copii...de ce mereu aveti impresia ca parintii va vor raul? de ce tot ce faceti voi e bun, ce zic parinti nu? cred ca ar trebui sa multumesti bunului Dumnezeu ca nu esti singurica si ca are cineva grija de tine, acum cat aveti parinti, nu ii respectati, iar atunci cand ii pierdeti le ridicati monumente de ce? cu siguranta a observat ceva suspect in comportamentul tau tatal, si de aceia a instiintat-o pe mama ta, crezi ca a gresit? de ce? daca nu ar fi zis nimic, si ar fi zis ca totul e ok, cum ar fi actionat mama ta daca se intampla ceva cu u?
nu te judec, dar stiu ca asa se comporta tineretu in ziua de azi.nu strica uneori sa fim corecti si sa mai cerem iertare parintilor, pentru ca daca ei nu ar fi, noi ce am fi? ce am face?
RăspundeDin pacate nu-l cunosti pe tatal meu, si da voi fi si eu parinte la rindu-mi dar nu voi proceda de loc astfel cu copilul meu.
Răspunde Draga mea, stiu ce inseamna sa ai un asfel de parinte, dar eu te-as intreba altceva, tu cum ai reactiona vazandu-ti copilu ignorandu-te?
Il voi iubi,si imi voi asuma o mare raspundere pentru ceea ce zic, nu doar o scuza ieftina, si negindinduma la consecinte.
Nu ai raspuns la intrebarea mea, ce faci daca copilul tau te ignora, iti vb tipic adolescentilor si vorbele tale de parinte ti le pune undeva...aici e marea intrebare.
Nu-l voi duce pina la o astfel de stare. Si apropo,eu am fost destul de buna cu tatal meu, eram dragalasa si ma purtam foarte bine, niciodata nu i-am raspuns inapoi nici nu i-am reprosat nimic cand nu m-a sunat sa-mi ureze un la multi ani.
Dar tu nu stai cu el? de ce trebuie sa te sune sa iti zic La multi ani?
Nu.nu stau. Am mentionat ca parintii sunt in divort.
Am inteles asta, dar tu cu cine stai?
Cu buneii, in aceeasi localitate unde e tatal.
Aha.acu am inteles, pai poate are ceva reprosuri de la buneii tai? a ajuns ceva la urechile lui?
Nu prea cred.In fine,o sa dau uitarii tot ce s-a intimplat, dar nu voi mai fi la fel cu el, in plus nu-si asuma nici o grija asupra mea.
Totusi ai putea sa ii ceri explicatii pentru al sau comportament fata de propriul copil.esti singura lui fiica?
Dau un:* la fata sa treaca?
nu mai fi supi, ca faci riduri:* ai grija de tine
E ok, chiar nu eram suparata de loc, anyway multumesc pentru ca mi-ai acordat atentie.Numai bine. :*
Cand vei avea nevoie, caramela iti sta la dispozitie
:*
De ce nu i-ai spus ca totul este de la excesul de educatie exercitat asupra ta de amindoi? Ar fi inteles si nu te-ar mai fi batut la cap.
Tu iti iubesti tatal pentru apartament? - daca nu ti la cumparat - nu-l mai bagi in seama - du-te draga la munca si cumpara tu apartamentul sa vezi pe urma ce alergi dupa tata sa te ajute la rate
Nu m-am asteptat nimic de la el,sunt promisiuni care nu au si nici nu au avut valoare pentru mine, nu e vorba de acel apartament, ci e in vorba ca nu si-a asumat de loc raspundere pentru faptul ca sunt fica lui, 14 ani nu a achitat alimentele,si ce? Mama mea deseneaza banii? Trebuia sa ma intretina pe mine si ea. Putina stima si afectiune era de ajuns,si acum cand are munca,si banii destui, nu-l roade de loc rusinea, sa ma intrebe daca am nevoie de ceva.
Nu cere omului ce nu are - ai 14 ani - incearca sa-ti faci un viitor si nu ai nevoie de nimic de la el - dar indiferent ce ti-a facut este tatal tau - parintii sunt dati de Dumnezeu iar prietenii ii faci singura - Daca nu l-a interesat 14 ani nici nu o sa-l intereseze - impacate cu acest gand Nu esti singura in situatia aceasta - sunt fff multi dar nu stii tu
De ce inceri sa tii apararea unui om care nu-l cunosti?
Nu, nu se iartă.
Din punctul meu de vedere ai procedat corect. Poţi să-l ierţi, dar poţi să uiţi? Dacă nu poţi uita, n-are nici un rost să ierţi.
Oamenii nu se schimbă, daca a greşit odată, o va face şi a doua oară.
Eu nu sunt sigură că ceea ce a susţinut el nu e adevărat, orice adolescent are accese de obrăznicie, furie pe părinţi. Ai procedat foarte greşit, pune-te în locul lui: Treci pe stradă şi nici propriul copil nu te salută, cum te-ai simţi? Ar trebui să-şi preţuieşti ambii părinţi deoarece nu-ţi vor răul, spun asta pentru că eu trăiesc doar cu mama şi nu ştii câtă nevoie am de un tată. Renunţă la ele pentru că o să-ţi pară rău mai târziu. Astfel de comportamente cu părinţii te pot exclude din grupruile de prieteni, cine şi-ar dori să aibă lânga el o persoană nerespectuoasă, căreia nu-i pasă de cei dragi, nu contează că sunt departe şi un "Ce faci?" îi face să se simta bine, le arăţi că te interesează starea lor... Astfel de greşeli te pot marca pe viaţă, învaţă să gândeşti dinainte ce spui sau să te pui în locul persoanei respective, nu conteză cine e, pentru că ceea ce înveţi de acasă îţi rămâne în conştiinţă mereu.
Nu cred ca trebuie sa te certi cu nici unul dintre parinti. Intr-adevar poate el a gasit o scuza in fata mamei tale cum ca esti obraznica, ca sa nu se mai tina de promisiune, si nu s-a gandit la urmari. E greseala lui, dar nu trebuie sa il urasti sau sa nu il mai bagi in seama. Pe urma poate va da vina pe mama ta ca ea ti-a bagat in cap una si alta sa nu mai vorbesti cu el. Nu il ignora, discuta problema cu el. Intreaba-l cu ce a gresit, dar cu calm. Daca ii tot intorci spatele, el va interpreta aiurea si nici macar nu va intelege motivul pentru care esti suparata pe el. Bafta! :*
Cred ca nu a vrut sa spuna asta doar e tatal tau si nici tu nu ar trebui sa nu il saluti cand trece pe strada
Eu sunt de parere ca ai procedat gresit cu el in cazul in cara mama ta a fost de vina in urma divortului,
Daca tatal tau a fost cel vinovat si din cauza lui a fost divortul atunci ai procedat normal.
Si la mine parintii sunt divortati.incearca sa rezisti, honey.nu atrage multa atentie la tatal tau, vorbest calm cu el si simplu intreaba-l de ce i-a spus acele cuvinte mamei.e inteleg perfect.stay strong, hun.
Dar poate mama ta te-a mintit ca sa nu mai tii la el asa mult?
poate dupa divort nu vrea sa te lase cu tatal tau si acum incearca sa te faca sa-l urasti.
poate tatal tau nici nu stie de ce nu vorbesti cu el si incearca sa te intrebe dar tu nu vrei sa-i raspunzi
Imi cunosc destul de bine ambii parinti, si din pacate din cauza lui am mostenit un astfel de comportament.El niciodata nu s-a tinut de cuvint, mereu gasea scuze la orice.
Este un subiect delicat. Inainte de toate tu trebuie sa te gandesti ca sunt parintii tai totusi care ti-au dat viata si chiar si divortati au reusit sa te creasca pana la varsta asta. Orice se iarta daca o faci din suflet. Dumnezeu ne judeca nu noi asa ca iti sugerez sa ii arati tatalui tau respect chiar daca el nu o face.Da-i peste nas aratandu-i ca esti educata nu tratandu-l cu indiferenta. sper ca te-am ajutat.
Cristina,tu nu ai procedat bine cand nu l-ai salutat, deoarece este tatal tau si s-a chinuit sa te creasca. Daca te comporti mai bine cu el poate o sa faca ce iti doresti tu... Sper ca te-am ajutat
Ii ai degeaba.te crezi mare, desteapta si capabila sa iei decizii.stiu am vazut n postari de genul,dar nu am vazut nici una de genul; dragi useri,imi iubesc parintii, si respect fiindca m-au facut, m-au crescut m-au ingrijit si vor pentru mine tot ce e mai bun si mai frumos chiar daca mie nu-mi convin adesea sfaturile sau interdictiile lor.deci,da.te porti ca una de 14 ani.desteapta-te.maturizeaza-te.
Deci,daca nu cunosti nimic, nu ar trebui sa tapezi cuvinte care nu au nici o legatura aici, daca tie se pare normal ca tatal meu o batea pe mama ca intirzia cu 5 min,pentru ca era rind la market sa-mi cumpere mie mincare,atunci poftim.Da sunt copila,am viata inainte, voi invata si voi creste, eram prea naiva si mereu ii gaseam scuza pentru tot ce facea.
Mai pinkule? problema voastra e ca-l percepeti pe tata ca pe un zbir care bate degeaba si-si impune autoritatea fiindca e puternic.dar nu stiti mereu ce fac mamele de mananca bataie.si dati vina imediat pe taticu cel rau.aici nu e problema ta de ce se despart ei.treaba ta e sa stii ca te iubesc amandoi,si sa-ti vezi de viitorul tau, si sa-i respecti pe amandoi.mai ales ca nu stii tu sigur cine e vinovatul.tu stii doar ca mama ta a intarziat sa-ti dea tie papica, si taticu a batut-o.s-ar putea ei amandoi sa stie altceva.dar nu trebuie sa-ti explice tie.vei intelege tu candva.
Doamne cit neadevar in ceea ce scrii, si de ce te legi de orice cuvint? E un om egoist, si care are mereu grija de funduletul lui, si stii aveam eu 3 anisori,unicul moment il tin minte din copilarie,cum tatal [daca il mai pot numi asa] o batea pe mama cu firul de la telefon,oare are si asa drept? Doar ca esti de alt gen nu inseamna nimic, si chiar daca nu ai idee despre ce e vorba te rog sa te abtii, pentru ca eu stiu si simt ca mama e unica persoana care ma iubeste si m-a iubit. Peace.
Observ foarte multa frustrare din partea ta, si e normal: esti in pragul adolescentei, parintii tai se despart si cauti raspunsuri. Nu pot spune ca te inteleg pentru ca ma aflu intr-o situatie cu totul alta decat a ta, dar cred ca cel mai bine ar fi sa vorbesti cu amandoi, sa le spui ceea ce simti despre divortul lor.
Daca vrei sa procedezi de una singura, iti iese destul de bine... Vrei sa-l faci sa sufere cum probabil te-a facut el pe tine? Nu-i raspunde la mesaje, arata-i ca te simti bine cu ceilalti cand e el prin preajma si, daca tot ziceai ca te "controleaza" pe Facebook, incearca sa ai activitate multa cu prietenii tai. Crede-ma, daca-l ignori, il vei face sa se simta prost mai mult decat iti poti imagina.
Oricum, parerea mea este ca ar trebui sa mergeti toti 3 la un consilier de familie, iar tu sa vorbesti cu mama ta (daca nu poti cu tatal) si sa-i spui sa te duca la un psiholog.
Bafta!
Se pot ierta orice lucruri, nu trebuie musai sa punem stampila "nu se pot ierta". Principalul motiv pentru a ierta este acela ca noi nu intelegem toate amanuntele si nu putem acuza obiectiv. Un al doilea motiv este ca ne-iertarea nu ne aduce nici un avantaj, nu castigam nimic, dimpotriva pastram in noi sentimente negative care ne afecteaza mai devreme sau mai tarziu in moduri in care nici nu le sesizam. Tinerea de minte a raului, ne aduce poate putina iluzie de protectie, cand iertam uneori ne simtim vulnerabili, ni se pare ca cei care ne-au ranit, ne pot rani din nou. Evident, nu este asa, ci dimpotriva, iertand, e ca si cum am urca pe o noua culme de unde putem avea o noua perspectiva, un nou peisaj. Daca tu te intrebi deja daca merita sa ierti, eu cred ca in adancul inimii deja stii. E posibil ca iertand sa iti recastigi un parinte, sa ai o noua relatie, o noua bucurie pe care nici nu sperai ca o mai poti dobandi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
