Mama si tatal sunt in divort, de cand aveam cam 3-4 ani.Mama e plecata in strainatate, in septembrie a venit acasa, eu eram plecata la librarie sa-mi cumpar niste carti, eram cu citeva prietene, apoi ea ma suna si-mi zice: "Cristina, m-a sunat taicatu si zice ca esti obraznica te porti foarte urit cu el, nu il respecti,-el inainte, mi-a promis ca cica imi va cumpara un apartament-, si a zis ca a vrut sa-ti cumpere, dar comportamentul tau l-a dezamagit". Sigur, eu am inceput sa neg totul pentru ca nu era nimic adevarat din ce spusese el, probabil a fost doar un scut stupid.In fine, m-am hotarit in acel moment sa-l sun si sa-i spun absolut totul, cat de mincinos e, dar mama mi-a zis ca nu trebuie. Zilele trecute, eram pe afara cu o amica, el trecuse cu masina, iar eu i-am aratat ca nu m-a afectat de loc, si is total indiferenta.Acum mi-a scris pe fb ceva de genu: "De ce mergi pe strada, nici nu te saluti cu mine?". Eu cred ca asa lucruri nu se iarta. Voi ce credeti? Scuzati daca am facut citeva greseli gramaticale sau poate nu m-am exprimat corect sper ca intelegeti. Si am 14 jumate.

Nu m-am asteptat nimic de la el,sunt promisiuni care nu au si nici nu au avut valoare pentru mine, nu e vorba de acel apartament, ci e in vorba ca nu si-a asumat de loc raspundere pentru faptul ca sunt fica lui, 14 ani nu a achitat alimentele,si ce? Mama mea deseneaza banii? Trebuia sa ma intretina pe mine si ea. Putina stima si afectiune era de ajuns,si acum cand are munca,si banii destui, nu-l roade de loc rusinea, sa ma intrebe daca am nevoie de ceva.

Nu cere omului ce nu are - ai 14 ani - incearca sa-ti faci un viitor si nu ai nevoie de nimic de la el - dar indiferent ce ti-a facut este tatal tau - parintii sunt dati de Dumnezeu iar prietenii ii faci singura - Daca nu l-a interesat 14 ani nici nu o sa-l intereseze - impacate cu acest gand Nu esti singura in situatia aceasta - sunt fff multi dar nu stii tu

Si la mine parintii sunt divortati.incearca sa rezisti, honey.nu atrage multa atentie la tatal tau, vorbest calm cu el si simplu intreaba-l de ce i-a spus acele cuvinte mamei.e inteleg perfect.stay strong, hun.

De ce inceri sa tii apararea unui om care nu-l cunosti?

Mai pinkule? problema voastra e ca-l percepeti pe tata ca pe un zbir care bate degeaba si-si impune autoritatea fiindca e puternic.dar nu stiti mereu ce fac mamele de mananca bataie.si dati vina imediat pe taticu cel rau.aici nu e problema ta de ce se despart ei.treaba ta e sa stii ca te iubesc amandoi,si sa-ti vezi de viitorul tau, si sa-i respecti pe amandoi.mai ales ca nu stii tu sigur cine e vinovatul.tu stii doar ca mama ta a intarziat sa-ti dea tie papica, si taticu a batut-o.s-ar putea ei amandoi sa stie altceva.dar nu trebuie sa-ti explice tie.vei intelege tu candva.

Doamne cit neadevar in ceea ce scrii, si de ce te legi de orice cuvint? E un om egoist, si care are mereu grija de funduletul lui, si stii aveam eu 3 anisori,unicul moment il tin minte din copilarie,cum tatal [daca il mai pot numi asa] o batea pe mama cu firul de la telefon,oare are si asa drept? Doar ca esti de alt gen nu inseamna nimic, si chiar daca nu ai idee despre ce e vorba te rog sa te abtii, pentru ca eu stiu si simt ca mama e unica persoana care ma iubeste si m-a iubit. Peace.

Are dreptate caramela

Observ foarte multa frustrare din partea ta, si e normal: esti in pragul adolescentei, parintii tai se despart si cauti raspunsuri. Nu pot spune ca te inteleg pentru ca ma aflu intr-o situatie cu totul alta decat a ta, dar cred ca cel mai bine ar fi sa vorbesti cu amandoi, sa le spui ceea ce simti despre divortul lor.

Daca vrei sa procedezi de una singura, iti iese destul de bine... Vrei sa-l faci sa sufere cum probabil te-a facut el pe tine? Nu-i raspunde la mesaje, arata-i ca te simti bine cu ceilalti cand e el prin preajma si, daca tot ziceai ca te "controleaza" pe Facebook, incearca sa ai activitate multa cu prietenii tai. Crede-ma, daca-l ignori, il vei face sa se simta prost mai mult decat iti poti imagina.

Oricum, parerea mea este ca ar trebui sa mergeti toti 3 la un consilier de familie, iar tu sa vorbesti cu mama ta (daca nu poti cu tatal) si sa-i spui sa te duca la un psiholog.

Bafta!

Se pot ierta orice lucruri, nu trebuie musai sa punem stampila "nu se pot ierta". Principalul motiv pentru a ierta este acela ca noi nu intelegem toate amanuntele si nu putem acuza obiectiv. Un al doilea motiv este ca ne-iertarea nu ne aduce nici un avantaj, nu castigam nimic, dimpotriva pastram in noi sentimente negative care ne afecteaza mai devreme sau mai tarziu in moduri in care nici nu le sesizam. Tinerea de minte a raului, ne aduce poate putina iluzie de protectie, cand iertam uneori ne simtim vulnerabili, ni se pare ca cei care ne-au ranit, ne pot rani din nou. Evident, nu este asa, ci dimpotriva, iertand, e ca si cum am urca pe o noua culme de unde putem avea o noua perspectiva, un nou peisaj. Daca tu te intrebi deja daca merita sa ierti, eu cred ca in adancul inimii deja stii. E posibil ca iertand sa iti recastigi un parinte, sa ai o noua relatie, o noua bucurie pe care nici nu sperai ca o mai poti dobandi.