| MeGustaSiempreTu a întrebat:

Buna tpu..nu imi mai suport parintii..de cand am intrat la liceu tata a inceput sa puna foarte multa presiune pe mine si sa mi zica de fiecare data inaintea tezelor ca : vezi sa nu ma faci de ras...iar cand mama si tata se enerveaza, nervii lor se varsa pe mine, batandu-ma..Cand e tata acasa ( tata e navigator ) nu pot sa ma concentrez la nimic. dar cand pleaca notele mele salta. spre exemplu in clasa a 9 a in primul semestru, am luat 7 in teza la romana din cauza lui tataiar in semestrul 2 cand el era plecat am luat 9 in teza la romana
In a 10 a acceasi situatie ..doar ca mai rau..am ramas corijenta la matematica pe primul semestru din cauza presiunii pe care o punea pe mine, iar in al 2 lea semestru am trecut cu brio luand un 8 si un 9 ( cele mai mari note din clasa ). Nici cu mama situatia nu e prea roz..ma injura..ma face curva parasuta si in toate felurile..si tipa ..si nu mai suport.
Am 17 ani, si nu am voie sa fac nimic, vara adta iubitul meu a fost plecat in alta tara si eu am stat cuminte acasa ..am iesit doar de cateva ori cu colegele dar si atunci ma suna mama si imi facea crize la telefon si zicea :Ce cauti tu afara curvo?
Nu mai pot sa suport mintal lucrurile pe care mi le fac ..amandoi ma bat. la 17 ani. si vara asta am stat la bunica si tata mi-a zis :Muta-te acasa inapoi ..si i am zis ca nu pot ca daca ma vedea mama plângând de dor incepea sa ma injure si sa ma faca proasta..si lui tata tot nu i-a convenit ..Alte fete de varsta mea sunt libere, pot sa faca ce vor.iar eu la 17 ani am voie doar pana la ora 9 afara..Nu le am dat motive sa nu aibe incredere in mine.Nu mai suport.Ce pot sa fac? Multumesc anticipat. Fundita pentru el mai bun raspuns.

Răspuns Câştigător
| NeKuLetzZz a răspuns:

Adolescenta e cea mai grea perioada grea perioada din viața unui om, conflictele cu părinții e ceva normal.
Un tata, trebuie să fie protector, al tau fiind navigator, are puțin timp pentru a sta cu tine, iar când o face vrea să te instruiasca.
Părinții de moda veche sa zic asa (adica din perioada comunismului) trebuie să intelegea ca nu pot controla viata copilului mereu.
La varsta ta ar trebui sa-ti devina prieteni, pe urma părinți, sa discute cu tine despre lucruri pe care tu la aceasta varsta, le consideri importante... bine acum fiecare cu psihologia lui.

5 răspunsuri:
| IseeVoices a răspuns:

I-ai de mana si du-te cu ei la psiholog iar daca nu vor spune-le ca te duci la protectia copilului si ii reclamai pentru abuz si lovire asupra unui minor.

| TrandafirTrandafiriu a răspuns:

Bine face, te educa sa nu fii din generatiile cele noi. La 11 sa aiba copil. Tias propune sa bagi mana pe carte si se va rezolva, dar daca bagi mana pe organ genital masculin, nu mai ai viitor

| Klein_Anita_1992 a răspuns:

Solutii:
1. Fa-ti un cerc solid de prieteni (daca ai cum) si incearca sa ai un "support sistem"
2. Vorbeste cu un adult (profesor, unchi, nas, vecin, oricine e ok). Sfatuieste-te cu el si cere-i sa fie mentorul tau
3. Citeste, citeste, citeste! sunt multe persoane, din pacate, in situatia ta. Cauta informatii, citeste carti de psihologie, grupuri de suport.
4. Du-te la un psiholog, dar ai grija sa fie unul ok
5. Vorbeste cu ei cand sunt calmi. Nu raspunde la rau cu rau (niciodata) si fii calma chiar daca ei tipa.
Succes! Se poate!

| ALGator a răspuns (pentru Klein_Anita_1992):

Sfaturi intelepte, de urmat.

Dar fata e in situatie de criza iar parintii comit chiar o ilegalitate batind-o. Cum sa rezolvi asa?
Poate numarul 1 ar fi "Vorbeste cu un adult profesor;... Sfatuieste-te cu el si cere-i sa fie mentorul tau"
Fiind vorba mai ales de isteria parintilor in privinta performantelor scolare, acest mentor ar putea, daca ar avea curaj, veni si vorbi, intii cu mama, apoi si cu marinarul. Adultii de obicei au o sfiala fata de "cadrele didactice" (linguseala romaneasca).

O solutie practic ar fi sa se mute definitiv la bunici, cu sprijnul si acordul lor, pregatita, si ea si bunicii, sa tina piept cu hotarire acceselor lacrimogene ale mamei. Pina se trece puntea...

| BlackOps a răspuns:

Tuuu,te inteleg cum te simnti am trecut si eu prin asa ceva, am 15 ani si sunt baiat, si cand ma cert cu parintii incep sa bocesc de nervi,