Adolescenta e cea mai grea perioada grea perioada din viața unui om, conflictele cu părinții e ceva normal.
Un tata, trebuie să fie protector, al tau fiind navigator, are puțin timp pentru a sta cu tine, iar când o face vrea să te instruiasca.
Părinții de moda veche sa zic asa (adica din perioada comunismului) trebuie să intelegea ca nu pot controla viata copilului mereu.
La varsta ta ar trebui sa-ti devina prieteni, pe urma părinți, sa discute cu tine despre lucruri pe care tu la aceasta varsta, le consideri importante... bine acum fiecare cu psihologia lui.
I-ai de mana si du-te cu ei la psiholog iar daca nu vor spune-le ca te duci la protectia copilului si ii reclamai pentru abuz si lovire asupra unui minor.
Bine face, te educa sa nu fii din generatiile cele noi. La 11 sa aiba copil. Tias propune sa bagi mana pe carte si se va rezolva, dar daca bagi mana pe organ genital masculin, nu mai ai viitor
Solutii:
1. Fa-ti un cerc solid de prieteni (daca ai cum) si incearca sa ai un "support sistem"
2. Vorbeste cu un adult (profesor, unchi, nas, vecin, oricine e ok). Sfatuieste-te cu el si cere-i sa fie mentorul tau
3. Citeste, citeste, citeste! sunt multe persoane, din pacate, in situatia ta. Cauta informatii, citeste carti de psihologie, grupuri de suport.
4. Du-te la un psiholog, dar ai grija sa fie unul ok
5. Vorbeste cu ei cand sunt calmi. Nu raspunde la rau cu rau (niciodata) si fii calma chiar daca ei tipa.
Succes! Se poate!
Sfaturi intelepte, de urmat.
Dar fata e in situatie de criza iar parintii comit chiar o ilegalitate batind-o. Cum sa rezolvi asa?
Poate numarul 1 ar fi "Vorbeste cu un adult profesor;... Sfatuieste-te cu el si cere-i sa fie mentorul tau"
Fiind vorba mai ales de isteria parintilor in privinta performantelor scolare, acest mentor ar putea, daca ar avea curaj, veni si vorbi, intii cu mama, apoi si cu marinarul. Adultii de obicei au o sfiala fata de "cadrele didactice" (linguseala romaneasca).
O solutie practic ar fi sa se mute definitiv la bunici, cu sprijnul si acordul lor, pregatita, si ea si bunicii, sa tina piept cu hotarire acceselor lacrimogene ale mamei. Pina se trece puntea...
Tuuu,te inteleg cum te simnti am trecut si eu prin asa ceva, am 15 ani si sunt baiat, si cand ma cert cu parintii incep sa bocesc de nervi,