TPU, nu stiu ce e cu mine... nu mai simt nimic pentru nimeni. adica, nu mai stiu ce e frica, nu mai stiu ce inseamna sentimentul de iubire, de bucurie... Daca aud ca a muit cineva apropiat, pentru mine totul e ceva ASA, SI? in timp ce pentru restul familiei e un soc.
Sau mama mea a luat permisul de conducere, toti erau VAI FELICITARI si eu doar MDA, BRAVO. i-am dat sentimentul ca nu imi pasa, dar nu am vrut..am simtit ca ma bucuram dar parca nu imi puteam recunoaste mie asta.
+ ca nu am cine stie ce relatie cu parintii mei. Nu prea discutam, pentru ca, in familia mea numai cu zbierete se vorbeste. Si, cand zic asta, nu ma refer la mama si tata intrei ei, ci ca zbier ei la mine, din motive banale.Aseara a venit tata acasa, dupa vreo 3 luni. ( e plecat in afara ) spre uimirea mea, din nou, nu am simtit nimic, nici macar un pic de bucurie. De ce?


Acum doi ani, cand totul era normal, mi-a murit in acelasi an, un var si un unchi. Am suferit enorm! cred ca asta ma schimbat.

Nu am prieteni, nu am cu cine vorvi. " Sunt o ciudata pentru ca am 14 ani si nu am iubit " cam asta sunt in ochii tuturor.Eu nu vreau iubit, nu stiu de ce. Simt ca nu am nevoie. nu am 14 de mult timp, i-am facut acum, pe 11, si nu ma cred pregatita.

Ce e cu mine? sunt eu nebuna? ar trebui sa vorbesc cu mama, si sa ii zic tot?

Buna! stiu de ce esti asa...tu spui ca de acum 2 ani esti asa.inseamna ca acum doi ani ti-s-a intamplat ceva rau.de ti-s-a luat pofta de viata...tu trebuie sa te gandesti ce-ti place sau ce-ti placea inainte.si in primul rand ce se intampla daca nu ai iubit?

Cam asa ma simt si eu. acum 7 luni a murit o "amica" as putea spune intr-un accident. pana atunci nu aveam niciun fel de probleme, vorbeam cu toti, imi placea viata, glumeam.dar dupa intamplarea aia m-am schimbat total. am ajuns sa nu mai cred nici in dumnezeu, vorbesc "flegmatic adica la misto" cu toata lumea, vorbesc urat cu oameni mai in varsta decat mine. simt ca nimic nu mai are rost. ma simt singur, ma gandesc tot timpul la ce se intampla cu noi, ce suntem noi pe pamant, mi-e frica de moarte, tot felul de sentimente, simt ca imi crapa inima de dor, de frica, de singuratate nici eu nu stiu. de aia cred ca sentimentul acela puternic trait de tine in urma cu 2 ani te-a marcat profund si de aceea ii tratezi pe toti cu indiferenta

Ai doar 14 anișori, nu 24 așa că nu are rost să le dai prea multă importanță lucrurilor care chiar n-au nici un rost.
Nu contează cine ești, și ce faci acum, ai doar o viață, o trăiești la maxim sau o trăiești pe degeaba.
Interesul meu a fost să te motivez puțin, încearcă să privești lucrurile din altă perspectivă și nu uita să zâmbești .

Să ai grijă de tine.

Tin sa te felicit pentru sinceritate, si ca nu reprezinti, tipica femela din zilele noastre, cu lesa la gat, si cu 4 caini in spatele ei.

Daca crezi ca asta iti face bine, sa fi indiferenta, nepasatoare, atunci continua asa. Dar e bine sa socializezi, chiar daca nu prea ai cu cine, si nu te intelege nimeni. Citeste ceva, o carte mereu te va "intelege" mai bine decat oricine.

Ai o stare trista, in ciuda aparentelor, eu zic sa consulti psihologul!

Uite ce zic eu, stiu sentimentul asta cand esti plictisit de toti, sau poate esti timida in unele cazuri, da totusi incearca si incearca, si daca nici atunci nu o sa faci nimic, sa ma anunti oke? Incearca sa fii pasator, sa fii prietenoasa, ca doar 1 veata ai, nu 5.

Buna,si eu am trecut printr-o perioada din aceasta in care eram indiferent total de pe la 13 pana la 16 ani,eram plictisit de toti,parca aveam o mini depresie dar nu pentru un anumit motiv, din spusele tale cu referire la baieti, ca nu ai acceptat nici o oferta inseamna ca esti in cautare de perfectiune sfatul meu e sa accepti pe urmatorul si incearca sa vorbesti sa te destinzi, incearca sa te traiesti clipa sa te bucuri de orice ca o sa-ti revina cheful de viata, du-te socializeaza fa-ti prieteni ca in general devii indiferent ca stai izolat si ai o temere.Si nu-ti fa griji o sa treci peste perioada asta o sa vina liceul si o sa vorbesti cu noile tale prietene despre baieti, moda si ce mai vorbesc fetele, o sa fie o viata frumoasa!

Exact asa sunt si eu, si nu mai am chef de nimic... Doar ca eu sunt baiat si am 14 ani dar nu am demult, tu cum ai trecut peste asta sau ce sa fac sa imi revin? Te rog, ajuta-ma!

Asculta.Daca arati ca in poza de pe avatar, crede-ma ca iubit o sa-ti faci in 5 secunde cronometrate de cand iesi din casa.In privinta ''nepasarii'' tale, eu nu mi-as face griji, pentru ca nici eu nu simt mai nimic atunci cand ar trebui sa fiu suparat, bucuros sau in extaz, desi ar trebui.De exemplu am luat la capacitate 8.40 si 8.50, dar eram la modu' ''I don't give a f*ck''.Nu-ti mai fa atatea griji, ca nu ai de ce.

Lasa-mi un id sa vorbim!

Nu esti ciudata pentru ca nu ai un iubit, esti perfect normala.In legatura cu starile tale de spirit ar trebui sa incerci sa fii mai prietena cu mama ta, sa comunici mai mult cu ea si poate asa o sa-ti revii.

Eu sincer zii mamei tale apoi cred ca ar trebui sa ii spui unui psiholog tot ce ai pe suflet.

Știu prin ce treci tu.Așa sunt si eu. Anul trecut a murit bunica mea, si am suferit foarte multe chiar si acum. Am 16 ani..si nici eu nu simt nevoia de un prieten, poate cateodata sa ma sprijine. Ai impresia ca numai ai niciun rost in viată. De sfat nici eu nu știuu.

Poate că va veni și timpul nostru sa ne bucurăm.

Ti-ai dat singura cel mai bun raspuns: vorbeste cu mama ta! Nu se poate sa nu te ajute. Poate a trecut EXACT prin ce treci tu acum. Fa din mama ta cea mai buna prietena, ea niciodata nu te va invata ceva rau si nu te va trada niciodata, doar esti fetita ei nu? Esti... JUMATATE din EA!

Eu cred ca esti vampir si ti-ai oprit sentimentele, nu mai ai umanitate
( Vezi TVD )
E varsta, insa du-te la psiholog, e singurul care te va ajuta, cu mama ta n-ai nicio sansa.
Data viitoare cand te intreaba un baiat daca vrei sa fii cu el, accepta, socializeaza sau daca ai impresia ca tu esti deasupra lor, ca le esti superioara, focalizeaza-te pe scoala si cand te vei muta la oras, vei intalni, poate, baieti "culti ", asa cum iti doresti
SI, pe bune, chiar semeni cu actrita de la avatar?

Buna,eu cred ca e totusi normal sa nu ai iubit la 14 ani,si ce daca toti iti zic ca esti ciudata si rad de tine ca esti diferita,tu sa razi de ei ca sunt toti la fel,si faza e ca nu ai vorbit cu mama ta sa iti de-a si ea un sfat,te poate ajuta mai mult decat oricine,eu cu mama vorbesc daca am ceva pe suflet,nu ezita,fi tu insati,si ar trebui sa te uiti mai mult la filme romantici si dramatice,mai mul cu animale deoarece sunt mult mai convingatoare,daca nu rezolvi nici asa mai bine dut-e la un psiholog,nu e de ras asta pur si simplu te duci sa vorbesti cu el toate problemele tale,si cu siguranta o sa-ti revii, e ce-a mai sigura cale, incearca sa stai mai mult cu familia si cu prietenii, decat intr-un colt al camerei sau la laptop, pana la urma totul va fi bine Iti urez multa bafta :*

Si mie mi se intampla sa nu pun sentimente in tot ce fac, de exemplu la sfarsitul clasei a8a cand trebuia sa ne plimbam prin scoala toate fetele de la mine din clasa plangeau iar eu nu aveam nimic, dar asta nu inseamna ca nu ca nu simteam ceva pentru colegii mei. In legatura cu prietenii.incearca sa iesi cu ei chiar daca nu te intelegi cu toti prea bine.Incearca sa fi mai prietenoasa si sa scapi de timiditate. Presupun ca cel mai mult timp ti-l petreci in fata calculatorului...PS: incearca sa iesi pe afara, si sa te imprietenesti...e imposibil sa nu-ti gasesti pe cineva cu care sa-ti impartasesti durerea si fericirea. Iar in legatura cu faptul ca ai 14 ani si nu ai un prieten, nu mi se pare o catastrofa deoarece si eu am 15 ani si pana la varsta n-am simtit nevoia de a avea un prieten.Toate vin de la sine. Apropo daca simti ca trebuie sa zici cuiva ce ai pe suflet si n-ai cui te poti adresa mamei tale asta daca ai o relatie buna cu ea.

Bucurate de acest sentiment de nepasare -atunci cind nu stii ce este mila, ura, te gindesti doar la tine, raspunzi doar pentru faptele tale si atit!
Este mai bine asa decit sa te ingrijorezi pentru ceva sau cineva care nu are aproape nimic cu tine. NU esti o ciudata mai sunt persoane ca tine asta arata ca esti diferita, unica, faptul ca gindesti la rece atunci cind ceilalti se pierd cu firea!
Nu ai nevoie de iubit la 14ani, ai nevoie de doar un prieten si atit! Nu e nevoie sa spui la nimeni-nici mamei ta si nici unui psiholog nu va ajuta-asta va trece cu timpul cind vei avea 16 ai sati amintesti asta cu zimbetul pe buze, crede-ma!