Merita sa faci inca putin efort si sa mai rezisti. Probabil ca nici ei nu-i face placere sa stea pe capul tau, dar acum are nevoie efectiv de ajutor.
Nu dai de inteles daca nu o mai suporti ca sta pe capul tau (sa-ti fie rusine partial) sau ca s-au certat. Oricum ar fi, vorbeste cu tatal tau (chiar daca nu-l suporti-nici asta nu spui). Numai asa poti rezolva problema. Tu stii de ce s-au certat.
Mama mea e o fiinta minunata si o iubesc. Dar tata a facut din ea ceva ce ea nu este, a facut-o nervoasa ca el. Cel mai mult ma deranjeaza ca s-au certat, ca stiu ca tata mereu face faze urate si m-am plictisit de mult de toata povestea asta. Dar ma deranjeaza si ca e nervoasa. Imagineaza-ti ca vine mama ta la tine, o vezi trista, dar o iubesti si incerci sa faci totul pe placul ei si chiar daca vezi ca uneori cauta motiv de cearta tu taci si pleci din calea ei ca sa nu se mai enerveze pe tine fara motiv, dar ea vine dupa tine si iti mai zice ceva urat, apoi o vezi ca tranteste vasele, usile si tot ce-i mai pica in cale. Tu cum te-ai simti? Ti-ar fi usor?
Si era sa uit: sora mea, care e in oras, nu doar ca nu ma ajuta cu nimic, dar mai si inrautateste situatia. Azi a lasat-o pe mama cu nepotelele de 7 luni 10 ore, ieri la fel foarte mult, m-am dus si eu sa o ajut dar nu se mai poate, pur si simplu, sora mea nu se gandeste decat la ea si la sotul ei, la mine si la mama deloc. Nici macar nu i-a dat mamei sa manance de seara si mama are probleme cu ficatul, trebuie sa manance de seara devreme, iar cand a ajuns tarziu la mine n-a mai mancat, ca a zis ca mai rau ii face asa tarziu.
Nu contest faptul ca e minunata, dar in cuplu oamenii in general se cam muleaza unii dupa altii pentru ca altfel nu se poate. Cel care e mai slab (psihic-nu in sensul rau) care are un caracter mai maleabil se va da dupa cel mai puternic. Din punctul tau de vedere procedezi corect dar, cred ca mamei tale nu-i prea mai plac dulcegariile (sa-i faci poftele, sa taci din gura.). Tu esti singura din cate inteleg si cred ca vrea pe cineva care are cuplu si poate cunoaste problemele.
E nervoasa pentru ca probabil nu-ti poate spune tot deoarece nu o poti intelege. Si pe undeva cam asa e. Nu mi-ar fi usor si m-as simti neputincios. Mai mult de ceea ce faci nu poti face.
Aici e putin mai complicat. Depinde de diferenta de varsta intre voi doua, care a plecat prima de acasa, de caracterul vostru, de cat de tare ati fost implicate in problemele parintilor. Si sorei tale ii pasa de ea si o iubeste in felul ei, dar cand ai propria familie o pui pe plinul plan. Si tu vei proceda asa. Ea trateaza problema complet diferit probabil plecand de la ideea sa nu o lase sa cada prada gandurilor, nervilor si atunci cauta sa-i dea de lucru, (sa-i dea o ocupatie).
Asta nu e o scuza ca nu i-a dat sa manance. O poti interpreta cum vrei (egoista, rautacioasa, indiferenta.). Continua asa cum ai procedat si pana acum, dar incearca sa fii un pic mai dura (nepasatoare-macar de fatda ) si atrageo intr-un dialog.
Sunt familii care de la un anumit timp nu se mai pot intelege, nu mai pot trai impreuna, tu fiind mai mica trebuie sa-i tii mintea ocupata mamei tale, sa nu se mai gandesca la ce s-a intamplat, lasa apele sa se linisteasca si apoi incerca o imapacare. Iar in privinta ta, este foarte rau ca pui totul la suflet, te inteleg stiu ce spui, Eu asa as fii procedat.
Sper ca te-am putut ajuta!
Salluty,sfatul meu ar fi sa vorbesti cu tatal tau sa incercati sa rezolvati problema impreuna, mama ta probabil ca trece prin momente dificile acum, banuiesc ca s-a enervat mult in perioada aia si asta poate o face atat de agitata incat sa se enerveze rau din orice. Discutati despre situatia asta si fi cat de aproape poti de ea pentru ca are nevoie de tine.Te pup:*